ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2754/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 29.06.2017 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2017, acțiunea formulată de reclamanta AJPIS Brașov, prin care aceasta a chemat în judecată pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Autoritatea Națională pentru Calificări, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 129.257 RON, reprezentând plata membrilor comisiilor de autorizare din județul Brașov, precum și plata evaluatorilor de furnizori și programe de formare profesională pentru perioada octombrie 2014 - decembrie 2016, conform art. 22 din H.G. nr. 522/2003, art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, precum și art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București

Prin Sentința civilă nr. 8624/2017 din data de 06 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta AJPIS Brașov în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Calificări și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în favoarea Curții de Apel București.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că potrivit art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, până la încheierea anului financiar 2016, finanțarea cheltuielilor pentru plata indemnizațiilor membrilor comisiilor de autorizare județene și a municipiului București, a evaluatorilor de furnizori și programe de formare, folosiți de aceste comisii, cheltuielile pentru funcționarea comisiilor de autorizare, cheltuielile materiale pentru servicii și cheltuielile de capital aferente anului 2016 se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Conform art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, pentru activitatea desfășurată, membrii comisiilor de autorizare sau supleanții acestora, care participă la ședințele comisiei, sunt plătiți de agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Națională pentru Calificări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Potrivit alin. (2) din același text de lege, evaluatorii de furnizori și programe de formare folosiți de comisiile de autorizare sunt plătiți de agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Națională pentru Calificări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în care se pot include și cheltuielile de deplasare, la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare pentru salariații instituțiilor publice și regiilor autonome cu specific deosebit, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului.

Astfel, instanța a apreciat că, față de obiectul pricinii, litigiul intră în sfera contenciosului administrativ, având în vedere calitatea părților de autorități/instituții publice, obiectul acestuia constituindu-l refuzul de soluționare a unor cereri referitoare la un drept prevăzut de lege. Natura juridică a drepturilor și obligațiilor corelative este una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată vizează organizarea și stabilirea atribuțiilor organelor administrației publice și raporturile dintre aceste organe; izvorul obligației de plată a sumelor solicitate de către reclamantă îl constituie un act administrativ, iar obiectul litigiului nu poate fi reprezentat de pretenții de natură civilă, întrucât acestea nu își au izvorul în raporturi juridice civile, ci chiar în lege.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1509 din data de 28.03.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei formulate de reclamanta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Autoritatea Națională pentru Calificări, spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 1 București.

De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că obiectul litigiului nu vizează un act administrativ, un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, ci constă în obligarea pârâtelor la virarea către reclamantă a unor fonduri bănești ce urmau a fi folosite pentru a se face plăți unor terți, față de raportul juridic creat prin contractele civile încheiate între reclamanta AJPIS Brașov și respectivii membrii, ce au prestat serviciile amintite și a căror obligație de plată incumbă reclamantei.

S-a mai reținut că împrejurarea că reclamanta este o autoritate publică, ce a introdus o cerere de chemare în judecată împotriva unor persoane juridice ce au calitatea de instituții publice, solicitând obligarea acestora la avansarea de fonduri bănești, pentru a fi folosite cu titlu de remunerații pentru munca depusă de membrii comisiilor, nu conduce la concluzia că litigiul este unul de contencios administrativ, deoarece izvorul obligației de plată a sumelor solicitate este contractul civil, iar obiectul litigiului reprezintă o obligație de a face,ce intră în competența instanțelor de drept civil.

