ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3925/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 38 din 31 martie 2008 Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul R.I. în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (2) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 57 C. pen. A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani. A dedus reținerea și arestul preventiv de la 26 septembrie 2007 la 3 octombrie 2007. A confiscat de la inculpat ciomagul - corp delict. A obligat inculpatul la 2.355,98 RON cheltuieli spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență Craiova și la 10.000 RON despăgubiri civile reprezentând daune morale și câte 100 RON/lunar prestație începând cu 18 mai 2007 către partea civilă V.Al.

Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 18 mai 2007, în jurul orelor 20,00 - 20,30, partea vătămată V.A. împreună cu fiul său minor se deplasa cu atelajul particular pe drumul din comuna Izvoarele, cătunul Furculești, județul Olt, spre locuința cumnaților săi B.F. și B.C., cu care urma să asigure paza unor culturi agricole. Pe traseu partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul R.I., în apropierea locuinței surorii acestuia, I.M. cu care a avut un incident legat de modul de deplasare a atelajului pe drum, în cadrul căruia și-au adresat insulte reciproce. Partea vătămată și-a continuat drumul spre locuința inculpaților, pregătindu-se pentru serviciul de pază și în jurul orelor 22,30 toți trei - partea vătămată și cumnații B.F.

și B.C. - au plecat cu atelajul spre terenurile asociației agricole, trecând prin dreptul locuinței inculpatului. În momentul în care au ajuns în fața imobilului inculpatului R.I., acesta a ieșit din curte, având asupra sa un ciomag, cu care i-a aplicat părții vătămate V.A. o lovitură în zona capului, în urma căreia aceasta a căzut, pierzându-și cunoștința iar cumnații, de teamă, au fugit întrucât la locul faptei se adunaseră mai multe rude ale inculpatului. Partea vătămată a fost transportată și internată în Spitalul Clinic de Urgență Craiova, fiind supusă unei intervenții chirurgicale. Din certificatul medico-legal eliberat de Unitatea Sanitară Medicină Legală Olt rezultă că partea vătămată a prezentat traumatism cranio-cerebral, fractură cu înfundare parietal stâng, produsă prin lovire cu un corp dur sau cădere, necesită 50 zile îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus în primejdie viața.

Împrejurările sus-menționate ale săvârșirii faptei au fost reținute de instanță în baza declarațiilor martorilor B.F. și B.C., a constatărilor medico-legale, precum și a declarațiilor părții vătămate. Instanța a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că a aplicat lovitura cu ciomagul în timp ce partea vătămată pătrunsese în curtea sa circa 1 metru, constatând că aceasta este de circumstanță, necorespunzătoare realității, în raport de celelalte probe - deși confirmată de sora inculpatului, I.M. - și în orice caz survenită după alte declarații anterioare, prin care a prezentat alte variante asupra împrejurărilor faptei, între care în prima declarație nu a localizat fapta în curtea sa, ci în fața porții.

Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu apel de către inculpatul R.I. care a solicitat, în principal, achitarea prin reținerea săvârșirii faptei în condițiile legitimei apărări, prevăzută de art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., iar, în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante ale depășirii limitelor legitimei apărări și provocării, cu reducerea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 109 din 19 mai 2009 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică. Instanța de control judiciar, continuând cercetarea judecătorească prin ascultarea martorilor I.M. și I.D., sora și, respectiv, cumnatul inculpatului, a reținut că probele administrate confirmă săvârșirea faptei de către inculpat în drum, în fața porții locuinței sale, fără să existe dovezi ale unor acte de provocare din partea victimei, iar pedeapsa a fost corect individualizată.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat care a criticat-o pentru greșita condamnare, consecință a neexaminării și a probelor constând în afirmațiile unor martori - R.S., I.M., I.D. - potrivit cărora fapta a fost comisă în curtea locuinței inculpatului, pentru neexaminarea cererilor sale de reținere a legitimei apărări și a stării de provocare și neobservarea inadvertențelor între declarațiile martorilor B.F. și B.C. relative la ora și locul săvârșirii faptei. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc.

pen. este fondat, însă pentru cazul de casare de sub pct. 14 din același text de lege, luat în considerare din oficiu. În cauză au fost administrate probele necesare stabilirii împrejurărilor săvârșirii faptei, inclusiv a celor propuse de părți și care au fost apreciate ca fiind concludente și utile. Partea vătămată V.A. a susținut constant, inclusiv prin plângerea inițială, că a fost lovită de inculpat în stradă, iar declarațiile acestuia se coroborează cu procesul-verbal din 18 mai 2007 al șefului Postului de Poliție al Comunei Izvoarele, din care rezultă că la orele 22,10 a fost sesizat telefonic de o persoană care nu și-a declinat identitatea, cu faptul că în cătunul Furculești mai multe persoane se bat în drum.

