ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 9 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Ministerul Educației Naționale prin C. și Ministerul Educației Naționale prin D. - Ministru al Educației Naționale, au solicitat "emiterea actului administrativ", și anume aprobarea susținerii examenului de licență 2017 la FPSE - Universitatea București, respectiv finalizarea studiilor reclamantei cu examen licență 2017.

1.2. Prin încheierea din 19 iunie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței funcționale, dispunând scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului către Tribunalul București, secția contencios administrativ, spre competentă soluționare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iulie 2017, sub nr. x/2017*.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 6966 din 21 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul București a reținut că reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârâtă, o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Educației Naționale, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile care se derulează în contradictoriu cu autoritățile publice centrale sunt în competența de soluționare a curților de apel.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 1799 din 17 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că, la data de 5 februarie 2018, reclamanții au formulat o cerere precizatoare, prin care au învederat că obiectul acțiunii îl reprezintă comunicarea de informații de interes public, conform Legii nr. 544/2001, solicitând și acordarea de despăgubiri în cuantum de 1.058.300 RON.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărui rază teritorială locuiesc reclamanții, în cazul de față Tribunalul București.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Competența instanței de judecată în soluționarea cauzelor cu care a fost investită se stabilește în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul de drept al acesteia, astfel cum a fost indicat de reclamant, fiind avute în vedere eventualele modificări/completări/precizări aduse cererii, ulterior înregistrării acesteia.

În cauza de față, reclamanții au investit instanța de judecată cu o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, prin care au solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale la emiterea unui act administrativ care să permită reclamantei B. susținerea examenului de licență în sesiunea 2017, la FPSE - Universitatea București.

În motivarea cererii, reclamanții au învederat existența unui refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educației Naționale de a răspunde cererii înregistrate în 6 februarie 2017, prin care reclamanții solicitau obligarea FSE-UCDC la încheierea cu FPSE - Universitatea București a protocolului necesar organizării examenului de licență, apreciind că autoritatea publică nu și-a îndeplinit obligațiile legale ce-i reveneau în demersurile de semnare a protocolului.

Prin cererea înregistrată la data de 5 februarie 2018, reclamanții au precizat acțiunea inițială, arătând că obiectul cererii îl reprezintă comunicarea de informații de interes public, în temeiul Legii nr. 544/2001 și acordarea de despăgubiri în sumă de 1.058.300 RON.

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizat de reclamanți, se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, fiind incidente prevederile art. 22 alin. (1) din acest act normativ, potrivit cărora:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. (...)". Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale."

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că prezenta acțiune, prin care se urmărește atât obligarea instituției publice la furnizarea informațiilor de interes public, cât și obligarea acesteia la plata daunelor morale/patrimoniale, are natura unei plângeri formulată în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, competența de soluționare a cauzei revenind secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanții, respectiv Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Ministerul Educației Naționale, Ministerul Educației Naționale prin C. și Ministerul Educației Naționale prin D. - Ministru al Educației Naționale, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL