ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 937/2023

Ședința publică din data de 22 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 22.12.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 98/07.12.2017, înregistrată sub nr. x/13.12.2017 prin care s-a dispus respingerea punctelor A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W, precum și suspendarea analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U și X din Contestația nr. 41020/31.10.2017, formulată de CNTEE Transelectrica S.A. împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, prin care s-a dispus prelungirea termenului de ducere la îndeplinire pentru măsurile I.3, I.7, I.8, I.9, I.11, II.14, II.16, II.17, II.19, II.20, II.21 si II.24 din Decizia nr. 37/2013, anularea Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 precum și anularea Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017.

Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1), coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 206 din data de 11 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes, a admis în parte cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat încheierea nr. 98/07.12.2017 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația reclamantei nr. 41.020/31.10.2017, punctele A-X, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 și a Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raportul de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017 ca prematură și a obligat pârâta la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva hotărârii judecătorești menționate anterior în punctul I.2, a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, în parte ca lipsită de interes, iar în rest, ca neîntemeiată.

În susținerea căii de atac, urmare unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a învederat, în esență, că respingerea excepției lipsei de interes și de admitere în parte a acțiunii, în sensul anulării încheierii nr. 98/2017, cu obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate de Transelectrica S.A. împotriva Deciziei nr. 37/1/2017, are natura unei soluții pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 32 și art. 33 C. proc. civ., lipsind interesul reclamantei în susținerea cererii de anulare a încheierii nr. 98/2017 și a Deciziei nr. 37/1/2017, referitor la măsurile anulate de la pct. I. 3, I. 8, I.11, II. 14, II. 17, II. 20, II. 21 și II. 22 din Decizia nr. 37/2013.

Din această perspectivă, recurenta a învederat că prin Decizia nr. 37/1/2017 au fost prelungite termenele pentru realizarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013, nefiind stabilite noi măsuri în sarcina Transelectrica S.A., iar orice obligație de ducere la îndeplinire a măsurilor respective a încetat în momentul în care acestea au fost anulate definitiv de către instanțele de judecată, în dosarul nr. x/2014. Având în vedere faptul că în dosarul nr. x/2014, prin sentința civilă nr. 2771/13.06.2018, rămasă definitivă, s-a admis cererea Transelectrica S.A. de anulare a măsurilor I.1, I.3, I.6, I.8, I.11, II.14, II.15, II.17, II.18, II.20,II.21, II.22 și parțial măsura de la pct. II.13 din Decizia nr. 37/2013, aceste măsuri au rămas fără obiect întrucât au fost anulate de instanța de judecată. Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, intimata - reclamantă nu ar mai obține niciun avantaj efectiv prin analiza legalității prelungirii sau nu a termenelor de ducere la îndeplinire, dispusă prin Decizia nr. 37/1/2017 (privind măsurile anulate din Decizia nr. 37/2013) fiind vorba despre soluționarea unei cereri care nu mai are obiect.

De asemenea, recurenta a argumentat și în sensul că hotărârea recurată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea prevederilor pct. 204 — 238 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, coroborate cu art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992.

Recurenta a subliniat că, în considerentele hotărârii recurate, în ceea ce privește încheierea nr. 98/2017, pentru punctele pentru care a fost respinsă contestația reclamantei, instanța de fond nu a ținut cont de procedura de analiză și soluționare a contestațiilor prevăzută la pct. 211 - 226 R.O.D.A.S., iar în ceea ce privește conținutul încheierilor pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor, de dispozițiile pct. 223 din același Regulament.

În opinia recurentei, contrar celor reținute de instanța de fond, prin încheierea nr. 98/2017, pentru fiecare dintre punctele A, B, D, E. F, J, L, M, O, R, V și W din contestația nr. 41.020/31.10.2017, au fost analizate și prezentate aspectele consemnate de auditorul public extern în Raportul de follow-up nr. 33155/2017, argumentele prezentate de entitate în contestația nr. 41.020/31.10.2017 și raționamentele care au determinat Comisia să respingă contestația pentru aceste puncte, inclusiv prevederile legale pe care le-a avut în vedere, precum și instanța competentă în cazul întreprinderii căii de atac - Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii transmise prin poștă.

