ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, arătând că obiectul acțiunii este "emitere act administrativ", adică aprobare pentru susținere Licență 2017 la FPSE - Universitatea București, respectiv finalizarea studiilor cu examen de Licență conform Metodologiei și aplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, Legii nr. 554/2004, art. 120 alin. (1) și (2), art. 121, art. 124, art. 125, art. 143 alin. (2) și (3) din Legea nr. 1/2011, art. 3, art. 7 alin. (3), art. 12 din O.M. nr. 6125/2016, C. muncii.

Prin Încheierea din 20 iulie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența funcțională de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând în considerente că reclamanții solicită obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la emiterea unui act administrativ, fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a format dosarul nr. x/2017*.

Prin cererile precizatoare formulate la data de 27 februarie 2018, respectiv 9 martie 2018, reclamanții au arătat că obiectul cererii îl constituie comunicarea de informații de interes public și despăgubiri, iar prin cererea depusă la data de 3 aprilie 2018, reclamanții au arătat că fondul acțiunii este jurisdicția muncii, având ca obiect raporturi de muncă, obligația de a face, adică de a asigura finalizarea studiilor reclamantei cu examen de licență.

Reclamanții au invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, arătând că au înțeles să acționeze împotriva unei instituții centrale.

Prin Sentința civilă nr. 2248 din 10 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 2 mai 2018, sub nr. x/2017*.

La data de 7 mai 2018, reclamanții au depus cerere de chemare în garanție a Guvernului României, solicitând obligarea acestuia să comunice actul normativ prin care Guvernul a anulat, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, acreditarea dată FSE UCDC și actul normativ prin care Guvernul a ridicat dreptul FSE UCDC de a avea Program de Master.

Prin rezoluția din 14 mai 2018, Curtea a pus în vedere reclamanților să precizeze obiectul principal al acțiunii: dacă solicită obligarea pârâtului la eliberarea/comunicarea unui act/actelor menționate la pct. 1 - 3 din cererea nr. x/22.03.2017; dacă solicită obligarea pârâtului la obligarea UCDC la încheierea Protocolului cu Universitatea București; dacă solicită obligarea pârâtului la emiterea/comunicarea altor acte/informații, și de a formula precizări cu privire la temeiul de drept.

De asemenea, Curtea a dispus citarea părților cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la aplicarea disp. art. 107 alin. (1) și (3) din HCSM nr. 1375/20015 față de dosarul nr. x/2017.

Prin cererea depusă la 5 iunie 2018, reclamanții au arătat că obiectul cererii îl constituie comunicarea de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001 și despăgubiri, speța fiind scutită de taxă de timbru conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 544/2001.

Au arătat reclamanții că Guvernul este chemat în garanție, fiind autoritatea publică care poate să modifice actele emise de Guvern conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 și pentru că are atribuții de control și sancționare asupra ministerelor.

Temeiul de drept îl reprezintă, în opinia reclamanților, Legea nr. 544/2001, Legea nr. 554/2004, art. 118 alin. (1) lit. e), j) și alin. (2), art. 120 alin. (1) și (2), art. 121, art. 123 alin. (2), art. 124 alin. (1), art. 125 alin. (1), art. 138 alin. (2), art. 143 alin. (2) și (3) din Legea nr. 1/2011, art. 3 și 7 alin. (3), art. 8 alin. (2), art. 11, 12 și 21 din OM nr. 6125/2016, C. muncii și art. 96 din C. proc. civ.

La termenul din 19 iunie 2018, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

Prin Sentința civilă nr. 3058 din 26 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și terțul chemat în garanție Guvernul României, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată de reclamanți, are ca obiect obligarea pârâtului la comunicarea de informații de interes public și despăgubiri.

Rezultă astfel că reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, act normativ care:

- reglementează procedura de urmat pentru obținerea informațiilor solicitate;

- indică instanța competentă a soluționa acțiunile întemeiate pe dispozițiile acesteia.

Astfel, conform art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public:

"(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public;

(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

(3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea; b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public; c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului."

Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 544/2001:

"(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat."

Art. 22 din Legea nr. 544/2001 prevede că:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât și recursul se judecă în instanță, în procedură de urgență, și sunt scutite de taxă de timbru."

În mod corect a reținut Curtea de Apel București că prin cererea depusă la data de 5 iunie 2018 reclamanții au arătat că obiectul cererii îl constituie comunicarea de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001 și despăgubiri, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din acest act normativ, dispoziții cu caracter special, derogatoriu față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, având în vedere și principiul disponibilității procesuale, respectiv faptul că înșiși reclamanții au arătat că acțiunea dedusă judecății este întemeiată pe prevederile Legii nr. 544/2001 privind comunicarea informațiilor de interes public, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 22 alin. (1) din această lege.

Or, așa cum s-a reținut anterior, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, reclamantul se poate adresa tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază sau în a cărui rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, în cauză reclamanții optând pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul acestora.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., chematul în garanție Guvernul României și pârâtul Ministerul Educației Naționale în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL