ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4572/2025

Ședința publică din data de 10 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 983 din 4 decembrie 2024, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6507 din 18 iunie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă- de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 10324 din data de 11.03.2024 și a Deciziei nr. 333/CJC din data de 26.04.2024, emise în temeiul Decretului-lege nr. 118/1190.

Înalta Curte reține că reclamantul este cetățean german, domiciliat în Germania, iar pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov are sediul în municipiul Brașov.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Legea nr. 554/2004 nu conține norme privind determinarea competenței în cazul în care reclamantul are domiciliul în străinătate. Pe de altă parte, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile de drept comun, respectiv art. 111 C. proc. civ., care prevăd că cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanța de la sediul pârâtului.

Având în vedere că reclamantul nu are domiciliul în țară, iar instanța competentă se determină conform art. 28 din Legea nr. 554/2004, respectiv potrivit art. 111 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este instanța în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Muncii și Protecției Sociale - Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.