Referitor la punctele A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W din contestația nr. 41.020/31.10.2017, respinse prin încheierea nr. 98/2017, acestea s-au referit la modul de ducere la îndeplinire a măsurilor de la pct. I.1, I.2,I.4, I.5, I.6, I.10, I.12, II.13, II.15, II.18, II.22 și II.23 din Decizia nr. 37/2013, iar pentru măsurile de la pct. I. l, 1.6, II. 15, II.18 și II.22 din Decizia nr. 37/2013, cererea intimatei — reclamante a rămas fără obiect întrucât au fost anulate de instanța de judecată, prin sentința civilă nr. 2771/13.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Cât privește motivele pentru care a fost respinsă contestația Transelectrica S.A. cu referire la măsurile I.2, I.4, I.5, I.10, I.12, II.13 și II.23 din decizia din anul 2013, recurenta a realizat o analiză punctuală a aspectelor învederate în Raportul de follow-up, cât și în încheierea nr. 98/2017.

Din această perspectivă a învederat că motivele care au stat la baza respingerii pct. B din contestația nr. 41020/31.10.2017 (referitor la măsura I.2 din Decizia nr. 37/2013 privind achiziția de echipamente IT, respectiv achiziția de produse/servicii la preturi superioare față de preturile practicate pe piață) se regăsesc atât în cuprinsul Raportului de follow-up, cât și în cel al încheierii nr. 98/2017.

Totodată, recurenta a subliniat că din încheierea nr. 98/2017 reies motivele care au stat la baza respingerii pct. D din contestația nr. 41020/31.10.2017 formulată împotriva Deciziei nr. 37/1/2017 cu privire la măsura 1.4 din Decizia nr. 37/2013, ce a privit abaterea referitoare la necalcularea și nesolicitarea de penalități/dobânzi legale pentru neachitarea la termen a facturilor emise. Față de stadiul de îndeplinire al măsurii I.4 (pentru abaterea consemnata la pct. 12.2) din Decizia nr. 37/2013, în Raportul de follow-up s-a consemnat că aceasta este parțial implementată, context în care prin Decizia nr. 37/1/2017 i-a fost acordat un nou termen de realizare până la data de 30.07.2018. Atât în Raportul de follow-up, cât și în încheierea nr. 98/2017, s-au prezentat în mod concret motivele care au stat la baza constatării faptului că măsura nr. I.4 nu este îndeplinită integral, întrucât, deși au fost efectuate verificări asupra facturilor emise, în perioada 2011-2012, fiind stabilite sume de recuperat, Transelectrica S.A. nu a făcut dovada înregistrării în contabilitate a sumelor stabilite și a recuperării lor integrale.

A mai arătat recurenta că la baza respingerii pct. E din contestația nr. 41020/31.10.2017, ce a privit abaterea privind neînregistrarea pe venituri a sumelor reprezentând dividende neridicate de acționari în termenul legal de prescripție, față de stadiul de îndeplinire a măsurii I. 5 (pentru abaterea consemnata la pct. 13 din Decizia nr. 37/2013) în Raportul de follow-up s-a consemnat că aceasta este parțial implementată, context în care, prin Decizia nr. 37/1/2017, i-a fost acordat un nou termen de realizare, până la data de 30.07.2018. Atât în Raportul de follow-up, cât și în încheierea nr. 98/2017 s-au prezentat motivele care au stat la baza constatării faptului că măsura nr. I.5 nu era îndeplinită integral, întrucât deși au fost dispuse măsuri și analizate dividendele cuvenite acționarilor și termenul legal de prescripție în cadrul căruia trebuiau plătite, fiind stabilite sumele pentru care termenul de prescripție este depășit, nu au fost determinate diferențele cuvenite bugetului de stat și virate pe destinațiile legale precum și accesoriile aferente calculate până la data plății (ultima parte din măsura dispusă la punctul I.5 din Decizia nr. 37/1/09.12.2013).

În opinia recurentei, din încheierea nr. 98/2017 reies și motivele care au stat la baza respingerii pct. J din contestația nr. 41020/31.10.2017, formulată cu privire la măsura I.10 din Decizia nr. 37/2013, respectiv abaterea de nerespectare a prevederilor legale privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului. Față de stadiul de îndeplinire a măsurii I.10 (pentru abaterea consemnata la pct. 19) în Raportul de follow-up s-a consemnat că aceasta este parțial implementată, context în care, prin Decizia nr. 37/1/09.10.2017, i-a fost acordat un nou termen de realizare până la data de 30.07.2018. De asemenea, în încheierea nr. 98/2017 s-au prezentat în mod concret motivele care au stat la baza constatării faptului că măsura nr. I.10 nu era îndeplinită integral, respectiv faptul că în cazul bunurilor aparținând societății și predate la terți (achiziționate în baza contractului nr. x/2011), Transelectrica S.A. nu a prezentat listele de inventariere cuprinzând bunurile predate în custodie, confirmate de A. în sensul existenței lor în custodie.