Martorii B.F. și B.C., cumnații părții vătămate, au descris constant aceleași împrejurări ale săvârșirii faptei, respectiv că au fost atacați în timp ce treceau pe drum, de către inculpat, fiind neesențiale contrazicerile referitoare la ora comiterii faptei. Prezența acestor martori în timpul și la locul conflictului nu este contestată. Actul medico-legal constată leziunile suferite de partea vătămată, respectiv traumatism cranio-cerebral prin agresiune fizică, cu fractură cu înfundare parietal. În opoziție, susținerile inculpatului R.I., potrivit cărora a aplicat lovitura cu stacheta după ce partea vătămată a intrat în curtea sa circa 1 metru, sunt confirmate de sora acestuia, I.M. și soția, R.S.

Curtea reține că justificat instanțele în precedent au înlăturat apărarea inculpatului, necoroborându-se cu ansamblul probelor administrate. De altfel, prin chiar prima declarația dată în cauză la 18 mai 2007, inculpatul R.I. a susținut că partea vătămată și frații B. au apărut la poarta sa, înjurând și amenințând, că a venit la poartă să vorbească cu ei, luând un stachete iar când a ieșit a fost luat la bătaie și în aceste împrejurări s-a apărat și când s-a rupt stacheta a reușit să ia un ciomag de-al lor, cu care a lovit, inclusiv pe partea vătămată. Din împrejurările săvârșirii faptei, astfel cum au fost reținute din materialul probator, nu rezultă elemente care să susțină apărările inculpatului, nici cele referitoare la comiterea acesteia prin depășirea limitelor legitimei apărări, nici în condițiile provocării.

Conflictul precedent, în cursul căruia s-au adresat reciproc injurii, a avut loc cu peste două ore în urmă și nu poate fi invocat în susținerea circumstanței atenuante a provocării, după cum nu se regăsesc în cauză nici condițiile cerute de art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la depășirea limitelor legitimei apărări. Inculpatul, deși susține că a aplicat lovituri părții vătămate în apărare, după ce el a fost lovit cu ciomagul, nu a prezentat vreo leziune, aspect relevat și de martorul D.V., care a arătat prin declarația din fața instanței că R.I. deși afirma că a fost lovit, nu prezenta urme. În referire la celelalte critici din recursul inculpatului, Curtea constată că instanța de apel a motivat înlăturarea declarațiilor martorei I.M., comentând și valoarea probantă a declarațiilor martorului I.D.

și reținând că acesta nu a susținut apărarea inculpatului, întrucât a ajuns la locul faptei când conflictul se terminase. Asemenea, aceeași instanță a înlăturat ca nefondate și criticile privind menținerea, de către instanța de fond, a legitimei apărări și, respectiv, a stării de provocare, făcând o analiză a probelor în baza cărora a concluzionat asupra vinovăției inculpatului. Recursul inculpatului este, însă, fondat pentru greșita individualizare a pedepsei. Curtea apreciază că, în raport de împrejurările săvârșirii faptei, pe fondul unor relații conflictuale generate și de conduita anterioară a părții vătămate, de persoana inculpatului, tânăr, căsătorit, 2 copii minori și atitudinea acestuia în cursul procesului, prezentându-se în fața autorității și comportându-se relativ sincer, se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen.

Asemenea, va fi restrâns conținutul pedepsei complementare și determinat cel al pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., fiind excesivă și nejustificată interzicerea dreptului de a alege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează decizie penală atacată și Sentința penală nr. 38 din 31 martie 2008 a Tribunalului Olt numai cu privire la individualizarea pedepsei. Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare. Restrânge conținutul pedepsei complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe timp de 3 ani. Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.