ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 66/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății 1.1. La data de 29.06.2017 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2017, acțiunea formulată de reclamanta AJPIS Brașov, prin care aceasta a chemat în judecată pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Autoritatea Națională pentru Calificări, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 129.257 RON, reprezentând plata membrilor comisiilor de autorizare din județul Brașov, precum și plata evaluatorilor de furnizori și programe de formare profesională pentru perioada octombrie 2014 – decembrie 2016, conform art. 22 din H.G. nr. 522/2003, art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, precum și VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016. 1.

Prin sentința civilă nr. 8624/2017 din data de 06 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta AJPIS Brașov în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Calificări și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în favoarea Curții de Apel București. 1.

Prin sentința civilă nr. 1509 din data de 28.03.2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei formulate de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Autoritatea Națională pentru Calificări, spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 1 București. De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. 1.

Prin decizia civilă nr. 2754/22.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost stabilită competența soluționării cauzei privind pe reclamanta AJPIS Brașov în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Calificări și Ministerul Educației Naționale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în data de 23.01.2019 cu numărul x/2017*. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1296 din 3 aprilie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Educației Naționale, ca nefondată. A admis acțiunea și a obligat pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 129 257 RON cu titlu de despăgubiri. 3. Cererile de recurs exercitate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1296 din 3 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională pentru Calificări și Ministerul Educației Naționale. 3.1. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Calificări a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii civile atacate și rejudecând, să se dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Criticile aduse de recurenta-pârâtă sentinței atacate vizează, în esență, următoarele aspecte: Susține recurenta pârâta că Autoritatea Națională pentru Calificări se organizează și funcționează în baza prevederilor art. 340 alin. (2) al Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, a Hotărârii Guvernului nr. 556/2011 privind organizarea, structura și funcționarea Autorității Naționale pentru Calificări, cu modificările și completările ulterioare și a Ordinului ministrului educației naționale nr. 5520/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Autorității Naționale pentru Calificări, cu modificările și completările ulterioare. Activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților a fost coordonată de către Autoritatea Națională pentru Calificări până la data intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății, rectificată, iar până la această dată, membrii comisiilor de autorizare sau, după caz, supleanții acestora și evaluatorii de furnizori și programe de formare erau plătiți de agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Națională pentru Calificări, din fondurile bugetare ale Ministerului Educației Naționale. Expunând cadrul legal care reglementează activitatea de finanțare a comisiilor de autorizare județene, respectiv a municipiului București și evoluția acestuia, recurenta pârâtă arată că, așa cum se poate observa chiar din cererea de chemare în judecată a Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială din județul Brașov, niciuna dintre adresele prin care se solicită finanțarea nu respectă termenul limită, respectiv: "Agenția Județeană pentru Prestații Sociale … transmite până pe data de 5 a lunii curente un necesar de credite bugetare pentru plata activităților desfășurate… ". Dimpotrivă, prin ultima adresă înaintată Autorității Naționale pentru Calificări și prin cererea de chemare în judecată se cere finanțarea unei sume aferente perioadei octombrie 2014 - decembrie 2016. Conform prevederilor art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, finanțarea cheltuielilor se va face din bugetul Ministerului Educației Naționale, prin Autoritatea Națională pentru Calificări, până la încheierea anului financiar 2016, însă trebuie avut în vedere