Totodată, recurenta a menționat că, din încheierea nr. 98/2017, reies motivele care au stat la baza respingerii pct. L din contestația nr. 41020/31.10.2017, formulată cu privire la măsura I. 12 din Decizia nr. 37/2013, respectiv abaterea de neducere la îndeplinire a măsurilor I.1, I. 3, I. 4, I. 5 și I. 6 din Decizia nr. 14/2011. Atât în Raportul de follow-up, cât și în încheierea nr. 98/2017, s-au prezentat motivele care au stat la baza constatării faptului că măsura nr. I.12 nu este îndeplinită integral, respectiv:

- referitor la măsura dispusă la pct. I.1, din Decizia nr. 14/2011, în sensul neobținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate pentru terenuri în suprafață de 4874,25 mp, Transelectrica S.A. a obținut certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru terenuri în suprafață de 3132 mp, iar pentru un teren în suprafața de 820 mp situat în Cluj, a fost întocmita documentația, însă terenul este revendicat;

- referitor la măsura dispusă la pct. I.3 din Decizia nr. 14/2011, în sensul că pentru terenuri în suprafață totală de 815.128 mp, nu a fost întocmită documentația cadastrală în vederea înscrierii acestora în evidenta Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Teritorială, Transelectrica S.A. a înscris în evidențele cadastrale terenuri în suprafață de 6.434.568 mp;

- referitor la măsura dispusă la pct. I.4 din Decizia nr. 14/2011, cu privire la nemajorarea capitalului social cu contravaloarea terenurilor în suprafață de 13.298,85 mp, pentru care au fost obținute certificatele de atestare a dreptului de proprietate, C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. nu și-a majorat, la Registrul Comerțului, capitalul social cu contravaloarea acestor terenuri;

- referitor la măsura dispusă la pct. I.5 din Decizia nr. 14/2011, cu privire la valorificarea stocurilor de materiale în valoare totală de 39.488.468 RON, s-au inițiat proceduri de valorificare, conform Hotărârilor nr. 102/05.09.2014, nr. 112/15.09.2014 prin care competențele de valorificare au fost delegate către Sucursalele de Transport; C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., urmare măsurilor întreprinse, a obținut o reducere a stocurilor cu 9,65% la data de 31.12.2014 cu mențiunea că activitățile erau în desfășurare;

- referitor la măsura dispusă la pct. I.6 din Decizia nr. 14/2011, cu privire la implementarea și dezvoltarea sistemelor de control managerial, au fost stabilite criteriile care au stat la baza identificării funcțiilor sensibile și a fost stabilit inventarul funcțiilor sensibile la nivelul C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.; a fost stabilit planul de rotație pe posturi pentru funcțiile sensibile, a fost aprobată procedura operațională cod TEL 10.05 rev 0, Implementare Standard 4 — Funcții sensibile — în cadrul C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.

S-a mai arătat că, din încheierea nr. 98/2017, reies motivele care au stat la baza respingerii pct. M din contestația nr. 41020/31.10.2017 formulată cu privire la măsura II. 13 din Decizia nr. 37/2013, față de stadiul de îndeplinire a măsurii (pentru abaterea consemnata la pct. I) din Decizia nr. 37/2013), iar în Raportul de follow-up s-a consemnat că aceasta este parțial implementată, context în care prin Decizia nr. 37/1/2017 i-a fost acordat un nou termen de realizare până la data de 30.07.2018. Atât în Raportul, cât și în încheierea nr. 98/2017, s-au prezentat motivele care au stat la baza constatării faptului că măsura nr. II.13 nu era îndeplinită integral.

Totodată, recurenta a susținut că din încheierea nr. 98/2017 reies motivele care au stat la baza respingerii pct. M, R, O V și W din contestația nr. 41020 31.10.2017.

