ÎCCJ, Secția penală

Prin Ordonanța din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 38, 42 și 45 C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, reînceperea urmăririi penale față de numiții O.V. și N.D., pentru fapta prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, A.A., M.I. și C.l., pentru fapta prev. de art. 246 C. pen. Pentru a se pronunța astfel procurorul a reținut că la data de 15 aprilie 2011, numitul C.I. din Municipiul Craiova, județul Dolj, a formulat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângere penală împotriva numiților P.D.

prorector la Universitatea din Craiova, V.l. - rectorul Universității din Craiova, S.A. - șef Serviciu Resurse Umane din cadrul Universității din Craiova, B.E. - decan al Facultății de Automatică din Craiova, G.M. - șef de catedră la Facultatea de Automatică din Craiova, V.R. - profesor la Facultatea de Automatică din Craiova, l.M. - profesor la Facultatea de Automatică Craiova și fost rector al Universității din Craiova, B.M. - profesor la Facultatea de Electrotehnică din Craiova, O.V. - prodecan al Facultății de Mecanică din Craiova, N.D. - decan al Facultății de Mecanică Craiova, S.V. - fost student al Facultății de Mecanică, promoția 2010, M.I. - director în cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, C.l.

- funcționar în cadrul aceluiași minister și A.A.

- fost Ministru al Educației, pentru următoarele motive: împotrivirea la punerea în executare a două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, îngrădirea dreptului la muncă prin împiedicarea exercitării drepturilor legale în scopul de a fi înlăturat din mediul universitar; interzicerea folosirii de către denunțător a limbii române în activitatea de predare; amenințarea cu moartea; măriri nelegale de salarii în anul 2002 pentru persoanele selectate după criterii politice și de clientelism; promovări de posturi inexistente sau fără îndeplinirea condițiile legale; fabricarea de dosare și falsuri în acte oficiale pentru obținerea de fonduri bugetare; acțiuni de mituire a unor membrii ai comisiei ministeriale pentru acreditarea secției de calculatoare - engleză; amenințarea unor studenți pentru a-i instiga împotriva sa; blocarea unor sesizări formulate de către denunțător, în cursul anului privind pretinse abuzuri comise de numiții P.D.

și V.I., sesizări care erau adresate Senatului Universității. Denunțul adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost trimis spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, care l-a înaintat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, cu adresa din 13 mai 2011. Cu prilejul audierii, C.I. - cadru didactic în cadrul Facultății de Automatică Craiova până în luna decembrie 2010 și-a precizat obiectul denunțul - în esență - vizează următoarele aspecte: În cursul lunii decembrie 2010, membrii comisiei de cercetare disciplinară, respectiv P.D., S.A., L.M., B.N. de sindicat al Universității din Craiova și O.E.

- prorector al Universității din Craiova, ar fi întocmit în fals raportul privind rezultatul cercetării disciplinare a denunțătorului, în sensul că ar fi ascuns motivul real pentru care acesta ar fi refuzat postul cu predare în limba engleză, raport ce a stat la baza contractului de muncă încheiat de denunțător cu Universitatea din Craiova. În perioada 2009-2010, numiții O.V., N.D. și D.N. au făcut presiuni asupra sa pentru a da note de trecere unor studenți recomandați de aceștia, presiuni exercitate direct ori prin persoane interpuse (situația decanului D.N. despre care se susține că a făcut intervenții prin intermediul secretarei M.G.). Denunțătorul a declarat că la momentul efectuării intervențiilor, nu i s-a propus să primească bani, bunuri ori alte foloase spre a acorda note de trecere, dar a susținut că, refuzând să dea curs solicitărilor, a fost amenințat de profesorul O.V.

că „nu-i vor mai călca picioarele prin facultate" și avertizat de secretara M.G. că decanul D.N. va urmări dacă dăduse note de trecere celor recomandați de el și se va răzbuna dacă nu va face ce i se cere. Denunțătorul a susținut că unul dintre studenții recomandați de O.V. respectiv S.V., l-a amenințat și direct, plângerea făcută împotriva acestuia formând obiectul dosarului înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, sub nr. 9103/P/2010. În perioada 2005-2010, rectorul Universității din Craiova, V.I. i-ar fi blocat toate sesizările prin care solicita respectarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, întocmirea notei didactice pentru persoana sa conform specializării ori prin care sesiza faptul că șeful de catedră, M.G.

