ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5709/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.08.2020 și declinată spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov, astfel cum a fost precizată la data de 07.09.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Directorul general al ANCPI și Directorul Direcției Corp Control și Protecția Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI:

2

, 6

3

din Legea nr. 7/1996 - în calitate de persoană autorizată în domeniul cadastrului;

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 59 din 7 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:

- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Directorul Direcției Corp Control și Protecția Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI;

- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Directorul general al ANCPI și a pârâtei Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, doar în ceea ce privește petitul 3 al cererii de chemare în judecată;

- s-a respins excepția lipsei de obiect în ceea ce privește petitul 1 al cererii de chemare în judecată;

- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Directorul general al ANCPI, în ceea ce privește petitele 1, 2, 4, 5 și 6 ale cererii de chemare în judecată;

- s-a respins petitul 3 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Directorul general al ANCPI, ca fiind îndreptat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Directorul Direcției Corp Control și Protecția Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților să își îndeplinească îndatoririle prevăzute de Legea nr. 7/1996 și H.G. nr. 1288/2012, așa cum au fost precizate în acțiune.

În motivare, a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Legii nr. 7/1996 - art. 4, art. 3, art. 22, ale H.G. nr. 1288/2005 - art. 6 alin. (2), (3), art. 16 lit. g) și h), ale Legii nr. 78/2000 - art. 23 alin. (1), ale Deciziei nr. 72/2007 pronunțată în recursul în interesul legii și ale Deciziei nr. 55/2021 a Curții Constituționale a României.

Totodată, a susținut că motivarea și dispozitivul sentinței atacate nu sunt întemeiate pe articolele și actele normative indicate, nu menționează rapoartele de control anterioare celui retras, deși s-au depus la dosar, nu menționează Decizia nr. 72/2007 a ICCJ deși a fost invocată, nu constată vătămarea sa și imposibilitatea de a lucra, deși a fost constatată de Curtea de Apel Brașov și ICCJ în sentințele nr. 109, nr. 113/2016 respectiv nr. 1958, nr. 2857/2008, nu menționează decizia nr. 55/2021 a CCR ce are legătura cu prezenta cauză, sunt admise excepții privind lipsa calității procesuale, deși legea prevede obligații ale pârâților ce nu au fost îndeplinite, instanța având doar păreri care nu sunt motivate în drept.

A criticat soluția prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Directorului Corp Control al ANCPI pentru capetele de cerere nr. x, 5 și 6. Câtă vreme prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se facă demersuri pentru sancționarea angajaților ce încalcă sentințele nr. 109/2016 și nr. 113/2016 ale Curții de Apel Brașov, acele demersuri pot consta inclusiv în întocmirea de rapoarte care să ducă la aplicarea legii, iar sancționarea poate fi doar înștiințarea angajațiilor. Însă, Directorul Corp Control al ANCPI doar a constatat și nu a dispus sancțiuni, deși avea mandat de control. Mai mult, directorul a și retars un raport care dispunea tocmai sancționarea angajaților, nu l-a refăcut, deci și-a încălcat mandatul.

În ceea ce privește punctul 5 privind sesizarea organelor de urmărire penală, a arătat că prin sentința nr. 113/2016 a Curții de Apel Brașov și sentința nr. 2857/2018 a ICCJ s-a constatat încălcarea legilor primare dacă se actualizează cărțile funciare vechi și obținerea de foloase necuvenite prin taxele aferente actualizării ilegale, adică exact fapta penală privind abuzul în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000. Or, Corpul de control a constatat tocmai actualizarea cărților funciare vechi deschise conform Decretului Lege nr. 115/1938, prin mai multe adrese atașate cauzei, dar nu a sesizat organele de urmărire penală. Este eronată părerea instanței că nu ar fi luat la cunoștință de fapte penale, deși reclamantul le-a indicat. Mai mult nu e de competența instanței să aprecieze încălcarea legilor, ci a organelor de urmărire penală.

Referitor la lipsa calității procesuale pasive a ANCPI și a Directorului General al ANCPI privind petitul 3, recurentul-reclamant a criticat soluția instanței de fond care, fără a indica temeiul de drept, a constatat că aceștia nu ar avea atribuții pentru eliberarea actelor de carte funciară. În acest sens, a precizat că cele două entități au obligații pentru aplicarea unitară a legii, potrivit art. 3 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 7/1996, respectiv art. 6 alin. (3) și art. 16 lit. g) din H.G. nr. 1288/2012.