Printr-un alt set de argumente, recurenta a învederat că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind întemeiate susținerile reclamantei, potrivit cărora, prin încheierea nr. 98/2017, în mod neîntemeiat, nu s-a dispus modificarea Deciziei nr. 37/2017 și a raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013, în sensul constatării că măsurile fie au fost duse la îndeplinire, fie nu pot fi duse la îndeplinire din motive complet independente de voința Transelectrica S.A., fie să se acorde prelungirea termenului de ducere la îndeplinire și pentru măsurile I.3, I. 7, I.8, I.9, I.11, II.14. II. 16. II. 17, II. 19, II.20, II.21 și II.24.

În opinia recurentei, în virtutea dispozițiilor pct. 219 R.O.D.A.S., comisia de soluționare a contestațiilor trebuia să examineze contestația împreună cu celelalte documente și să emită o încheiere prin care se poate dispune admiterea totală sau parțiala a contestației sau respingerea contestației. Din această perspectivă, Comisia a examinat argumentele prezentate în contestație, aspectele prezentate în Raportul de follow-up, precum și prevederile legale aplicabile în acest domeniu și a emis încheierea nr. 98/2017.

A mai arătat recurenta că a acordat noi termene de realizare a măsurilor pentru care au fost aduse argumente la pct. A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W din contestația nr. 41.020/31.10.2017, context în care, au fost analizate prin încheierea nr. 98/2017 argumentele prezentate la aceste puncte. Pentru măsurile care au făcut obiectul pct. C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U și X din contestația nr. 41.020/31.10.2017, întrucât prin Decizia nr. 37/1/09.10.2017 nu au fost acordate noi termene de realizare, nu au fost analizate de către Comisia de soluționare a contestațiilor, întrucât nu făceau obiectul deciziei contestate.

Un alt set de argumente a vizat faptul că, în mod greșit instanța de fond a obligat Curtea de Conturi a României la soluționarea pe fond a contestației fără a ține cont de dispozițiile pct. 211-226 din R.O.D.A.S.

A criticat recurenta și modul de aplicare a pct. 204, pct. 114-124, pct. 163-164 și pct. 234 din R.O.D.A.S. și a art. 33 alin. (3) și art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicita respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, drept temeinică și legală, apreciind că aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a normele de drept material.

Prin apărările formulate în cauză, intimata a învederat că sunt neîntemeiate criticile aduse de recurenta – pârâtă manierei în care prima instanță a aplicat dispozițiile art. 32 și 33 C. proc. civ., apreciind că argumentele invocate de recurentă nu vizează nelegalitatea hotărârii, nefiind încadrabile în prevederile art. 488 C. proc. civ., dar și că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare a unor astfel de texte normative, câtă vreme chiar recurenta – pârâtă a recunoscut faptul că nu a soluționat punctele din contestație suspendate, chiar și în cazul măsurilor anulate în dosarul nr. x/2014. Din această perspectivă, intimata a învederat că punctele A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W din Contestația nr. 41020/31.10.2017, formulată de CNTEE Transelectrica S.A. împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, prin care s-a dispus respingerea contestației pentru măsurile I.1,I.2,I.4,I.5,I.6,I.10,I.12, II.13, II.15, II.18, II.22 și II.23 sunt nelegale, în condițiile în care acestea fie au fost duse la îndeplinire, fie nu pot fi duse la îndeplinire din motive complet independente de voința Transelectrica S.A..

De asemenea, intimata a apreciat drept neîntemeiate și susținerile recurentei- pârâte, prin care aceasta a invocat o greșită aplicare a art. 204-238 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, coroborate cu art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, susținând că și aceste argumente vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea.

A arătat intimata că noțiunea de "drept substanțial" sau "material" vizează "ansamblul acelor categorii de norme juridice care au un conținut normativ propriu-zis", adică "normează, stabilesc conduite, fapte, acțiuni ale subiecților într-un raport juridic", iar simpla trimitere făcută de recurentă la coroborarea art. 204-238 din Regulament cu art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, nu conferă primelor prevederi valența de norme de drept material.

De asemenea, intimata a subliniat că este legală soluția primei instanțe, de a aprecia că încheierea nr. 98/07.12.2017 este lovită de nulitate, fiind afectată de viciul de formă al lipsei motivării în privința măsurii suspendării analizei punctelor C, G, H, l, K, N, P, Q, S, T, U și X din Contestația nr. 41020/31.10.2017 formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 și al celui privind insuficienta motivare în ceea ce privește soluția pârâtei de respingere a punctelor A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W din cuprinsul aceleiași contestații. Evocând jurisprudența CJUE și prevederile art. 41 alin. (1) și (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene referitoare la dreptul la bună administrare, intimata a apreciat, în esență, că argumentele invocate de recurentă nu reprezintă critici de nelegalitate, ci de netemeinicie, și că soluția pronunțată reflectă o corectă aplicare a prevederilor ce vizează obligația de motivare a actului administrativ, precum și a prevederilor art. 219 din R.O.D.A.S., ce nu permiteau Curții de Conturi să suspende analiza contestației formulate de Transelectrica S.A..

