ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1150/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială a județului Brașov, să dispună anularea Deciziei nr. 2289/14.04.2021 emise de pârâtă și să stabilească calitatea sa de urmaș, conform art. 5 din Decretul - Lege nr. 118/1990, după mama sa B., pentru perioada în care aceasta a fost deportată și persecutată, respectiv 14.01.1945 - 09.04.1947 și aprilie 1947 - septembrie 1949, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 291 din 5 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție a reținut, în esență, că domiciliul reclamantului, la data sesizării instanței, este în Germania și că în această situație este incident articolul 1072 din C. proc. civ., care prevede că atunci când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor Codului, competența se determină conform regulilor din acest Cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

Astfel, dacă în aplicarea prevederilor alin. (1) nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului București, respectiv la Tribunalul București, în speță apreciind că este competent Tribunalul București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.09.2022, sub nr. x/2021.

2.2. Prin sentința nr. 6351 din data de 29 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul București a reținut că litigiul este de drept public, nefiindu-i aplicabile textele din Cartea a VII-a din C. proc. civ., determinarea legislației aplicabile cauzei de față impunându-se a fi efectuată prin raportare la dispozițiile Legii nr. 554/2004, în ansamblul său.

Prin urmare, apreciind că Legea nr. 554/2004 se completează cu dispozițiile generale ale C. proc. civ. și nu cu prevederile speciale cuprinse în Cartea a VII-a din Cod, a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 111 din C. proc. civ., în aplicarea cărora a considerat că instanța competentă cu soluționarea cauzei este cea de la sediul pârâtei, în speță Tribunalul Brașov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.01.2023, sub nr. x/2021.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

În procedura reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (legea-cadru în materie), competența teritorială de soluționare a acțiunii directe de contencios administrativ are caracter exclusiv și aparține instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului, în cazul acțiunii formulate de reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat, respectiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în cazul acțiunii formulate de reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, conform dispozițiilor art. 10 alin. (3) din legea menționată.

În speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A., cetățean german, are domiciliul în Germania, conform actului de identitate aflat în copie la dosarul Tribunalului Brașov, iar domiciliul procesual ales al acestuia este la Cabinet avocat "C.", situat în municipiul Brașov, județul Brașov.

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe vizează norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei, în condițiile în care reclamantul are domiciliul în străinătate, motiv pentru care prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi aplicate ca atare.

Astfel, în timp ce Tribunalul Brașov a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1072 din C. proc. civ., Tribunalul București a reținut incidența în cauză a normelor legale cuprinse la art. 111 din C. proc. civ., ca dispoziții de drept comun aplicabile în completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acest context, în regulatorul de competență urmează a se identifica norma de competență teritorială incidentă prin prisma regulii cuprinse în art. 28 din legea nr. 554/2004, potrivit căreia dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Potrivit dispozițiilor art. 1072 din C. proc. civ., invocate de Tribunalul Brașov, care se regăsesc în cuprinsul Titlului I. "Competența internațională a instanțelor române", din Cartea a VII-a ce reglementează "Procesul civil internațional", "(1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București."

Așa cum rezultă din cuprinsul art. 1065 C. proc. civ., "Dispozițiile prezentei cărți (Cartea a VII-a. Procesul civil internațional) se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel."

Or, în speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost consemnat la pct. I.1 din prezenta decizie, este de observat că litigiul dedus judecății este unul de drept public, nefiind astfel aplicabile prevederile Cărții a VII-a din C. proc. civ. și implicit dispozițiile cuprinse la art. 1072 din Cod.

În doctrina de specialitate s-a reținut, pornind de la diferența dintre sistemul juridic al regulilor dreptului privat și dreptului public ce a fost stabilită în dreptul roman, că există un criteriu în baza căruia se distinge între dreptul public și dreptul privat, acesta fiind cel al obiectului de reglementare juridică.

Astfel, în timp ce dreptul public reglementează relațiile care se stabilesc cu privire la organizarea statului, precum și relațiile dintre stat și cetățeni, dreptul privat reglementează relațiile dintre persoane, fizice sau juridice. Cu alte cuvinte, normele dreptului privat reglementează relațiile cu privire la statutul juridic al persoanelor, relațiile cu un conținut patrimonial dintre persoane, relațiile ce se stabilesc între persoane cu ocazia soluționării proceselor private.

Pe de altă parte, art. 111 din C. proc. civ., care se regăsește în Capitolul II. "Competența teritorială", reglementează situația referitoare la "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public" care, potrivit legiuitorului, "pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului."

În acest context, fiind în prezența unui litigiu de drept public cu un element de extraneitate raportat la domiciliul reclamantului persoană fizică, situație ce nu a fost reglementată de legiuitor în cadrul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, se reține că în prezenta cauză devin incidente, în aplicarea art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile art. 111 C. proc. civ. ce conțin norme de competență teritorială alternativă în situația în care sunt formulate cereri îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public.

Se impune această concluzie cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 1072 din C. proc. civ. nu pot fi compatibile cu materia contenciosului administrativ, în condițiile în care prin intermediul acestora se reglementează competența materială în prima instanță a judecătoriei sau a tribunalului, iar art. 10 din Legea nr. 554/2004 reglementează competența instanței de contencios administrativ prin raportare la criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ, precum și la criteriul valoric, în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor și curților de apel.

În consecință, ținând cont de faptul că reclamantul nu are domiciliul în România, competența teritorială de soluționare a cauzei se va stabili, în aplicarea dispozițiilor art. 111 din C. proc. civ., în favoarea instanței de la sediul autorității pârâte emitente a actului contestat, în speță în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială a Județului Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.