ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin Ordonanța din 11 iulie 2011 a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție
- Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la
art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 38, 42 și 45 C. proc. pen., s-a dispus,
printre altele, reînceperea urmăririi penale față de numiții O.V. și N.D., pentru
fapta prev. de art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, A.A., M.I.
și C.l., pentru fapta prev. de art. 246 C. pen.
Pentru a se pronunța astfel procurorul
a reținut că la data de 15 aprilie 2011, numitul C.I. din Municipiul Craiova, județul
Dolj, a formulat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de urmărire penală și criminalistică, plângere penală împotriva numiților
P.D. prorector la Universitatea din Craiova, V.l. - rectorul Universității din Craiova,
S.A. - șef Serviciu Resurse Umane din cadrul Universității din Craiova, B.E. - decan
al Facultății de Automatică din Craiova, G.M. - șef de catedră la Facultatea de
Automatică din Craiova, V.R. - profesor la Facultatea de Automatică din Craiova,
l.M. - profesor la Facultatea de Automatică Craiova și fost rector al Universității
din Craiova, B.M. - profesor la Facultatea de Electrotehnică din Craiova, O.V. -
prodecan al Facultății de Mecanică din Craiova, N.D. - decan al Facultății de Mecanică
Craiova, S.V. - fost student al Facultății de Mecanică, promoția 2010, M.I. - director
în cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, C.l. - funcționar
în cadrul aceluiași minister și A.A. - fost Ministru al Educației, pentru următoarele
motive: împotrivirea la punerea în executare a două hotărâri judecătorești definitive
și irevocabile, îngrădirea dreptului la muncă prin împiedicarea exercitării drepturilor
legale în scopul de a fi înlăturat din mediul universitar; interzicerea folosirii
de către denunțător a limbii române în activitatea de predare; amenințarea cu moartea;
măriri nelegale de salarii în anul 2002 pentru persoanele selectate după criterii
politice și de clientelism; promovări de posturi inexistente sau fără îndeplinirea
condițiile legale; fabricarea de dosare și falsuri în acte oficiale pentru obținerea
de fonduri bugetare; acțiuni de mituire a unor membrii ai comisiei ministeriale
pentru acreditarea secției de calculatoare - engleză; amenințarea unor studenți
pentru a-i instiga împotriva sa; blocarea unor sesizări formulate de către denunțător,
în cursul anului privind pretinse abuzuri comise de numiții P.D. și V.I., sesizări
care erau adresate Senatului Universității.
Denunțul adresat Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,
a fost trimis spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj,
care l-a înaintat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova,
cu adresa din 13 mai 2011.
Cu prilejul audierii, C.I. - cadru didactic
în cadrul Facultății de Automatică Craiova până în luna decembrie 2010 și-a precizat
obiectul denunțul - în esență - vizează următoarele aspecte:
În
cursul lunii decembrie 2010, membrii comisiei de cercetare
disciplinară, respectiv P.D., S.A., L.M., B.N. de sindicat al Universității din
Craiova și O.E. - prorector al Universității din Craiova, ar fi întocmit în fals
raportul privind rezultatul cercetării disciplinare a denunțătorului, în sensul
că ar fi ascuns motivul real pentru care acesta ar fi refuzat postul cu predare
în limba engleză, raport ce a stat la baza contractului de muncă încheiat de denunțător
cu Universitatea din Craiova.
În
perioada 2009-2010, numiții O.V., N.D. și D.N. au făcut presiuni
asupra sa pentru a da note de trecere unor studenți recomandați de aceștia, presiuni
exercitate direct ori prin persoane interpuse (situația decanului D.N. despre care
se susține că a făcut intervenții prin intermediul secretarei M.G.).
Denunțătorul a declarat că la momentul
efectuării intervențiilor, nu i s-a propus să primească bani, bunuri ori alte foloase
spre a acorda note de trecere, dar a susținut că, refuzând să dea curs solicitărilor,
a fost amenințat de profesorul O.V. că „nu-i vor mai călca picioarele prin facultate"
și avertizat de secretara M.G. că decanul D.N. va urmări dacă dăduse note de trecere
celor recomandați de el și se va răzbuna dacă nu va face ce i se cere.
Denunțătorul a susținut că unul dintre
studenții recomandați de O.V. respectiv S.V., l-a amenințat și direct, plângerea
făcută împotriva acestuia formând obiectul dosarului înregistrat la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Craiova, sub nr. 9103/P/2010.
În
perioada 2005-2010, rectorul Universității din Craiova, V.I.
i-ar fi blocat toate sesizările prin care solicita respectarea unor hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile, întocmirea notei didactice pentru persoana sa conform
specializării ori prin care sesiza faptul că șeful de catedră, M.G. primea bani
de la studenți spre a-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau că se refuza comunicarea
către persoana sa a unei copii de pe statul de funcțiuni cu poziția la care era
încadrat.
B.E. ar fi declarat mincinos în fața comisiei
de disciplină că, în perioada 01 octombrie 2010 - 08 decembrie 2010, ar fi constatat
că denunțătorul lipsește în mod repetat de la cursuri.
În
perioada 2001-2002, R.V. și I.M. ar fi dispus în mod abuziv,
ca numitul C.I. să nu mai fie titular pe postul pe care îl obținuse prin concurs,
motivându-și decizia pe împrejurarea că era necesară prezența sa la Colegiul Tehnic
de Calcul din Râmnicu Vâlcea.
În
cursul anului 2003, Ministrul A.A. ar fi „ordonat' decanului
P.D. să-l înlăture pe denunțător din învățământul universitar pentru că
ar
fi dezvăluit presei o serie de abuzuri ale persoanelor din conducerea Universității
din Craiova și Facultății de Automatică din Craiova. Aceasta întrucât ulterior apariției
în cotidianul R.L. din 25 august 2003 a art. „Corupția instituționalizată din Universitatea
din Craiova are un singur remediu: cătușele PNA", a fost sancționat disciplinar
pentru atingerea adusă imaginii Universității din Craiova de către conducerea acesteia.
În
cursul anului 2009, numitul M.G., șef de catedră la Facultatea
de Automatică, i-ar fi cerut suma de 3.000 euro pentru a fi admis la concursul organizat
pentru ocuparea unui post cu predare în limba engleză, deși denunțătorul nu deținea
un atestat de cunoaștere a acestei limbi spre a putea ocupa postul, fără să fi pronunțat
numele vreunei persoane în posesia căreia urmau a ajunge banii. Denunțătorul a declarat
că a remis doar 1.000 euro din suma pretinsă, ceea ce a atras nemulțumirea șefului
de catedră, care ar fi efectuat mai multe demersuri pentru ca denunțătorul să fie
titularizat pe post.
A mai susținut că M.G. ar fi cerut, în
cursul anului 2009 membrilor catedrei pe care o conducea și contribuirea cu bani
ori efort personal la a crea condiții plăcute membrilor comisiei de acreditare a
secției cu predare în engleză.
În
cursul anului 2004, L.M. ar fi trecut note în catalog unor
studenți apropiați lui la o disciplină predată de către denunțător, iar pentru a
descoperi fapta pretins a fi fost săvârșită, ar fi dispărut din arhiva facultății
în care s-au trecut în fals note.
Astfel cum au fost descrise faptele de
corupție sesizate în sarcina numiților O.V. și D.N., prodecan și respectiv, decan
la Facultatea de Mecanică din Craiova - ce atrag competența Direcției Naționale
Anticorupție - de a interveni pe lângă denunțător în scopul acordării de note de
trecere unor studenți, dacă nu au fost însoțite de acte de promisiune, oferire sau
dare de bani ori alte avantaje, s-a reținut că nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de trafic de influență.
