ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2008

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4330 din 09 noiembrie 2007,

a respins contestația în anulare formulată de A.S.O. împotriva deciziei nr. 1494

din 09 martie 2007, a aceleiași instanțe, reținând că, prin cererea sa, contestatorul

a atacat nu numai decizia sus-menționată, dar și alte 5 decizii precedente pronunțate

de Înalta Curte, în soluționarea unor căi de atac.

A mai reținut instanța

că motivul de contestație în anulare, care antamează fondul pricinii soluționate

irevocabil prin decizia nr. 3976 din 19 noiembrie 2003 a Înaltei Curți, nu se încadrează

în motivele expres și limitativ precizate de art. 317 și 318 C. proc. civ., iar

cererea contestatorului reiterează motivația precedentelor contestații, atrăgând

astfel incidența art. 321 C. proc. civ. potrivit căruia „nu se poate face o nouă

contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi”.

Împotriva acestei decizii

contestatorul A.S.O. a formulat din nou contestație în anulare, arătând că o consideră

„greșită, netemeinică și nelegală”, din motive pe care le va formula ulterior.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar la data de 21 februarie 2008, intimata Compania Națională de Transport

al Energiei Electrice „Transelectrica” SA a invocat inadmisibilitatea contestației

în anulare pentru motivul prevăzut de art. 321 C. proc. civ., potrivit căruia „nu

se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi”.

Pe fond, instanța a arătat

că decizia contestată a fost dată cu respectarea actelor normative în vigoare.

Examinând admisibilitatea

contestației, Înalta Curte constată că prevederile art. 317-321 C. proc. civ. reglementează

contestația în anulare ca pe o cale de atac de retractare, nedevolutivă, ce poate

fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318.

Potrivit art. 321 C. proc. civ., nu se poate face o nouă contestație pentru motive

ce au existat la data celei dintâi.

În cadrul contestației

în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective

deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de

normele menționate anterior.

Contestatorul a exercitat

această cale atac împotriva deciziei nr. 4330 din 09 noiembrie 2007, prin care,

la rândul său, a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație în anulare împotriva

deciziei nr. 1494 din 09 martie 2007, fără să indice nicio împrejurare de fapt sau

de drept care să poată fi încadrată în cazurile de contestație în anulare prevăzute

de lege, motiv pentru care cererea sa urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea constată, de asemenea,

că litigiul privind modul de calcul al pensiei contestatorului, inițiat printr-o

cerere de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, cu nr. 802 din 29 mai 1996, a fost soluționat

irevocabil prin decizia nr. 3976 din 19 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a respins ca nefondat

recursul împotriva sentinței nr. 1228 din 17 decembrie 2002 pronunțată în fond după

o casare anterioară.

Decizia de recurs a fost

atacată cu o contestație în anulare respinsă ca tardivă prin decizia nr. 5297

din 29 iunie 2004.

După pronunțarea acelei

decizii, contestatorul a formulat nu mai puțin de alte 6 contestații în anulare

(cu excepția celei de față), prin care, de fiecare dată, a atacat, ca fiind nelegală

și netemeinică, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare anterioare.

Toate contestațiile au

fost respinse ca inadmisibile prin deciziile nr. 216 din 18 ianuarie 2005, nr. 4338

din 16 septembrie 2005, nr. 952 din 21 martie 2006, nr. 3458 din 17 octombrie 2006,

nr. 1494 din 09 martie 2007 și nr. 4330 din 09 noiembrie 2007.

Această conduită procesuală

a contestatorului, care a perpetuat litigiul timp de mai mulți ani, prin exercitarea

unei căi de atac extraordinare în afara cadrului legal stabilit de art. 317-321

C. proc. civ., constituie un abuz de drept, în sensul art. 723 C. proc. civ., care

impune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință și potrivit scopului

în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Date fiind circumstanțele

expuse, Înalta Curte constată că formularea prezentei contestații în anulare, prin

care partea a declanșat o nouă procedură judiciară, fără a-și motiva în vreun fel

cererea, întrunește elementele abaterii judiciare prevăzute de art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. („introducerea, cu rea credință, a unor cereri

vădit netemeinice”), motiv pentru care îi va fi aplicată contestatorului o amendă

judiciară în cuantum de 100 RON.

Cu privire la amendă,

hotărârea instanței are caracter executoriu, potrivit art. 108

8

C.

proc. civ. și este susceptibilă de reexaminare în condițiile prevăzute de art. 108

5

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de A.S.O. împotriva deciziei nr. 4330 din 09 noiembrie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Aplică, contestatorului

sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 100 RON, în temeiul art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Irevocabilă în privința

contestației în anulare.

Cu drept de reexaminare

în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește sancțiunea amenzii.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2008.