ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5311/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamantul M.N. a

chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța și Consiliul

Local Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâților la emiterea dispoziției motivate cu privire la

Notificarea nr. 1557 din 13 august 2001, având ca obiect cererea de restituire

a cotei de ½ din imobilul situat în Constanța, Șos. M., nr. 53, bl. MG

10, sc. B, ap. 16.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, prin notificarea menționată, a solicitat în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul

pentru care s-a legitimat ca proprietar.

Reclamantul a mai

susținut că până la momentul promovării acțiunii nu a fost emisă o dispoziție

motivată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu toate că termenul de 60 de zile

prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 a fost depășit.

La termenul din 17

decembrie 2010 au fost solicitate reclamantului, prin apărător, precizări cu

privire la obiectul cererii, fiind reiterată cu acest prilej solicitarea de obligare

a pârâților la emiterea unei dispoziții motivate de soluționare a notificării,

în cadrul unei acțiuni având deci ca obiect „obligație de a face”.

Prin Sentința civilă

nr. 2243 din 12 aprilie 2011 Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis

acțiunea și a obligat pârâtul să emită dispoziție motivată de soluționare a

notificării înregistrate la Primăria Municipiului Constanța sub nr. 109167 la

14 august 2001, privind imobilul situat în Constanța, Șos. M. nr. 53, bl. MG

10, sc. B, ap.16 și teren aferent.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată sub

nr. 1557 la 15 august 2001 la B.E.J. D.V., reclamantul a solicitat în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul

situat în Constanța, Șos. M., nr. 53, bl. MG 10, sc. B, ap. 16, compus din

apartament și teren indiviz.

S-a stabilit că

obligația autorității administrației publice locale notificate de a emite o

dispoziție motivată a primarului, în sensul recunoașterii dreptului la

restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent ori,

dimpotrivă, în sensul respingerii cererii formulate, cu motivație fundamentată

pe situația juridică și pe documentele prezentate, rezidă în prevederile art.

23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și cum pârâtul nu și-a îndeplinit obligația

legală, se impune obligarea acestuia la respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului Constanța și Consiliul

Local Constanța.

Prin Decizia civilă

nr. 355/C din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul

declarat de pârâți.

În motivarea soluției

sale, instanța de apel a reținut că prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, s-a

stabilit un termen imperativ de 60 de zile pentru soluționarea notificării,

termen care curge, după caz, de la data depunerii notificării sau de la data

depunerii actelor doveditoare privind calitatea de persoană îndreptățită, dreptul

de proprietate asupra imobilului și preluarea abuzivă a bunului de către stat

în perioada de referință.

Depășirea termenului

de 60 de zile pentru soluționarea notificării nu poate fi imputată

reclamantului, așa cum susțin pârâții, în cuprinsul notificării fiind

prezentate nu numai elementele de identificare a imobilului preluat de stat,

dar și modalitatea de preluare; s-a arătat astfel că, prin decizia nr. 365 din

8 august 1989 emisă de către Consiliul Local al Județului Constanța, Biroul

Permanent al Comitetului executiv, în baza art. 2 alin. (2) și art. 4 din

Decretul nr. 223/1974, a fost preluat fără plată în proprietatea statului cota

indiviză de ½ din apartamentul situat în Constanța, șoseaua M. nr. 53.

Chiar în cuprinsul

documentației care a însoțit notificarea se regăsește copia Deciziei nr. 365

din 8 august 1989, unitatea notificată având toate elementele necesare pentru a

putea soluționa cererea notificatorului.

Nesoluționarea

notificării nu poate fi justificată în nici un fel de către pârâți ținând seama

de faptul că notificarea depusă în anul 2001 a depășit orice termen rezonabil

de soluționare, din moment ce au trecut deja 10 ani de la formularea ei.

De asemenea, culpa

pârâților în procedura administrativă este evidentă câtă vreme legea impune analiza

datelor prezentate de către notificator în termenul de 60 de zile, soluția în

cazul omisiunii unor elemente considerate esențiale de unitatea deținătoare

fiind cea prevăzută de lege, iar nu prelungirea timp de 10 ani a procedurii

administrative, așa cum nelegal au procedat pârâții.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Constanța și Consiliul

local Constanța care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susțin că termenul de 60 de zile pentru soluționarea notificării nu a putut fi

respectat din culpa reclamantului, care nu a depus la dosar dovada preluării

abuzive a imobilului.

Solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului

pârâților, iar pe fond, respingerea acțiunii.

Înalta Curte, la

termenul din 14 septembrie 2012 a invocat, din oficiu, excepția nelegalei

compuneri a Curții de Apel, pe care o va analiza cu prioritate, față de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru

considerentele care succed:

Prin acțiunea cu care

a învestit instanța, reclamantul a solicitat emiterea unei dispoziții motivate

de soluționare a notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001.

Dispozițiile art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în

M. Of. nr. 178 din 26 octombrie 2010, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2010.

Astfel, art. XII

alin. (3) din Legea nr. 202/2010 prevede că „Decizia sau, după caz, dispoziția

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură

poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau,

după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30

de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care

este de competența curții de apel", iar potrivit art. XXVI din același act

normativ modificările și completările aduse art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 „se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă

instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în

vigoare a prezentei legi”.

Chiar dacă instanța

nu a fost sesizată cu o contestație propriu-zisă în sensul dispozițiilor art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, solicitarea reclamantului în sensul

obligării pârâților de a emite dispoziție motivată de soluționare a notificării

se subsumează acelorași dispoziții legale, împrejurare ce rezultă din Decizia

nr. XX din 19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că "instanța

este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva dispoziției/deciziei

de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a

imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul

refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea

părții interesate".

Cum normele de

procedură sunt de imediată aplicare, iar în cauză, la data intrării în vigoare

a Legii nr. 202/2010 - 26 noiembrie 2010, nu se pronunțase o hotărâre care să

tranșeze litigiul dedus judecății, hotărârea primei instanțe fiind pronunțată

la data de 12 aprilie 2011, devin incidente dispozițiile legale sus-menționate.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite excepția nelegalei compuneri a Curții de Apel, va admite recursul

reclamantei, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel

Constanța pentru rejudecare ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

nelegalei compuneri a Curții de Apel.

Admite recursul

declarat de pârâții Primarul municipiului Constanța și Consiliul local

Constanța împotriva Deciziei civile nr. 355/C din 14 septembrie 2011 a Curții

de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia

recurată și trimite cauza Curții de Apel Constanța pentru rejudecare ca

instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG