ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 1953 din 26 noiembrie 2010, a respins excepția lipsei de

interes invocată de pârât ca nefondată; a admis acțiunea formulată de

reclamantele B.E. și N.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța,

prin primar, și pe cale de consecință: pârâtul a fost obligat să emită

dispoziție motivată de soluționare a notificării nr. 98382 din 19 iulie 2011

privind imobilul situat în Constanța, str. Dr. A.K., compus din teren în

suprafață de 950 m.p.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut următoarele :

Prin notificarea

înregistrată sub nr. 1386 din 18 iulie 2001 la B.E.J. - S.C.A., reclamantele au

înaintat Primarului Municipiului Constanța o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 950 mp

situat în Constanța, str. Dr. A.K.

Potrivit art. 23 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001,

în termen de 60 de zile de

la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare potrivit art. 22 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe,

prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de

restituire în natură.

Obligația

autorității administrației publice locale notificate de a emite o dispoziție

motivată a primarului, în sensul recunoașterii dreptului la restituirea în

natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent ori, dimpotrivă, în sensul

respingerii cererii formulate, cu motivație fundamentată pe situația juridică

și pe documentele prezentate, rezidă astfel din lege.

Mai

mult, prin adresa nr. 64292 din 11 mai 2009 pârâtul a consemnat considerentele

pentru care apreciază că notificarea nu poate fi soluționată favorabil.

Autoritatea locală va putea cuprinde aceste aspecte prin dispoziția motivată,

în măsura în care apreciază că reclamantele nu sunt îndrituite la statuarea

unei măsuri pe temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din

Constanța, str. Dr. A.K.

, la care se referă notificarea.

Pe

cale de consecință, lipsa unui răspuns al persoanei juridice deținătoare poate

constitui temeiul unei acțiuni având ca obiect obligația de a face, pârâtul

urmând să se conformeze prevederii legale privind emiterea dispoziției motivate

de

soluționare a notificării nr. 114538 din 28 august 2001, privind imobilul

situat în Constanța, str. Dr. A.K., compus din teren în suprafață de 950 mp.

Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, prin decizia civilă nr. 252 din 20 aprilie 2011, a respins apelul

formulat de pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, împotriva sentinței

civile nr. 1953 din 26 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu

cu intimații-reclamanți B.E. și N.M.D., ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin notificarea nr. 1386

din 18 iulie 2001 pe care reclamantele B.E. și N.M.D. au formulat-o în temeiul

Legii nr. 10/2001, acestea s-au adresat unității deținătoare a bunului

notificat, astfel cum a fost determinată de legea specială de reparație,

respectiv unității administrativ teritoriale.

Chiar dacă, prin

Legea nr. 10/2001, în art. 21 alin. (4), se indică în mod expres că, în cazul

imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în

natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor,

aceasta nu înseamnă că unitatea administrativ teritorială nu are nicio calitate

procesuală.

Dimpotrivă, potrivit

textului legal indicat, unitatea administrativ teritorială, în speță municipiul

Constanța, este singura persoană juridică ce are calitatea de unitate

deținătoare, astfel încât calitatea procesuală pasivă se recunoaște în favoarea

acestei entități cu deplină capacitate juridică, primarul care are obligația de

a emite dispoziție de soluționare a notificării acționând în calitate de

reprezentant al persoanei juridice.

În exercitarea

atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei

juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită de art. 67

din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția

legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin

care se soluționează notificările, în niciun caz de a stabili o obligație în

nume propriu.

Ca atare, menținerea

în proces a municipiului Constanța de către instanța de fond este o soluție

legală, critica fiind neîntemeiată.

Pe fond, susținerea

apelantului-pârât că nu are culpă în nesoluționarea notificării este lipsită de

orice motivare. De la depunerea notificării, respectiv din iulie 2001 și până

la data formulării acțiunii, 11 mai 2010, au trecut 9 ani, astfel că nu numai

termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

a fost depășit, dar orice termen considerat rezonabil a fost încălcat,

intervalul de 9 ani pentru soluționarea unei notificări neputând fi justificat

în niciun fel de către pârâtul-apelant. De altfel, apelantul nu a arătat prin

motivele de apel nicio cauză care să înlăture culpa proprie, motiv pentru care

apelul său va fi respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs Municipiul Constanța, prin primar,

criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece:

- Hotărârea instanței

de fond a fost pronunțată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Doar primarul poate fi obligat să soluționeze o notificare prin dispoziție, în

virtutea atribuțiilor stabilite de Legea nr. 10/2001.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Notificarea nr. 1386

din 18 iulie 2001, reclamantele B.E. și N.M.D., au solicitat restituirea în

natură a terenului în suprafață de 950 m.p., situat în Constanța, str. Dr. A.K.

Chiar dacă prin Legea

nr. 10/2001, art. 21 alin. (4) se prevede în mod expres că în cazul imobilelor

deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin

echivalent, se face prin dispoziție motivată a primarilor, aceasta nu înseamnă

că unitatea administrativ-teritorială nu are nicio calitate procesuală.

Dimpotrivă, potrivit

textului legal indicat, unitatea administrativ-teritorială, în speță municipiul

Constanța, este singura persoană juridică ce are calitatea de unitate

deținătoare, astfel încât, calitatea procesuală pasivă se recunoaște în

favoarea acestei entități, cu deplină capacitate juridică, primarul care are

obligația de a emite dispoziție de soluționare a notificării acționând în

calitate de reprezentant al persoanei juridice.

În exercitarea

atribuțiilor ce revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei

juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită de art. 67

din Lega nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția

legiuitorului fiind aceea de a semna, în mod expres, actul procedural prin care

se soluționează notificările, în niciun caz de a stabili o obligație în nume

propriu.

Prin urmare, instanța

de apel în mod judicios a statuat că menținerea în proces a municipiului

Constanța este o soluție legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanța prin Primar împotriva

deciziei nr. 252/ C din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 25 iunie 2012.