Pe fondul cauzei, cu privire la nerespectarea sentinței nr. 113/2016 a Curții de Apel Brașov, în mod eronat a apreciat instanța de fond că recurentul-reclamant ar putea face reexaminări și ulterior plângeri împotriva încheierilor de carte funciară și că nu poate propune demersuri pentru aplicarea legislației, deși legea o impune, indicând în acest sens Decizia nr. 72/2007 a secțiilor reunite ale ICCJ. A mai arătat că nu are calitate privind reexaminarea încheierilor de carte funciară, chiar dacă depune documentația în numele proprietarului.

În continuare, a criticat faptul că prima instanță a făcut referire doar la raportul retras, dar nu a făcut referire la celelalte rapoarte/adrese ale ANCPI, la propunerile ANCPI de a reintroduce articolele abrogate, prin propunerea de modificare a legii. În opinia sa, ANCPI se comportă, contrar interesului public și obligațiilor sale prevăzute de lege, ocrotind încălcarea sentințelor nr. 109/2016 și nr. 113/2016, deși CCR în Decizia nr. 55/2021 a prevăzut că "după pronunțarea hotărârii judecătorești de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, autoritatea competentă nu mai poate emite acte sau măsuri individuale în aplicarea normelor anulate."

Neaplicarea sentinței nr. 109/2016 a Curții de Apel Brașov constă în refuzul OCPI-urilor de a-i elibera recurentului-reclamant actele de la mapa cu înscrisuri, ca persoană interesată, persoană autorizată. ANCPI are în subordine oficiile teritoriale și are pârghiile legale să determine OCPI-urile să aplice legislația aferentă, respectiv art. 883 din C. civ. și, implicit, sentința nr. 109/2016 a Curții de Apel Brașov menținută de decizia nr. 1958/2018 a ICCJ, depuse la dosar. În mod eronat a apreciat instanța că prin aducerea la cunoștință OCPI-urilor a celor două sentințe pronunțate, aceasta și-a îndeplinit datoria. ANCPI nu are atribuții de comunicare, ci de control și reglementare. Prin urmare, nu comunicarea sentințelor e în răspunderea ANCPI, ci aplicarea lor unitară la nivel național.

În ceea ce privește obligația ANCPI de a emite un ordin privind studiul de carte funciară online, aceasta rezultă din art. 3 alin. (6) și (6

1

) din Legea nr. 7/1996. Acest ordin trebuie să reglementeze accesul pentru toate categoriile prevăzute de art. 3 alin. (6), nu numai pentru persoanele autorizate și notari. ANCPI nu a emis ordinul prevăzut de lege și, prin urmare, doar menționarea asemănătoare și nicidecum cum prevede legea, în unele articole în ordine care privesc alte proceduri: taifele și respectiv avizarea, recepția și înscrierea în evidențele de cadastru și carte funciară, nu absolv autoritatea de obligația prevăzută de lege.

A mai criticat faptul că instanța a invocat art. 8 alin. (5) și (6) din Ordinul nr. 16/2019, deși în aceste articole nu este prevăzut accesul on-line la cărțile funciare. Or, la momentul deschiderii procesului s-a invocat faptul că are acces, dar la sediul oficiilor teritoriale. De asemenea, a precizat că art. 6 din Ordinul nr. 700/2014 prevede modalitatea de conectare la sistemul integrat de cadastru și carte funciară, prin intermediul căruia se introduc documentațiile pe cale electronică, iar la art. 35 din același ordin se prevede modalitatea de a obține informații, nicidecum posibilitatea de studiul online a cărților funciare. Instanța a invocat articole ce nu susțin studiul online de carte funciară prevăzut de art. 3 alin. (6) din Legea nr. 7/1996. Prin urmare, opinia instanței este eronată, autoritatea neemițând încă ordinul prevăzut de art. 3 alin. (6) în termenul prevăzut de alin. (6)^3, motiv pentru care a solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinului.

A solicitat și admiterea capătului 5 de cerere, având în devere că Directorul Corp Control nu a făcut demersurile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deși a constatat încălcarea legilor primare, a sentințelor invocate și tarifarea ilegală.

Ca urmare a încălcării sentințelor nr. 109/2016 și nr. 113/2016 ale Curții de Apel Brașov, recurentul-reclamant a susținut că prevede posibilitatea încălcării și a sentinței primei instanțe, motiv pentru care a solicitat admiterea capătului 6 de cerere.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, susținând că recurentul-reclamant a invocat motive de netemeinicie și nu de nelegalitate

În subsidiar, a solictat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la punctul 1 al cererii de chemare în judecată, a arătat că prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2018 în contradictoriu cu același reclamant, A., instanțele de judecată au respins ca inadmisibile acțiunile prin care acesta a cerut obligarea ANCPI la executarea celor două sentințe, reținând în esență că sentințele civile nr. 109/2016 și 113/2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov nu sunt susceptibile de executare, fiind pronunțate în litigii ce au avut ca obiect anularea parțială a unor acte administrative cu caracter normativ. În acest context, a precizat faptul că ANCPI nu a fost obligată la emiterea vreunui act administrativ, conform prevederilor art. 24 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 554/2004, prima instanță statuând în mod corect că oportunitatea emiterii unui ordin cu caracter normativ este apreciată de către emitent și nu de către o terță persoană, în speță reclamantul.