primea bani de la studenți spre a-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau că se refuza comunicarea către persoana sa a unei copii de pe statul de funcțiuni cu poziția la care era încadrat. B.E. ar fi declarat mincinos în fața comisiei de disciplină că, în perioada 01 octombrie 2010 - 08 decembrie 2010, ar fi constatat că denunțătorul lipsește în mod repetat de la cursuri. În perioada 2001-2002, R.V. și I.M. ar fi dispus în mod abuziv, ca numitul C.I. să nu mai fie titular pe postul pe care îl obținuse prin concurs, motivându-și decizia pe împrejurarea că era necesară prezența sa la Colegiul Tehnic de Calcul din Râmnicu Vâlcea. În cursul anului 2003, Ministrul A.A. ar fi „ordonat' decanului P.D.

să-l înlăture pe denunțător din învățământul universitar pentru că ar fi dezvăluit presei o serie de abuzuri ale persoanelor din conducerea Universității din Craiova și Facultății de Automatică din Craiova. Aceasta întrucât ulterior apariției în cotidianul R.L. din 25 august 2003 a art. „Corupția instituționalizată din Universitatea din Craiova are un singur remediu: cătușele PNA", a fost sancționat disciplinar pentru atingerea adusă imaginii Universității din Craiova de către conducerea acesteia. În cursul anului 2009, numitul M.G., șef de catedră la Facultatea de Automatică, i-ar fi cerut suma de 3.000 euro pentru a fi admis la concursul organizat pentru ocuparea unui post cu predare în limba engleză, deși denunțătorul nu deținea un atestat de cunoaștere a acestei limbi spre a putea ocupa postul, fără să fi pronunțat numele vreunei persoane în posesia căreia urmau a ajunge banii.

Denunțătorul a declarat că a remis doar 1.000 euro din suma pretinsă, ceea ce a atras nemulțumirea șefului de catedră, care ar fi efectuat mai multe demersuri pentru ca denunțătorul să fie titularizat pe post. A mai susținut că M.G. ar fi cerut, în cursul anului 2009 membrilor catedrei pe care o conducea și contribuirea cu bani ori efort personal la a crea condiții plăcute membrilor comisiei de acreditare a secției cu predare în engleză. În cursul anului 2004, L.M. ar fi trecut note în catalog unor studenți apropiați lui la o disciplină predată de către denunțător, iar pentru a descoperi fapta pretins a fi fost săvârșită, ar fi dispărut din arhiva facultății în care s-au trecut în fals note.

Astfel cum au fost descrise faptele de corupție sesizate în sarcina numiților O.V. și D.N., prodecan și respectiv, decan la Facultatea de Mecanică din Craiova - ce atrag competența Direcției Naționale Anticorupție - de a interveni pe lângă denunțător în scopul acordării de note de trecere unor studenți, dacă nu au fost însoțite de acte de promisiune, oferire sau dare de bani ori alte avantaje, s-a reținut că nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. Cum nu există nici o dovadă că fostul Ministru al Educației A.A., ar fi „ordonat" conducerii Universității din Craiova să-l înlăture pe denunțător din postul deținut, în cauză s-a dispus neînceperea urmăriri penală față de acesta și de ceilalți funcționari ai Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În ceea ce privește fapta profesorului M.G., de a fi pretins de la denunțător suma de 3.000 euro pentru a interveni în scopul admiterii acestuia la concursul organizat pentru ocuparea unui post cu predare în limba engleză, astfel cum a fost descrisă de către C.I., faptă susceptibilă de încadrare în disp. art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a reținut că atrage competența de soluționare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în favoarea căruia a fost declinată competența și cu privire la toate celelalte fapte sesizate în virtutea unei mai bune înfăptuiri a justiției. Împotriva Ordonanței din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a formulat plângere petiționarul C.I., plângere care a fost respinsă prin Ordonanța din 09 august 2011 a procurorului șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Împotriva acestei din urmă ordonanțe a formulat plângere petiționarul C.I. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea petiționarului C.I. a fost înregistrată sub nr. 7084/1/2011. În plângerea formulată, petentul C.I. a criticat rezoluția atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile formulate fiind expuse în cererea formulată în scris.

