ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1232/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 21 iunie 2023
asupra conflictului de față constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 08 martie 2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. i-a chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului Predeal, Consiliul Local al Orașului Predeal și Unitatea Administrativ Teritorială Predeal, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la soluționarea cererilor înregistrate la aceste instituții în data de 19.09.2019 și 19.12.2019 (cu revenire în data de 01.07.2020, 12.01.2021 și 30.09.2021), în sensul aprobării Proceselor-verbale de vecinătate necesare pentru parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991, în vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din patrimoniul societății; la plata sumei cuantificate provizoriu de 24.000 euro pentru repararea prejudiciilor cauzate reclamantei, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta a indicat art. 52 alin. (1) din Constituția României, art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 573 din O.U.G. nr. 57/2019.
La data de 09 septembrie 2022 a fost înregistrată la dosar cererea de modificare a cererii introductive formulată de reclamantă, prin care aceasta a arătat că înțelege să își modifice cererea de chemare în judecată în sensul formulării acesteia împotriva Unității Administrativ Teritoriale Orașul Predeal, în locul Primăriei Orașului Predeal și al Consiliului Local al Orașului Predeal
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 6710/2022 din 15 decembrie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, că litigiul privește stabilirea limitelor unor suprafețe de teren și, ca o consecință directă, stabilirea întinderii dreptului de proprietate al reclamantei, fiind astfel un litigiu cu privire la un drept real imobiliar.
În motivarea sentinței, a citat instanța dispozițiile pct. 9 din capitolul 3 al Anexei 1 a Criteriului nr. 2665/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, adoptat de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, pe care se întemeiază cererea reclamantei, care prevede că recunoașterea limitei suprafeței incintei de către comisia constituită conform art. 2, în prezența vecinilor societății comerciale cu capital de stat, și consemnarea acesteia într-un proces-verbal care va conține schița cu conturul incintei și numărul punctelor de frângere reprezintă o operațiune topografică, iar, din perspectiva recunoașterii limitelor suprafețelor de teren cu privire la care reclamanta urmărește obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu prezintă relevanță calitatea de autorități publice a pârâților, ci doar calitatea acestora de vecini ai terenului respectiv.
A conchis că litigiul nu este unul de contencios administrativ, ci unul civil, competența de soluționare a acestuia nefiind stabilită potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci potrivit normelor de drept comun din C. proc. civ., iar, conform art. 94 pct. 1 lit. h) și art. 117 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare aparține judecătoriei.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 5128 din 25 mai 2023, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare, s-a reținut, în esență, că, prin cererea de chemare în judecată are ca obiect refuzul pârâtelor, în calitate de autorități publice, de a soluționa cererile înregistrate la data de 19.09.2019 și 19.12.2019, privind aprobarea proceselor-verbale de vecinătate necesare pentru parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991. Așadar, litigiul nu vizează întinderea dreptului de proprietate asupra imobilelor învecinate ori stabilirea liniei de hotar, ci refuzul autorităților publice privind soluționarea unor cereri în termenul legal și repararea pagubei care i-a fost cauzată, constatând că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Predeal, Consiliul Local al Orașului Predeal și Unitatea Administrativ Teritorială Predeal, a solicitat obligarea acestora la soluționarea cererilor înregistrate la aceste instituții, în sensul aprobării Proceselor-verbale de vecinătate necesare pentru parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991, în vederea obținerii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din patrimoniul societății; la plata sumei cuantificate provizoriu de 24.000 euro pentru repararea prejudiciilor cauzate reclamantei prin nesoluționarea în termenul legal a cererilor comunicate pârâtelor și înregistrate la aceste instituții încă din anul 2019, precum și acordarea cheltuielilor ocazionate de judecata prezentului litigiu.
Instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența materială de soluționare a pricinii, reținând, într-o primă interpretare, că litigiul de față privește stabilirea limitelor unor suprafețe de teren și, ca o consecință directă, stabilirea întinderii dreptului de proprietate al reclamantei, fiind astfel un litigiu cu privire la un drept real imobiliar, de competența judecătoriei, iar, într-o a doua interpretare, că litigiul vizează refuzul autorităților publice privind soluționarea unor cereri în termenul legal și repararea pagubei cauzate, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pentru determinarea naturii juridice a dreptului dedus judecății de reclamantă este relevant faptul că aceasta susține că a preluat în proprietate de la fosta Regie Autonomă de Turism și B. imobilul intitulat C. și dorește să obțină un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra acestuia potrivit procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat.
În vederea emiterii unui astfel de certificat, reclamanta trebuie să depună o documentație, detaliată în prevederile art. 14, Capitolul 3 din Anexa 1 a Criteriului nr. 2665/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, adoptat de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
În respectiva documentație este inclus și procesul-verbal care va conține schițe cu conturul incintei și numărul punctelor de frângere, în care se consemnează recunoașterea limitei suprafeței incinte de către comisia constituită conform art. 2 în prezența vecinilor societății comerciale cu capital de stat, proces-verbal a cărui aprobare a fost solicitată prin cererile reclamantei adresate pârâtei.
După cum rezultă din chiar cererea de chemare în judecată, solicitarea reclamantei are ca scop aprobarea de către primărie a Procesului-verbal de vecinătate între parcela de teren cu nr. x situată în Orașul Predeal, județ Brașov, pe care este edificat activul societății, respectiv C. și anexele acesteia și proprietățile Orașului Predeal, mai exact Strada x, Bulevardul x și Strada x x, precum și a Procesului-verbal de vecinătate între parcela de teren cu nr. x situată în Orașul Predeal, județ Brașov pe care este edificat activul societății, respectiv spălătorie, garaje și anexele acestora.
Prin urmare, rezultă din această argumentare că solicitările adresate primăriei pârâte au ca fundament calitatea acesteia de proprietar al unor imobile învecinate cu proprietatea pentru care reclamanta urmărește obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar conduita cerută acestei pârâte nu este cea a unei autorități publice, ci cea a unui subiect de drept titular al unui drept de proprietate, prin raportare la un proprietar vecin, în sensul recunoașterii sau nu a limitelor imobilelor învecinate.
Înalta Curte reține, în consecință, că este vorba de o cerere privitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor, acțiunea nefiind una de contencios administrativ, ci una cu natură civilă, dată în competența instanței civile.
Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reținute, și văzând că în discuție în acest regulator este exclusiv competența materială raportat la natura litigiului, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. S.A. în favoarea Judecătoriei Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.