Astfel, a considerat că nu se poate vorbi în cauză despre un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în sensul legii contenciosului administrativ, astfel cum această noțiune a fost definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a apreciat că litigiul a luat naștere ca urmare a nerespectării contractului civil încheiat între reclamanta AJPIS Brașov și membrii săi, din culpa unui terț față de raport, iar faptul că plata indemnizațiilor membrilor comisiilor de autorizare județene și a municipiului București, a evaluatorilor de furnizori și programe de formare, se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, pe baza unor tarife stabilite de autorități publice, nu imprimă un caracter contencios litigiului.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamanta AJPIS Brașov a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților Ministerul Educației Naționale și Autoritatea Națională pentru Calificări, la plata sumei de 129.257 RON, reprezentând plata membrilor comisiilor de autorizare din județul Brașov, precum și plata evaluatorilor de furnizori și programe de formare profesională pentru perioada octombrie 2014 - decembrie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 22 din H.G. nr. 522/2003, art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, precum și art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește calificarea naturii civile sau de drept administrativ a litigiului cu care instanța a fost învestită și, respectiv, norma de drept aplicabilă.

În speță, în baza O.G. nr. 129/2000, reclamanta autorizează furnizori care pot organiza programe de formare profesională, finalizate prin certificate de calificare și de absolvire cu recunoaștere națională, activitate coordonată de Autoritatea Națională de Calificări, care în acest scop, înființează în subordinea sa, comisii de autorizare județene, fără personalitate juridica, constituite din 5 membri.

Membrii comisiilor astfel înființate sunt plătiți conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, conform cărora pentru activitatea desfășurată, membrii comisiilor de autorizare sau, după caz, supleanții acestora, care participă la ședințele comisiei, sunt plătiți de agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, pe baza unor tarife stabilite de Autoritatea Națională pentru Calificări, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

De asemenea, prin reglementarea de la art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 129/2000 se prevede că sunt plătiți și evaluatorii de furnizori și programe de formare folosiți de comisiile de autorizare.

Pretențiile reclamantei se întemeiază și pe prevederile art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, potrivit cărora până la încheierea anului financiar 2016, finanțarea cheltuielilor pentru plata indemnizațiilor membrilor comisiilor de autorizare județene și a municipiului București, a evaluatorilor de furnizori și programe de formare, folosiți de aceste comisii, cheltuielile pentru funcționarea comisiilor de autorizare, cheltuielile materiale pentru servicii și cheltuielile de capital aferente anului 2016 se efectuează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Litigiul s-a născut din faptul că reclamanta AJPIS Brașov pretinde că pârâții Autoritatea Națională pentru Calificări și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice nu au executat de bună voie obligațiile legale rezultate din art. 24 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 129/2000, precum și art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016, fapt ce a condus la imposibilitatea reclamantei de a îndeplini obligațiile de plată față de terți.

Contrar aprecierii Curții de Apel București, contractele încheiate între reclamanta AJPIS Brașov și membrii comisiilor înființate în subordinea Autorității Naționale de Calificări în baza O.G. nr. 129/2000, care sunt terți în prezentul litigiu, nu fac obiectul litigiului.

Înalta Curte observă că raportul juridic dedus judecății, astfel cum acesta reiese din cererea de chemare în judecată, este cel dintre reclamanta AJPIS Brașov și pârâții Ministerul Educației Naționale și Autoritatea Națională pentru Calificări, iar cauza pretenției astfel formulate o reprezintă legea, respectiv art. 24 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 129/2000, precum și art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 96/2016.

Potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 113/2011 din 21 decembrie 2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială: "Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică (...)", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol: "Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, denumită în continuare Agenție, are în subordine agenții pentru plăți și inspecție socială județene și a municipiului București, denumite în continuare agenții teritoriale, ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică."

Prin urmare, în speță, entitățile raportului juridic asupra căruia poartă prezentul litigiu, sunt autorități/instituții publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică."

În aceste condiții, litigiul dintre părți este unul de contencios administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, deoarece are ca obiectul refuzul presupus nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la dreptul reclamantei la virarea de către pârâți a sumelor de bani necesare îndeplinirii obligațiilor față de terți.

Așa fiind, având în vedere și regulile generale de competență în materia contenciosului administrativ, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența în soluționarea prezentei cauze aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta AJPIS Brașov în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Calificări și Ministerul Educației Naționale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2018.

Procesat de GGC - GV