ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 29.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții A.N.C.P.I. (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) și OCPI Brașov, a solicitat ca prin hotărârea care va fi pronunțată să fie obligați pârâții la plata unui prejudiciu moral și material global de 4000 euro, datorat încălcării unor drepturi și interese cu privire la imobilul său din Predeal, timp de 2 ani.
La data de 25.11.2020, reclamanta a înaintat la dosar o precizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat:
obligarea OCPI Brașov la plata daunelor în sumă de 7.000 RON și a A.N.C.P.I. (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) la plata daunelor în sumă de 3.000 RON, ca și prejudiciu datorat pentru încălcarea abuzivă a unor drepturi și a unor interese, prin ignorarea unor legi și regulamente, cu privire la intabularea imobilului său din Predeal timp de 2 ani până acum. A menționat că lasă la aprecierea instanței dacă sumele precizate ca și daune reprezintă acordarea unor daune morale în totalitate sau a unora materiale, ori a oricărei alte combinații a acestora.
obligarea pârâților să primească o sancțiune, cum ar fi dauna cominatorie, amenda sau oricare altă formă de penalitate posibilă împotriva acestora în favoarea Statului Român.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 382/17.03.2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a înțeles să formuleze o acțiune în pretenții, astfel că, din punct de vedere al competenței materiale, față de valoarea obiectului material al litigiului situat sub pragul valoric de 200.000 RON, este atrasă incidența dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., iar din punct de vedere teritorial este atrasă incidența dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., în condițiile în care sediul unuia dintre pârâți, în speță ANCPI, este în sectorul 6.
2.2. Prin sentința civilă nr. 4643/07.06.2021, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
În motivare, judecătoria a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Constituției României și ale Legii nr. 7/1996.
A reținut astfel instanța dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 din Legea nr. 554/2004 și a apreciat că, față de pretențiile reclamantei și cauza juridică a acestora, prin raportare la art. 95 pct. 4 C. proc. civ. și, având în vedere că actul administrativ vizat în cerere a fost emis de OCPI Brașov, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brașov.
2.3. Prin sentința nr. 883/12.10.2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că pretențiile reclamantei sunt unele cu caracter pur civil, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, decurgând din procedura înscrierii în cartea funciară a unor acte juridice civile, procedură reglementată de Legea nr. 7/1996 și Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 700/2017.
Având în vedere modalitatea de soluționare a unei cereri din procedura înscrierilor în cartea funciară, care nu are legătură cu contenciosul administrativ, fiind reglementată prin legi speciale din materie civilă, nici eventualele pretenții pentru nesoluționarea în termen a unor astfel de cereri nu pot face obiectul contenciosului administrativ, dată fiind natura civilă a pretențiilor.
Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, reținând natura juridică a litigiului, tribunalul a apreciat că nu poate fi competent nici material și nici teritorial să soluționeze cauza, această competență revenind, în raport de obiectul litigiului, cauza juridică și valoarea pretențiilor formulate, Judecătoriei sector 6 București, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 112 din C. proc. civ., față de pretențiile formulate care sunt într-un cuantum mai mic de 200.000 RON, iar sediul unuia dintre pârâți (ANCPI) este în București.
II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au apreciat natura juridică a litigiului dedus judecății.
În speță, instanța a fost învestită să se pronunțate asupra cererii în pretenții a reclamantei de a fi obligați pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate la plata unor despăgubiri totale în cuantum de 4000 Euro, care la cursul euro din 17.03.2021 (4,8879lei/euro) reprezintă 19.551,60 RON, iar prin cererea precizatoare și-a redus pretențiile la sumele de 7.000 RON și 3.000 RON față de aceeași pârâți.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, menționând că solicită sumele de bani arătate anterior, cu titlu de despăgubiri pentru soluționarea cu întârziere a unei cereri de reexaminare, formulate împotriva încheierii pronunțate de OCPI Brașov, în dosarul nr. x/2018, respectiv pentru faptul că a formulat cererea de reexaminare în noiembrie 2018 și i-a fost soluționată la data de 14.08.2020.
În temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, instanța nefiind ținută în stabilirea competenței de temeiul juridic invocat formal de parte, ci determinarea competenței urmează a se face după calificarea acțiunii deduse judecății în raport de obiectul și de cauza juridică a cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte apreciază că, în speță, se impune stabilirea competenței de soluționare a cauzei pornind de la natura pretențiilor reclamantei și normele juridice aplicabile raporturilor dintre părți, în funcție de izvorul dreptului dedus judecății.
În speță, pretențiile reclamantei sunt de natură pur civilă, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, întrucât decurg din procedura înscrierii în cartea funciară a unor acte juridice civile, procedură reglementată de Legea nr. 7/1996 și Ordinul Directorului General al ANCPI nr. 700/2017.
Pârâții OCPI Brașov și ANCPI sunt, într-adevăr, instituții publice, dar nu toate actele emise de instituțiile/autoritățile publice sunt acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Aceste instituții publice emit și acte civile, în baza legilor speciale, acte de dreptul muncii, etc.
Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 stabilesc în competența instanței de contencios administrativ doar acțiunile în anularea actelor administrative tipice și asimilate (refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri), precum și daunele materiale și morale solicitate ca urmare a emiterii actelor administrative anulate, respectiv ca urmare a nesoluționării în termenul prevăzut de lege sau a refuzului de soluționare a unei cereri, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) și i) din aceeași lege.
Or, în condițiile în care modalitatea de soluționare a unei cereri ce vizează procedura înscrierilor în cartea funciară nu are legătură cu contenciosul administrativ, fiind reglementată prin legi speciale din materie civilă, nici eventualele pretenții pentru nesoluționarea în termen a unor astfel de cereri nu pot face obiectul contenciosului administrativ, întrucât sunt pretenții de natură pur civilă.
Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, care sunt incidente doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor, ci dispozițiile generale privitoare la competență reglementate de C. proc. civ.
Față de natura juridică civilă a prezentului litigiu, din perspectiva competenței materiale, având în vedere valoarea pretențiilor care se situează sub pragul de 200.000 RON, devin incidente dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., care dispun în sensul că cererile evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, sunt în competența de primă instanță a judecătoriei.
Sub aspectul competenței teritoriale, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care instituie un caz de competență teritorială alternativă, întrucât reclamantul are, ca regulă, alegerea între mai multe instanțe competente, respectiv instanțele în a căror circumscripție se află domiciliul sau sediul oricăruia dintre pârâți.
Reclamanta, cu domiciliul în București, a ales teritorial instanța din București, ca fiind instanța de la sediul unuia dintre pârâți (ANCPI), astfel că stabilirea competenței se va face în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei ANCPI, respectiv în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Înalta Curte constată, de asemenea, că Judecătoria Sectorului 6 nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale pentru o cauză civilă de drept comun și, mai mult, chiar în considerarea calificării litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, care ar fi permis analiza din oficiu și a competenței teritoriale, nu a avut în vedere că, oricum instanțele din București sunt competente, deoarece dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc competența instanței de la domiciliul reclamantului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară-Brașov, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2022.