Referitor la petirul 3 a considerat că pretenția reclamantului nu este în concordanță cu cele dispuse prin sentința nr. 109/01.07.2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2016. Chiar dacă instanța a anulat dispozițiile art. 66 alin. (6) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară din x/2014, aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, sunt incidente dispozițiile prevederilor art. 883 din C. civ. care nu au fost anulate.

Unul dintre principiile care stau la baza înscrierilor în cărțile funciare este principiul publicității formale, potrivit căruia oricine are dreptul să cerceteze cărțile funciare și actele care au stat la baza înscrierilor efectuate în acestea, însă potrivit dispozițiilor mai sus arătate, consultarea mapei cu înscrisuri se poate face numai de către persoana care justifică un interes și nu constă în mod automat în eliberarea înscrisurilor care o compun.

Prin sentința la care recurentul face referire i s-a recunoscut acestuia calitatea de persoană interesată, însă nu i s-a acordat un drept absolut la consultarea tuturor mapelor cu înscrisuri, ci doar în limita prevăzută de art. 883 C. civ., respectiv numai cu justificarea interesului legitim care nu poate fi dovedit decât prin acordarea unui mandat în acest sens.

În privința petitului 4, prima instanță, reținând incidența art. 8 alin. (5) și (6) din Ordinul Directorului general al ANCPl nr. 700/2014, a statuat în mod corect că este neîntemeiată solicitarea de obligare a ANCPI de emitere a unui ordin prin care să îi asigure recurentului accesul la studiul de carte funciară, prevăzut de art. 3 alin. (6), (6)

2

, 6

3

din Legea nr. 7/1996,

Petitul 6 al cererii de chemare în judecată, având ca obiect obligarea la penalități de întârziere în caz de neexecutare, a fost de asemenea respins în mod just, având în vedere soluția nefavorabilă reclamantului pronunțată cu privire la petitele analizate anterior.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 24 noiembrie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, constatând că recurentul-reclamant a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a dezvoltat argumentele pentru care a apreciat că pronunțarea hotărârii recurate a fost dată încălcarea prevederilor legale, referindu-se în concret la art. 4, art. 3, art. 22 din Legea nr. 7/1996, art. 6 alin. (2), (3), art. 16 lit. g) și h) din H.G. nr. 1288/2005, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Decizia nr. 72/2007 pronunțată în recursul în interesul legii și Decizia nr. 55/2021 a Curții Constituționale a României.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant este o persoană autorizată de către ANCPI să execute lucrări de cadastru, geodezie și cartografie care a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată al cărei obiect îl reprezintă obligația de a face și care are la bază soluțiile pronunțate în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016 ale Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 109/2016 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă, s-au anulat dispozițiile art. 66 alin. (6) din Ordinul nr. 700/2014 al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin care se precizează ce se înțelege prin "persoane interesate" în sensul acestui articol.

Prin sentința civilă nr. 113/2016 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă, s-au anulat dispozițiile pct. 36, 48 și 53 din Anexa la Ordinul nr. 1340/2015, stabilindu-se că trebuie să se efectueze documentații de primă înregistrare a imobilelor înscrise în cărțile funciare vechi deschise conform Decretului lege nr. 115/1938 și nu documentații de actualizare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prima critică de nelegalitate vizează soluția instanței prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Directorul Direcției Corp Control și Protecția Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI. Recurentul-reclamant consideră că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză câtă vreme, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat să se facă demersuri pentru sancționarea angajaților ce încalcă sentințele nr. 109/2016 și nr. 113/2016 ale Curții de Apel Brașov, acele demersuri putând consta inclusiv în întocmirea de rapoarte care să ducă la aplicarea legii, iar sancționarea poate fi doar înștiințarea angajațiilor.

Procedând la reevaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că, la dosarul cauzei, au fost depuse fișele de post pentru funcția de director al Direcției Corp Control și Protecției Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI, valabile în perioada 2019-2020 . Potrivit acestor fișe, printre atribuțiile specifice ale Directorului Direcției Corp Control și Protecția Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI se regăsește și aceea de a efectua activități de control și de a întocmi un raport de control în care se pot propune măsuri pentru înlăturarea deficiențelor constatate, raport ce va fi analizat de directorul general al ANCPI, acesta din urmă putând dispune eventualele măsuri care se impun.

