ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5169/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 18.11.2021 și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, anularea în parte a deciziei nr. 3983/29.09.2021 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii sale, în sensul reținerii ca și perioadă de persecuție a mamei sale și perioada cuprinsă între 01.03.1951 – 01.03.1956, astfel cum apare în cuprinsul deciziei nr. 676/4363/05.08.1998 emise de AJPIS București.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 363/27.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Brașov a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 1072 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.. A reținut că, în contextul în care legea specială prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei, iar aceasta are domiciliul în străinătate, rezultă că, prin raportare la dispozițiile art. 1072 alin. (2) din C. proc. civ., competența aparține Tribunalului București.

2.2. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 4200/05.09.2022, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prezentul litigiu este unul de drept public, astfel că determinarea legislației aplicabile trebuie efectuată prin raportare la dispozițiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său. A avut în vedere Tribunalul București dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 111 din C. proc. civ.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, să se dispună anularea în parte a deciziei nr. 3983/29.09.2021 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii sale, în sensul reținerii ca și perioadă de persecuție a mamei sale și perioada cuprinsă între 01.03.1951 – 01.03.1956, astfel cum apare în cuprinsul deciziei nr. 676/4363/05.08.1998 emise de AJPIS București.

Problema care a suscitat interpretări diferite o reprezintă împrejurarea că reclamanta are domiciliul în străinătate, situație nereglementată de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Potrivit dispozițiilor art. 1.072 din C. proc. civ., invocate de Tribunalul Brașov (1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

(2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

Or, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că dispozițiile C. proc. civ. prevăd o normă specială prin care se poate stabili competența în ipoteza în care reclamantul are domiciliul în străinătate, respectiv cele ale art. 111 care prevăd că Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Pe de altă parte, se constată că dispozițiile art. 1072 din C. proc. civ. sunt incompatibile cu materia contenciosului administrativ, în condițiile în care se reglementează competența materială în prima instanță a judecătoriei și a tribunalului, în timp ce art. 10 din Legea nr. 554/2004 reglementează competența după emitent/valoare în favoarea tribunalelor administrativ-fiscale, respectiv a secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

În același sens este și nota de fundamentare a Legii nr. 212/2018, adoptarea modificării textului art. 10 alin. (3) fiind generată de necesitatea păstrării distribuției cauzelor în materia contenciosului administrativ la nivel național.

În raport de aceste dispoziții speciale, instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competentă apreciază că, din punct de vedere teritorial, competența aparține instanței de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Brașov.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială a Județului Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.