ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 210/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 920 din 22 iunie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. SA și pârâții Universitatea din București și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a dispus trimiterea dosarului acestei instanțe spre competentă soluționare.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2.110 din 4 mai 2018, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul A. SA și pârâții Universitatea din București și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. SA a chemat în judecată pe pârâții Universitatea din București și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, solicitând:

- admiterea acțiunii de revendicare imobiliară astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților a ne lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.404,04 m

2

situat în București;

- modificarea Ordinului nr. 4.210 din 08.08.2002 emis de Ministrul Educației și Cercetării (Anexa 1), rectificat prin Ordinul nr. 5.807 din 16.11.2015 emis de Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice (Anexa 2), prin diminuarea cu 1.404,04 m

2

a suprafeței de teren deținută de Universitatea din București;

- rectificarea cărții funciare nr. x a Municipiului București, corespunzătoare imobilului cu nr. cadastral x situat în București, în sensul diminuării corecte a suprafeței de teren înscrisă în prezent pe numele Universității din București, cu suprafața de 1.404,04 m

2

, ce aparține reclamantei;

- rectificarea cărții funciare nr. x a Municipiului București, corespunzătoare imobilului cu nr. cadastral vechi situat în București, în sensul adăugării la suprafața deja înscrisă pe numele A. SA, a suprafeței de teren ce face obiectul prezentei acțiuni de revendicare și anume de 1.404,4 m

2

;

- rectificarea cărții funciare a Universității din București privind dreptul de proprietate asupra trotuarului din Splaiul Independenței cu limita imobilului A. SA, în conformitate cu dreptul de proprietate avut anterior emiterii Ordinului nr. 4.210 din 08.08.2002 de Ministrul Educației și Cercetării. A. SA este izolat total de către Universitatea din București, având doar o alee de acces de 1 m lățime, încălcându-se astfel normele SSM și PSI prevăzute de lege;

- desființarea punctului de transformare de înaltă tensiune situat în vecinătatea clădirii administrative a unității noastre care nu respectă distanța minimă admisă legal cu privire la pericolul iminent de radiere a personalului A. SA, reglementat prin Ordinul ANRE nr. 4/2007.

- plata cheltuielilor de judecată de către pârâți.

Obiectul principal al cererii de chemare în judecată este revendicare, reclamanta solicitând prin primul petit al acțiunii, obligarea pârâților a-i lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.404,04 m

2

situat în București, iar pe cale de consecință, prin capătul 2 de cerere, a solicitat modificarea Ordinului nr. 4.210 din 08.08.2002 emis de Ministrul Educației și Cercetării (Anexa 1), rectificat prin Ordinul nr. 5.807 din 16.11.2015 emis de Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice (Anexa 2), prin diminuarea cu 1.404,04 m

2

a suprafeței de teren deținută de Universitatea din București.

Potrivit art. 123 C. proc. civ.:

"Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Înalta Curte constată că instanța civilă, sesizată cu capătul principal de cerere, este competentă să soluționeze și capătul doi de cerere.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea - Tribunalului București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. SA și pârâții Universitatea din București și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED