ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3925/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38 din 31 martie 2008 Tribunalul

Olt l-a condamnat pe inculpatul R.I. în baza art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (2) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., la 7

ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 57 C. pen.

A aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată

de 3 ani.

A dedus reținerea și arestul

preventiv de la 26 septembrie 2007 la 3 octombrie 2007.

A confiscat de la inculpat ciomagul

- corp delict.

A obligat inculpatul la 2.355,98 RON

cheltuieli spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Craiova și la 10.000

RON despăgubiri civile reprezentând daune morale și câte 100 RON/lunar

prestație începând cu 18 mai 2007 către partea civilă V.Al.

Inculpatul a fost obligat și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 18 mai 2007, în jurul orelor 20,00 - 20,30, partea vătămată V.A.

împreună cu fiul său minor se deplasa cu atelajul particular pe drumul din

comuna Izvoarele, cătunul Furculești, județul Olt, spre locuința cumnaților săi

B.F. și B.C., cu care urma să asigure paza unor culturi agricole.

Pe traseu partea vătămată s-a

întâlnit cu inculpatul R.I., în apropierea locuinței surorii acestuia, I.M. cu

care a avut un incident legat de modul de deplasare a atelajului pe drum, în

cadrul căruia și-au adresat insulte reciproce.

Partea vătămată și-a continuat

drumul spre locuința inculpaților, pregătindu-se pentru serviciul de pază și în

jurul orelor 22,30 toți trei - partea vătămată și cumnații B.F. și B.C. - au

plecat cu atelajul spre terenurile asociației agricole, trecând prin dreptul

locuinței inculpatului.

În momentul în care au ajuns în fața

imobilului inculpatului R.I., acesta a ieșit din curte, având asupra sa un

ciomag, cu care i-a aplicat părții vătămate V.A. o lovitură în zona capului, în

urma căreia aceasta a căzut, pierzându-și cunoștința iar cumnații, de teamă, au

fugit întrucât la locul faptei se adunaseră mai multe rude ale inculpatului.

Partea vătămată a fost transportată

și internată în Spitalul Clinic de Urgență Craiova, fiind supusă unei

intervenții chirurgicale.

Din certificatul medico-legal

eliberat de Unitatea Sanitară Medicină Legală Olt rezultă că partea vătămată a

prezentat traumatism cranio-cerebral, fractură cu înfundare parietal stâng,

produsă prin lovire cu un corp dur sau cădere, necesită 50 zile îngrijiri

medicale, iar leziunile i-au pus în primejdie viața.

Împrejurările sus-menționate ale

săvârșirii faptei au fost reținute de instanță în baza declarațiilor martorilor

B.F. și B.C., a constatărilor medico-legale, precum și a declarațiilor părții

vătămate.

Instanța a înlăturat apărarea

inculpatului, în sensul că a aplicat lovitura cu ciomagul în timp ce partea

vătămată pătrunsese în curtea sa circa 1 metru, constatând că aceasta este de

circumstanță, necorespunzătoare realității, în raport de celelalte probe - deși

confirmată de sora inculpatului, I.M. - și în orice caz survenită după alte

declarații anterioare, prin care a prezentat alte variante asupra

împrejurărilor faptei, între care în prima declarație nu a localizat fapta în

curtea sa, ci în fața porții.

Hotărârea sus-menționată a fost

atacată cu apel de către inculpatul R.I. care a solicitat, în principal,

achitarea prin reținerea săvârșirii faptei în condițiile legitimei apărări,

prevăzută de art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., iar, în subsidiar, reținerea

circumstanțelor atenuante ale depășirii limitelor legitimei apărări și

provocării, cu reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 109 din 19

mai 2009 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Instanța de control judiciar,

continuând cercetarea judecătorească prin ascultarea martorilor I.M. și I.D.,

sora și, respectiv, cumnatul inculpatului, a reținut că probele administrate

confirmă săvârșirea faptei de către inculpat în drum, în fața porții locuinței

sale, fără să existe dovezi ale unor acte de provocare din partea victimei, iar

pedeapsa a fost corect individualizată.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat care a criticat-o pentru greșita

condamnare, consecință a neexaminării și a probelor constând în afirmațiile

unor martori - R.S., I.M., I.D. - potrivit cărora fapta a fost comisă în curtea

locuinței inculpatului, pentru neexaminarea cererilor sale de reținere a

legitimei apărări și a stării de provocare și neobservarea inadvertențelor

între declarațiile martorilor B.F. și B.C. relative la ora și locul săvârșirii

faptei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului,

susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen. este fondat, însă pentru cazul de casare

de sub pct. 14 din același text de lege, luat în considerare din oficiu.

În cauză au fost administrate

probele necesare stabilirii împrejurărilor săvârșirii faptei, inclusiv a celor

propuse de părți și care au fost apreciate ca fiind concludente și utile.

Partea vătămată V.A. a susținut

constant, inclusiv prin plângerea inițială, că a fost lovită de inculpat în

stradă, iar declarațiile acestuia se coroborează cu procesul-verbal din 18 mai

2007 al șefului Postului de Poliție al Comunei Izvoarele, din care rezultă că

la orele 22,10 a fost sesizat telefonic de o persoană care nu și-a declinat

identitatea, cu faptul că în cătunul Furculești mai multe persoane se bat în

drum.

Martorii B.F. și B.C., cumnații părții vătămate, au

descris constant aceleași împrejurări ale săvârșirii faptei, respectiv că au

fost atacați în timp ce treceau pe drum, de către inculpat, fiind neesențiale

contrazicerile referitoare la ora comiterii faptei.

Prezența acestor martori în timpul

și la locul conflictului nu este contestată.

Actul medico-legal constată

leziunile suferite de partea vătămată, respectiv traumatism cranio-cerebral

prin agresiune fizică, cu fractură cu înfundare parietal. În opoziție,

susținerile inculpatului R.I., potrivit cărora a aplicat lovitura cu stacheta

după ce partea vătămată a intrat în curtea sa circa 1 metru, sunt confirmate de

sora acestuia, I.M. și soția, R.S.

Curtea reține că justificat

instanțele în precedent au înlăturat apărarea inculpatului, necoroborându-se cu

ansamblul probelor administrate.

De altfel, prin chiar prima

declarația dată în cauză la 18 mai 2007, inculpatul R.I. a susținut că partea

vătămată și frații B. au apărut la poarta sa, înjurând și amenințând, că a

venit la poartă să vorbească cu ei, luând un stachete iar când a ieșit a fost luat

la bătaie și în aceste împrejurări s-a apărat și când s-a rupt stacheta a

reușit să ia un ciomag de-al lor, cu care a lovit, inclusiv pe partea vătămată.

Din împrejurările săvârșirii faptei,

astfel cum au fost reținute din materialul probator, nu rezultă elemente care

să susțină apărările inculpatului, nici cele referitoare la comiterea acesteia

prin depășirea limitelor legitimei apărări, nici în condițiile provocării.

Conflictul precedent, în cursul

căruia s-au adresat reciproc injurii, a avut loc cu peste două ore în urmă și

nu poate fi invocat în susținerea circumstanței atenuante a provocării, după

cum nu se regăsesc în cauză nici condițiile cerute de art. 73 lit. a) C. pen.

referitoare la depășirea limitelor legitimei apărări.

Inculpatul, deși susține că a

aplicat lovituri părții vătămate în apărare, după ce el a fost lovit cu

ciomagul, nu a prezentat vreo leziune, aspect relevat și de martorul D.V., care

a arătat prin declarația din fața instanței că R.I. deși afirma că a fost

lovit, nu prezenta urme.

În referire la celelalte critici din

recursul inculpatului, Curtea constată că instanța de apel a motivat

înlăturarea declarațiilor martorei I.M., comentând și valoarea probantă a

declarațiilor martorului I.D. și reținând că acesta nu a susținut apărarea

inculpatului, întrucât a ajuns la locul faptei când conflictul se terminase.

Asemenea, aceeași instanță a

înlăturat ca nefondate și criticile privind menținerea, de către instanța de

fond, a legitimei apărări și, respectiv, a stării de provocare, făcând o

analiză a probelor în baza cărora a concluzionat asupra vinovăției

inculpatului.

Recursul inculpatului este, însă,

fondat pentru greșita individualizare a pedepsei.

Curtea apreciază că, în raport de

împrejurările săvârșirii faptei, pe fondul unor relații conflictuale generate

și de conduita anterioară a părții vătămate, de persoana inculpatului, tânăr,

căsătorit, 2 copii minori și atitudinea acestuia în cursul procesului,

prezentându-se în fața autorității și comportându-se relativ sincer, se impune

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c)

și alin. (2) C. pen.

Asemenea, va fi restrâns conținutul

pedepsei complementare și determinat cel al pedepsei accesorii la interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., fiind excesivă și nejustificată interzicerea dreptului de a alege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 19 mai 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția penală.

Casează decizie penală atacată și

Sentința penală nr. 38 din 31 martie 2008 a Tribunalului Olt numai cu privire

la individualizarea pedepsei.

Face aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i)

și alin. (2) C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

Restrânge conținutul pedepsei

complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp de 3 ani.

Face aplicarea art. 71 C. pen. și

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 noiembrie 2009.