că aceasta trebuie să respecte cadrul legal ce o reglementează și nu poate veni în urma nerespectării obligațiilor de a prezenta până pe data de 5 a lunii curente a centralizatorului cu documente justificative reprezentând cheltuielile angajate în luna anterioară, certificate în ceea ce privește necesitatea, legalitatea și regularitatea acestora, conform Anexei nr. 6 la Metodologia de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor deformare profesională și a specialiștilor folosiți de către acestea. În această privință, recurenta pârâtă apreciază a fi interpretată cu rea credință cererea prin care se solicită plata unor sume pe perioada octombrie 2014 - decembrie 2016 în condițiile în care cadrul legal stipulează "... cheltuielile ... aferente anului 2016". De asemenea, menționează că Autoritatea Națională pentru Calificări a venit în sprijinul Comisiilor de autorizare Județene, respectiv a municipiului București prin Circulara transmisă la data de 27.12.2016 prin adresa nr. x/27.12.2016, prin care li se aducea la cunoștință că activitatea de autorizare, precum și plata comisiilor de autorizare și a specialiștilor a fost preluată de Ministerul Muncii și li se solicita să depună ultimele cereri de plată aferente anului 2016, întrucât pentru documentele primite după data de 05.01.2017 nu mai putea fi efectuate plăți. Astfel, având în vedere cadrul legal menționat, Autoritatea Națională pentru Calificări nu avea temei legal în vederea efectuării plăților la care se face referire decât pentru luna decembrie a anului 2016, în condițiile în care s-au respectat prevederile Metodologiei de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților și specialiștilor pe domenii ocupaționale, aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5437/21.09.2011, respectiv prezentarea, până pe data de 5 a lunii ianuarie 2017 a centralizatorului cu documente justificative reprezentând cheltuielile angajate în luna anterioară, certificate în ceea ce privește necesitatea, legalitatea și regularitatea acestora, conform Anexei nr. 6 la Metodologia de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională și a specialiștilor folosiți de către acestea. 3.2. Recursul declarat de pârâta Ministerul Educației Naționale a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului formulat, casarea în tot a sentinței civile atacate și, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Sub un prim aspect, recurenta pârâtă a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de faptul că plata sumelor care formează obiectul pretențiilor reclamantei se efectuează de către Autoritatea Națională pentru Calificări, instituție care are statutul de persoană juridică distinctă față de instituția recurentă și al cărui președinte are calitatea de reprezentant legal și ordonator secundar de credite, invocând în acest sens prevederile art. 5 alin. (7) din H.G. nr. 556/2011 privind organizarea, structura și funcționarea Autorității Naționale pentru Calificări, "A.N.C administrează si gestionează resursele financiare alocate de la bugetul de stat si ye cele rezultate din venituri proprii." În susținerea excepției, a mai invocat și prevederile art. 8 din din Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5437/21.09.2011 prin care s-a aprobat Metodologia de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților și specialiștilor pe domenii ocupaționale, art. 15 alin. (1) al Capitolului 5 din același ordin, Capitolul IV din Contractul de colaborare prevăzut în Anexa nr. 2 din Metodologia de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților și specialiștilor pe domenii ocupaționale. De asemenea, a făcut referire la și Circulara nr. 8856/27.12.2016 trimisă de Autoritatea Națională pentru Calificări către Comisiile de autorizare județene, respectiv municipiului București. Mai mult, referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației Naționale, a susținut recurenta pârâtă că această chestiune de drept a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 13/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 763/29.09.2016, decizie prin care se soluționează un recurs în interesul legii, în considerentele acestei decizii ICCJ analizând problema de drept a calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială. ICCJ atrage atenția că această decizie vizează și cauzele ce au ca obiect și solicitarea de drepturi salariale (par. 30), iar pe de altă parte dezleagă chestiunea calității procesuale pasive a ordonatorului principal de credite în litigiile ce au la bază un contract de muncă. Particularizând, în situația în care pretenția formulată prin acțiune, alcătuind obiectul cererii de chemare în judecată, constă în acordarea unor drepturi de natură salarială, iar