ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2020

Ședința publică din data de 12 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7869 din 18 noiembrie 2019 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițistilor și Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Brașov.

Învestit prin declinare, Tribunalul Brașov, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 111/CA din 4 martie 2020, a admis excepția de necompetență teritorială a și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Față de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul persoane fizică, și mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competență teritorială a tribunalului în funcție de sediul Sindicatului.

Competența este definită în doctrină ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de a judeca un anumit litigiu.

Prin urmare, pentru determinarea instanței competente în soluționarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiției și pretenția concretă a reclamantului.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Conform aliniatului 3 din același act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Dispozițiile legale enunțate anterior instituie o competență teritorială exclusivă la sediul reclamantului, indiferent dacă acțiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convențional.

În cazul de față, prezenta acțiune a fost introdusă de sindicat (persoana de drept privat) dar în numele membrului său de sindicat, deci în calitate de reprezentant al acestuia.

În aceste condiții, se constată că devin incidente dispozițiile aliniatului 4 al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, competența se stabilește prin raportare la domiciliul reclamantului, membru de sindicat.

Dispozițiile art. 87 C. civ. prevăd că:

"domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este locul unde acesta declară că își are locuința principală".

Conform art. 86 alin. (2) C. civ.:

"dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe".

De asemenea, art. 91 C. civ. prevede că:

"Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund reeditații, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței mi va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplica în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, interesând astfel nu atât locuința statornică sau principală a părții, ci adresa unde acesta locuiește efectiv, or în cauză, reclamantul locuiește efectiv în Municipiul București unde și-a stabilit și reședinta.

În cauză, reclamantul a învestit Tribunalul București cu acțiunea inițială, fiind instanța de la reședința sa, stabilită legal, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența fiind exclusiv la domiciliul acestuia.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2020.