În concluzie, în situația în care s-ar constata eventuale nereguli în legătură cu activitatea registratorilor de carte funciară din cadrul Oficiilor teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară, directorul Direcției Corp Control și Protecției Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI nu are competență să aplice direct, prin raportul de control, sancțiuni, fiind astfel, soluționată în mod corect de către prima instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Directorul Direcției Corp Control și Protecția Informațiilor Clasificate din cadrul ANCPI.

În ceea ce privește petitul 3 al acțiunii, prin care s-a solicitat obligarea pârâților ANCPI și directorul ANCPI să aplice sentința nr. 109/2016 a Curții de Apel Brașov și implicit să îi elibereze recurentului-reclamant actele solicitate în calitatea de persoană autorizată, cu respectarea datelor cu caracter personal, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, constată că eliberarea actelor solicitate se face de către oficiile teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară și nu de către ANCPI sau directorul ANCPI, prin urmare, acești pârâți nu justifică calitate procesuală pasivă în cauză, în raport cu petitul 3.

Criticile recurentului-reclamant cu privire la soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii pentru celelalte petite sunt nefondate.

Preliminar, Înalta Curte amintește că, în calitate de instanță de control judiciar, trebuie să analizeze considerentele existente în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu lipsa din hotărâre a unor considerente dorite de parte ori omisiunea instanței de a conferi valoare unor apărări în sensul dorit de una dintre părțile litigante. Prin urmare, în ceea ce privește fondul recursului, vor fi înlăturate criticile prin care recurentul-reclamant arată că instanța face referire doar la raportul retras, dar nu face referire la celelalte rapoarte/adrese ale ANCPI, la propunerile ANCPI de a reintroduce articolele abrogate ori că instanța invocă, în motivare, articole care nu prevăd accesul online a cărților funciare.

În mod corect au fost respinse petitele 1 și 4 ale cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea pârâților ANCPI și directorul ANCPI să facă demersurile administrative pentru aplicarea sentințelor nr. 109/2016 și 113/2016 ale Curții de Apel Brașov, respectiv să emită ordin prin care să îi asigure accesul la studiul de carte funciară, în calitate de persoană autorizată în domeniul cadastrului.

Astfel, constată Înalta Curte că prin cele două sentințe antereferite, invocate de recurentul-reclamant în susținerea acțiunii, s-au anulat anumite dispoziții din acte administrative cu caracter normativ, fără ca intimații-pârâți ANCPI și directorul ANCPI să fie obligați la emiterea vreunui alt act normativ, respectiv la un ordin privind obligativitatea efectuării primei înscrieri a imobilelor ori la un ordin prin care să îi asigure recurentului-reclamant accesul la studiul de carte funciară, în calitate de persoană autorizată în domeniul cadastrului, astfel cum solicită acesta.

Or, necesitatea și oportunitatea emiterii unor astfel de ordine cu caracter normativ derivă din capacitatea pe care o are organul emitent de a alege, dintre mai multe soluții posibile și legale, în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit, neputând fi apreciază de către un terț, așa cum este recurentul-reclamant, ci doar de către emitent.

În plus, Înalta Curte reține că, ulterior promovării căii de atac a recursului, în aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (6), (6^1), (6^3) și (7) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost emis Ordinul nr. 813/2022 privind aprobarea condițiilor de acces la datele și informațiile din sistemul informatic de cadastru și carte funciară prin care Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară asigură accesul online, gratuit, la informațiile gestionate de sistemul informatic notarilor publici, avocaților, executorilor judecătorești, persoanelor fizice și juridice autorizate să efectueze lucrări de cadastru, geodezie, cartografie, experților judiciari, instituțiilor și autorităților publice, precum și altor entități care îndeplinesc un serviciu public, definit de art. 5 lit. kk) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în scopul îndeplinirii atribuțiilor acestora.

Însă, la momentul soluționării acțiunii, în mod corect prima instanță s-a raportat la normele legale în vigoare și a constat că accesul persoanelor fizice autorizate la datele și informațiile din sistemul informatic integrat de cadastru și carte funciară este asigurat în condițiile art. 8 alin. (5) și (6) din Ordinul Directorului general al ANCPI nr. 16/2019, precum și ale art. 6 și 35 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Directorului general al ANCPI nr. 700/2014.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă ANCPI.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 59/2021 din 7 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.