reclamantul înțelege să acționeze în justiție pentru recunoașterea și valorificarea drepturilor sale, atât instituția/autoritatea publică angajatoare, cât și autoritatea publică centrală, în considerarea calității acesteia de ordonator principal de credite, determinarea calității procesual pasive presupune identificarea subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecății, respectiv titularul obligației de plată a drepturilor salariale (par. 43-44). Interesul atragerii în proces și a ordonatorului principal de credite pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanție a executării obligației de plată ce revine instituției/autorității publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuțiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării și stabilirii destinației acestora nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretențiilor deduse judecății (par. 49-50). Un argument suplimentar din perspectiva analizată este reprezentat de dispozițiile art. 222 din C. civ., care consacră principiul potrivit căruia persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. Așadar, independent de existența din punct de vedere juridic a unei relații de subordonare între două persoane juridice, legea oprește confuziunea patrimonială între acestea și, în consecință, interzice răspunderea reciprocă a celor două persoane juridice pentru obligațiile proprii. Pe fond, a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât, așa cum se poate observa atât din cererea de chemare în judecată, cât și din adresele și referatele atașate la dosar, niciuna din adresele prin care se solicită finanțarea nu respectă termenul limită, respectiv de a transmite până la data de 5 a lunii curente, un necesar de credite bugetare reprezentând cheltuielile angajate în luna anterioară dimpotrivă, prin ultima adresă înaintată Autorității Naționale pentru Calificări solicitându-se de către reclamantă finanțarea unei sume aferente perioadei octombrie 2014 - decembrie 2016. A mai învederat că instituția pârâtă a fost pusă în imposibilitatea de a plăti sumele solicitate de către reclamantă având în vedere prevederile art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în care se stipulează în mod expres că: "(2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. (3) Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare." Ținând cont de cadrul legal menționat anterior, a susținut recurenta pârâtă faptul că atât Ministerul Educației Naționale, cât și Autoritatea Națională pentru Calificări nu au temei legal în vederea efectuării plăților la care se face referire decât pentru luna decembrie a anului 2016, în condițiile în care s-au respectat prevederile Metodologiei de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților și specialiștilor pe domenii ocupaționale aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5437/21.09.2011, respectiv prezentarea, până pe data de 5 a lunii ianuarie 2017 a centralizatorului cu documente justificative reprezentând cheltuielile angajate în luna anterioară, certificate în ceea ce privește necesitatea, legalitatea și regularitatea acestora, conform Anexei nr. 6 la metodologia de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională și a specialiștilor folosiți de către acestea. În consecință, transmiterea globală a sumelor solicitate, respectiv netransmiterea solicitărilor de plată lună de lună, așa cum stipulează în mod expres prevederile metodologiei menționate mai sus, a făcut imposibilă plata acestor sume, întrucât raportările privind execuția bugetară se întocmesc și se transmit lunar ajungându-se astfel că la finalul lunii decembrie în bugetul acestei instituții să nu se regăsească decât sumele aferente lunii decembrie. În atare situație, rezultă fără echivoc că nedepunerea necesarului de credite lună de lună, așa cum prevede metodologia menționată mai sus, a condus la imposibilitatea efectuării retroactive a plăților în luna decembrie 2016 pentru lunile anterioare, fapt care intră în culpa exclusivă reclamantei, motiv pentru care cererea de chemare în judecată este neîntemeiată. 4. Apărările formulate 4.1. Prin întâmpinarea formulată în cauză la recursul declarat de Ministerul Educației Naționale, recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Calificări a reiterat solicitările formulate prin cererea de recurs. 4.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamantă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Calificări a solicitat respingerea susținerilor intimatei reclamante din întâmpinare. II. Soluția instanței de recurs Cu titlu prealabil, este de menționat că cele două recursuri declarate de către pârâte vor fi analizate simultan, fiind invocate critici de nelegalitate similare. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale în solidar cu Autoritatea Națională pentru Calificări la plata sumei de 129.257 RON reprezentând plata membrilor comisiilor de autorizare din județul Brașov, precum și plata evaluatorilor de furnizori și programe de formare profesională pentru perioada octombrie 2014 - decembrie 2016, conform art. 22 din H.G. nr. 522/2003, art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000 și art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentele pârâte, amintește Înalta Curte că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed. În esență, ceea ce invocă recurentele este faptul că atât Ministerul Educației Naționale, cât și Autoritatea Națională pentru Calificări nu au temei legal în vederea efectuării plăților la care se face referire decât pentru luna decembrie a anului 2016, în condițiile în care s-au respectat prevederile Metodologiei de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților și specialiștilor pe domenii ocupaționale aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5437/21.09.2011, respectiv prezentarea, până pe data de 5 a lunii ianuarie 2017 a centralizatorului cu documente justificative reprezentând cheltuielile angajate în luna anterioară, certificate în ceea ce privește necesitatea, legalitatea și regularitatea acestora, conform Anexei nr. 6 la metodologia de finanțare a comisiilor de autorizare a furnizorilor de formare profesională și a specialiștilor folosiți de către acestea. Analizând situația dedusă judecății, Înalta Curte constată că instituția reclamantă, în baza O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, autorizează furnizori care pot organiza programe de formare profesională, finalizate prin certificate de calificare și de absolvire cu recunoaștere națională, iar activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesională este coordonată de către Autoritatea Națională de Calificări, care, în vederea autorizării furnizorilor formare profesională înființează, în subordinea sa, comisii de autorizare județene, fără personalitate juridică. Comisiile de autorizare sunt constituite din 5 membri, al căror mandat este de 4 ani, mandat ce poate fi reînnoit pentru noi intervale de câte 4 ani. În exercitarea atribuțiilor ce le revin, comisiile de autorizare folosesc evaluatori de furnizori și programe de formare. Sediile comisiilor de autorizare se află la agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București. Membrii comisiilor de autorizare sau, după caz, a supleanților acestora, care participa la ședințele comisiei, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, sunt plătiți de agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Națională pentru Calificări, din fondurile bugetare al Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice și alocate în acest sens către Autoritatea Națională pentru Calificări. La fel și evaluatorii de furnizori și programe de formare folosiți de comisiile de autorizare sunt plătiți de agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Națională pentru Calificări, tot din fondurile bugetare ale Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, și alocate în acest sens către Autoritatea Națională pentru Calificări. În acest sens, Autoritatea Națională pentru Calificări, pe baza necesarului de credite transmis de către agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, virează sumele solicitate în conturile AJPIS, astfel încât agențiile pentru plăți și inspecție socială județene să poată efectua plata către: a) evaluatori de furnizori și programe de formare și către b) membrii comisiei de autorizare județene. Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 129/2000: "(1) Pentru activitatea desfășurată membrii comisiilor de autorizare sau, după caz, supleanții acestora, care participă la ședințele comisiei, sunt plătiți de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București, pe baza unor tarife stabilite de Ministerul Muncii și Justiției Sociale." Potrivit dispozițiilor art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile educației, cercetării, formării profesionale și sănătății, rectificată, publicată din Monitorul Oficial, Partea I nr. 1009 din 15 decembrie 201: "(6) Până la încheierea anului financiar 2016, finanțarea cheltuielilor pentru plata indemnizațiilor membrilor comisiilor de autorizare județene și a municipiului București, a evaluatorilor de furnizori și programe de formare, folosiți de aceste comisii, cheltuielile pentru funcționarea comisiilor de autorizare, cheltuielile materiale pentru servicii și cheltuielile de capital aferente anului 2016 se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice." În speța de față, instanța de control reține că, în perioada