În motivarea plângerii formulată în scris și depusă la dosarul cauzei petentul a invocat, în esență că nu au fost audiate persoanele la care se referă plângerea formulată de el, că nu au fost verificate faptele sesizate, referitoare la acordarea, în mod nelegal, a unor drepturi salariale unor funcționari din cadrul Universității Craiova și că nu au fost efectuate cercetări complete privitoare la împrejurările în care au avut loc promovări ilegale ale unor persoane din aceeași instituție de învățământ superior, că au fost falsificate unele înscrisuri și a fost săvârșită infracțiunea de luare de mită de către mai multe persoane, grupul organizat în stil mafiot din Universitatea Craiova grup coordonat de prorectorul P.D.

l-a amenințat cu moartea atât pe petent cât și pe familia acestuia, mai mulți funcționari din Ministerul Educației, intimați în prezenta cauză, au dat ordin rectorului I.V. să se dispense de el. Practic petentul a invocat aceleași argumente formulate și în fața procurorului șef. 1. Cu privire la excepția tardivității formulării plângerii excepție invocate de procuror, Înalta Curte constată că nu este întemeiată și o va respinge.

Datele de comunicare la care a făcut referire procurorul în cadrul concluziilor orale în fața instanței se referă la ordonanța inițial emisă din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, care a fost atacată ulterior de petent și soluționată de procurorul șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin Ordonanța din 09 august 2011. Or, instanța a fost sesizată prin Ordonanța procurorului șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin Ordonanța din 09 august 2011 chiar dacă soluționarea cauzei vizează pe fond Ordonanța din 11 iulie 2011, iar termenul de 20 de zile de sesizare al instanței are în vedere comunicarea ordonanței procurorului șef.

Constată că Ordonanța șefului adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a fost emisă la data de 09 august 2011, dată la care a fost și comunicată petentului (Dosar nr. 533/II-2/2011). „Comunicarea" însă atașată la dosarul cauzei constă în formularul tipizat emis de Parchet către petent, însă nu există la dosarul cauzei dovada certă de comunicare respectiv, de primire de către petent, a ordonanței mai sus arătate, cu confirmare de primire sau prin intermediul vreunui oficiu poștal că acesta într-adevăr a luat cunoștință de conținutul acesteia din urmă ordonanțe. Petentul a formulat plângere în fața instanței la data de 02 septembrie 2011, conform datei poștei aplicată pe plicul în care a transmis plângerea instanței.

Or, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu există comunicarea propriu-zisă, certă, a copiei ordonanței procurorului șef către petent conform normelor procedurale, acest dubiu nu poate decât să-i profite petentului astfel că Înalta Curte constată plângerea formulată în termenul prevăzut de art. 278 2 pct. (3) C. proc. pen. 2. Cu privire la fondul cauzei, examinând cauza sub toate aspectele conform art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.

În concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petiționarul, prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față. Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen.

„urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată". Organul de urmărire penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existența infracțiunii și pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reținut corect situația de fapt potrivit căreia, intimații O.V., D.N., nu au săvârșit fapta prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 iar intimații A.A., M.I. și C.I. nu au săvârșit fapta prev. de art. 246 C. pen. Totodată, se mai constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților O.V., D.N., A.A., M.I. și C.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și respectiv art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență față de intimații O.V.

și D.N. și nu există fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în ceea ce-i privește pe intimații A.A., M.I. și C.l. Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul desfășurării activităților în cadrul Universității din Craiova sau în legătură cu desfășurarea activității profesorale din cadrul instituției de învățământ, aceștia ar fi săvârșit cu intenție vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală și, cu atât mai puțin, săvârșirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națoională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, prin pronunțarea ordonanței atacate cu prezenta plângere, că susținerile petiționarului nu au niciun suport probator.

De altfel, Înalta Curte constată că petiționarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive ale acestor infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament real. Faptul că petentul a fost nemulțumit de modul cum profesorii din cadrul Universtății Craiova sau funcționarii din cadrul Ministerului Economiei își desfășoară activitatea de învățământ, nu poate să conducă la concluzia că intimații au săvârșit fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a intimaților atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părți în vederea dispunerii de către Parchet a unei soluții legale și temeinice.

De asemenea faptele nu există în materialitatea lor cât timp nu se poate reține că au fost săvârșite cu intenție și că prin aceasta s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei. Împrejurarea că intimații O.V., D.N., A.A., M.I. și C.I., în cadrul Universității din Craiova nu își desfășoară activitatea universitară conform aprecierii petentului sau funcționarii din Ministerul Educației nu ar fi desfășurat activități pe măsura cerințelor petentului nu poate determina începerea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru acest aspect existând căi de atac prevăzute expres de legiuitor.

În consecință, respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției a dispus o rezoluție temeinică și legală. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) Teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Ordonanței din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Ordonanței din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova. Menține ca legală și temeinică ordonanța atacată. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2012.