Cum nu există nici o dovadă că fostul Ministru
al Educației A.A., ar fi „ordonat" conducerii Universității din Craiova să-l
înlăture pe denunțător din postul deținut, în cauză s-a dispus neînceperea urmăriri
penală față de acesta și de ceilalți funcționari ai Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
În
ceea ce privește fapta profesorului M.G., de a fi pretins
de la denunțător suma de 3.000 euro pentru a interveni în scopul admiterii acestuia
la concursul organizat pentru ocuparea unui post cu predare în limba engleză, astfel
cum a fost descrisă de către C.I., faptă susceptibilă de încadrare în disp.
art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a reținut că atrage competența
de soluționare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în favoarea căruia a fost
declinată competența și cu privire la toate celelalte fapte sesizate în virtutea
unei mai bune înfăptuiri a justiției.
Împotriva Ordonanței din 11 iulie 2011
a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova a formulat plângere petiționarul C.I.,
plângere care a fost respinsă prin
Ordonanța din 09 august 2011
a procurorului șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției
Naționale Anticorupție.
Împotriva acestei din urmă ordonanțe a
formulat plângere petiționarul C.I.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
plângerea petiționarului C.I. a fost înregistrată sub nr. 7084/1/2011.
În
plângerea formulată, petentul C.I. a criticat rezoluția atacată
pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile formulate fiind expuse în cererea
formulată în scris.
În
motivarea plângerii formulată în scris și depusă la dosarul
cauzei petentul a invocat, în esență că nu au fost audiate persoanele la care se
referă plângerea formulată de el, că nu au fost verificate faptele sesizate, referitoare
la acordarea, în mod nelegal, a unor drepturi salariale unor funcționari din cadrul
Universității Craiova și că nu au fost efectuate cercetări complete privitoare la
împrejurările în care au avut loc promovări ilegale ale unor persoane din aceeași
instituție de învățământ superior, că au fost falsificate unele înscrisuri și a
fost săvârșită infracțiunea de luare de mită de către mai multe persoane, grupul
organizat în stil mafiot din Universitatea Craiova grup coordonat de prorectorul
P.D. l-a amenințat cu moartea atât pe petent cât și pe familia acestuia, mai mulți
funcționari din Ministerul Educației, intimați în prezenta cauză, au dat ordin rectorului
I.V. să se dispense de el. Practic petentul a invocat aceleași argumente formulate
și în fața procurorului șef.
Cu privire la excepția tardivității
formulării plângerii excepție invocate de procuror, Înalta Curte constată că nu
este întemeiată și o va respinge.
Datele de comunicare la care a făcut referire
procurorul în cadrul concluziilor orale în fața instanței se referă la ordonanța
inițial emisă din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, care
a fost atacată ulterior de petent și soluționată de procurorul șef adjunct al secției
de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin Ordonanța
din 09 august 2011.
Or, instanța a fost sesizată prin Ordonanța
procurorului șef adjunct al secției de combatere a corupției din cadrul Direcției
Naționale Anticorupție prin Ordonanța din 09 august 2011 chiar dacă soluționarea
cauzei vizează pe fond Ordonanța din 11 iulie 2011, iar termenul de 20 de zile de
sesizare al instanței are în vedere comunicarea ordonanței procurorului șef.
Constată că Ordonanța șefului adjunct al
secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a fost
emisă la data de 09 august 2011, dată la care a fost și comunicată petentului
(Dosar nr. 533/II-2/2011). „Comunicarea" însă atașată la dosarul cauzei constă
în formularul tipizat emis de Parchet către petent, însă nu există la dosarul cauzei
dovada certă de comunicare respectiv, de primire de către petent, a ordonanței mai
sus arătate, cu confirmare de primire sau prin intermediul vreunui oficiu poștal
că acesta într-adevăr a luat cunoștință de conținutul acesteia din urmă ordonanțe.
Petentul a formulat plângere în fața instanței
la data de 02 septembrie 2011, conform datei poștei aplicată pe plicul în care a
transmis plângerea instanței.
Or, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu
există comunicarea propriu-zisă, certă, a copiei ordonanței procurorului șef către
petent conform normelor procedurale, acest dubiu nu poate decât să-i profite petentului
astfel că Înalta Curte constată plângerea formulată în termenul prevăzut de
art. 278
2
pct. (3) C. proc. pen.
Cu privire la fondul cauzei, examinând
cauza sub toate aspectele conform art. 278
1
C. proc. pen., Înalta
Curte constată că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate
în continuare.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca,
orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale
să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în
procesul penal.
În
concepția legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice
persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o
măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a
unei hotărâri definitive de condamnare. Accesul liber la justiție este reglementat
de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului
de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în
primă instanță, așa cum, de altfel, a procedat și petiționarul, prin plângerea ce
face obiectul verificării în cauza de față.
Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc.
pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la
existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii
acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în
judecată".
Organul de urmărire penală sesizat potrivit
unuia din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., efectuează acte premergătoare
și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege, acte care au menirea de
a clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existența infracțiunii și pot conduce
la constatarea unuia din cazurile reglementate de art. 10 C. proc. pen., în care
punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În
cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta
Curte constată, că procurorul a reținut corect situația de fapt potrivit căreia,
intimații O.V., D.N., nu au săvârșit fapta prev. de art. 257 C. pen. comb. cu
art. 6 din Legea nr. 78/2000 iar intimații A.A., M.I. și C.I. nu au săvârșit fapta
prev. de art. 246 C. pen.
Totodată, se mai constată că soluția de
neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților O.V., D.N., A.A., M.I. și C.I.,
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și respectiv art. 257
C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, este legală și temeinică, întrucât
din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență față de intimații
O.V. și D.N. și nu există fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
în ceea ce-i privește pe intimații A.A., M.I. și C.l.
Întrucât, în speță, nu s-au identificat
indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul desfășurării activităților
în cadrul Universității din Craiova sau în legătură cu desfășurarea activității
profesorale din cadrul instituției de învățământ, aceștia ar fi săvârșit cu intenție
vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală și, cu atât mai puțin, săvârșirea
unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane,
s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția Națoională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, prin
pronunțarea ordonanței atacate cu prezenta plângere, că susținerile petiționarului
nu au niciun suport probator.
De altfel, Înalta Curte constată că petiționarul
nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu a făcut referire la aspecte
concrete, ce țin de elementele constitutive ale acestor infracțiuni, fiind simple
afirmații lipsite de orice fundament real.
Faptul că petentul a fost nemulțumit de
modul cum profesorii din cadrul Universtății
Craiova
sau funcționarii din cadrul Ministerului Economiei își desfășoară activitatea de
învățământ, nu poate să conducă la concluzia că intimații au săvârșit fapte penale
care să atragă răspunderea penală, disciplinară a intimaților atâta timp cât au
fost avute în vedere actele administrate de părți în vederea dispunerii de către
Parchet a unei soluții legale și temeinice. De asemenea faptele nu există în materialitatea
lor cât timp nu se poate reține că au fost săvârșite cu intenție și că prin aceasta
s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei.
Împrejurarea
că intimații O.V., D.N., A.A., M.I. și
C.I., în cadrul Universității din Craiova nu își desfășoară activitatea universitară
conform aprecierii petentului sau funcționarii din Ministerul Educației nu ar fi
desfășurat activități pe măsura cerințelor petentului nu poate determina începerea
urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de
art. 246 și art. 257 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru acest
aspect existând căi de atac prevăzute expres de legiuitor.
În
consecință, respingând plângerea și dispunând neînceperea
urmăririi penale față de intimați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției
a dispus o rezoluție temeinică și legală.
În
baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) Teza ultimă C.
proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva
Ordonanței din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge,
ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Ordonanței din 11 iulie
2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.
Menține
ca legală și temeinică ordonanța atacată.
Obligă
petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 17 mai 2012.