octombrie 2014 - decembrie 2016, în urma activităților desfășurate de către membrii comisiilor de autorizare sau, după caz, a supleanților acestora, care au participat la ședințele comisiei, aceștia urmează a primi sumele cuvenite în conformitate cu O.G. nr. 129/2000, respectiv pentru anul 2014 (octombrie, noiembrie, decembrie) - valoare de 2.405 RON, pentru anul 2015 (anul calendaristic) - valoare de 4.958 RON, în aceeași situație și pentru aceeași perioadă fiind și evaluatorii de furnizori și programe de formare profesională, care sunt îndrituiți să primească pe baza tarifelor stabilite de Autoritatea Națională de Calificări, următoarele sume: pentru anul 2014 (octombrie, noiembrie, decembrie) - valoare de 29.900 RON; pentru anul 2015 (anul calendaristic) - valoare de 61.180 RON; pentru anul 2016 (anul calendaristic) - valoare de 28.520 RON. Din probatoriul administrat în cauză, reiese în mod clar că reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov a făcut dovada multiplelor solicitări de acordare a fondurilor necesare plăților restante (la dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Brașov se regăsesc atât referatele privind necesarul de credite bugetare, întocmite de reclamanta din prezenta cauză, cât și adresele și notificările emise către pârâta Autoritatea Națională pentru Calificări), însă pârâții nu au răspuns solicitărilor și nu au alocat fondurile necesare plăților, reclamanta aflându-se în situația de a tergiversa în mod nefondat plata sumelor datorate, deși beneficiarii acestor indemnizații au dovedit conform legislației în domeniul formării profesionale că sunt îndrituiți sa le primească. Referitor la susținerea recurentelor în sensul că adresele și referatele prin care reclamanta a solicitat finanțarea nu respectă termenul limită, respectiv de a transmite până la data de 5 a lunii curente, un necesar de credite bugetare reprezentând cheltuielile angajate în luna anterioară, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, întrucât termenul la care se face referire nu este un termen de decădere, depășirea acestuia nefiind sancționată de nicio prevedere a Metodologiei de finanțare a comisiilor aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului si sportului nr. 5437/21.09.2011. Mai mult, în textul de lege enunțat nu se regăsește nicio dispoziție cu privire la termenul de prescripție a sumelor datorate, care să deroge de la termenul de drept comun. Totodată, reține Înalta Curte că O.U.G. nr. 96/2016 a fost adoptată la data de 08 decembrie 2016 și a intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2016. Astfel, prin raportare la momentul intrării în vigoare a ordonanței sus menționate, prin sintagma folosită de legiuitor "plăți aferente anului 2016" au fost avute în vedere toate sumele restante aferente anului 2016, și nu doar plățile aferente lunii decembrie 2016, cum în mod greșit susțin recurentele. În speță, instanța de control reține că recurentele pârâte nu contestă obligația de plată, ci invocă neregularități formale, respectiv faptul că reclamanta nu a transmis solicitările de plată lună de lună, nerespectând condițiile prevăzute de lege și făcând imposibilă, în opinia recurentelor, plata sumelor restante. Aceste susțineri nu pot fi primite și prin raportare la faptul că recurentele pârâte au făcut plăți parțiale, cu același titlu, respectiv contravaloarea serviciilor prestate de către membrii comisiilor de autorizare din județul Brașov, precum și a evaluatorilor de programe de formare profesională, pentru perioada cumulată 2013 - septembrie 2014, virând în contul reclamantei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, în data de 22.10.2014, o suma globală de 107.449.48 RON, conform extrasului de cont anexat la dosar – fila x vol. I. Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Educației Naționale, reține Înalta Curte că, prin raportare la prevederile O.G. nr. 129/2000 și ale art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, Ministerul Educației Naționale exercită controlul asupra modului în care se organizează, desfășoară și finalizează formarea profesională a adulților, iar finanțarea cheltuielilor pentru plata indemnizațiilor membrilor comisiilor de autorizare județene a evaluatorilor de programe și programe de formare se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației Naționale și Cercetării. Astfel, în acord cu instanța fondului, Înalta Curte constată că Ministerul Educației Naționale are calitate procesuală pasivă în cauză, Decizia nr. 13/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 763/29.09.2016 și invocată în motivele de recurs în susținerea excepției, nefiind aplicabilă în prezenta speță. Prin urmare, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.