A mai învederat intimata că, în ceea ce privește criticile recurentei prin care aceasta face trimitere la pct. 211-226 din R.O.D.A.S., acestea nu au configurația unor critici de nelegalitate, fiind incidentă sancțiunea nulității, iar pe de altă parte, potrivit art. 18 din Legea contenciosului administrativ, instanța era obligată să soluționeze toate capetele de cerere.

Printr-un alt set de argumente, intimata a învederat că înlăturarea susținerilor C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a fost făcută în mod formal în cuprinsul actului administrativ atacat, pentru a se crea aparența analizării acestora, dar fără a exista o reală verificare și evaluare.

În opinia intimatei, prin încheierea nr. 98/07.12.2017, în mod neîntemeiat, nu s-a dispus modificarea Deciziei nr. 37/09.10.2017 și a raportului privind modul de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013, în sensul constatării că masurile fie au fost duse la îndeplinire, fie nu pot fi duse la îndeplinire din motive independente de voința Transelectrica S.A. ori nu s-a acordat o prelungire pentru ducerea la îndeplinire și pentru masurile I.3, I.7,I.8, I.9, I.11, II.14, II.16, II.17, II.19, II.20, II.21 și II.24, sau, în subsidiar, nu s-a dispus, prin decizie, ca măsurile să fie de natură organizatorică și să privească modul de desfășurare a activității, în continuare, de către Transelectrica S.A..

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 20 septembrie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente și aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, nefiind ținută de încadrarea dată de recurentă criticilor evocate prin memoriul de recurs, Înalta Curte observă că, față de configurația argumentelor prin care este susținută teza nelegalității soluției din cuprinsul sentinței recurate, de respingere a excepției lipsei de interes a cererii de anulare a încheierii nr. 98/2017 și a Deciziei nr. 37/1/2017, referitor la măsurile dispuse la pct. I. 3, I. 8, I.11, II. 14, II. 17, II. 20, II. 21 și II. 22 din Decizia nr. 37/2013, astfel de critici intră, în fapt, în sfera de reglementare a cazului de casare stipulat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prin intermediul acestora se evocă o nerespectare a prevederilor art. 32 și art. 33 C. proc. civ., privind condițiile de exercitare a acțiunii pendinte.

Analizând astfel de critici din perspectiva motivului de recurs căruia, în realitate, i se circumscriu, Înalta Curte le apreciază nefondate, în contextul în care prima instanță a realizat o corectă identificare a parametrilor legali de exercitare a unei acțiunii în contencios administrativ având un obiect precum cel expus în cererea de chemare în judecată.

Obiectul cauzei pendinte este reprezentat de o acțiune întemeiată, printre altele, pe prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, prin care s-a solicitat, în esență, anularea încheierii nr. 98/07.12.2017, anularea Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, anularea Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017 și suspendarea executării Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea nr. 98/2017 s-a dispus respingerea punctelor A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W, precum și suspendarea analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U și X din Contestația nr. 41020/31.10.2017, formulată de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi.

Prin Decizia nr. 37/1/09.10.2017 s-a dispus, printre altele, prelungirea termenului de ducere la îndeplinire pentru măsurile I.3, I.7, I.8, I.9, I.11, II.14, II.16, II.17, II.19, II.20, II.21 și II.24 din Decizia nr. 37/2013.

Prin sentința civilă nr. 2771/13.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București a dispus anularea, în parte, a încheierii nr. 7/20.02.2014, a deciziei nr. 37/9.12.2013 și a raportul de control nr. x/6.11.2012, emise de pârâtă în ceea ce privește măsurile dispuse prin decizia mai sus indicată la pct. I.1, I.3. I.6, I.8, I.11, II.14, II.15, II.17, II.18, II.20, II.21, II.22 și parțial măsura de la pct. II.13, în sensul înlăturării sintagmei "inclusiv pentru cele constatate în cazul facturilor emise de S.C. B. SRL".

Prevederile Legii nr. 554/2004 reprezintă normă specială în raport de prevederile C. proc. civ., completându-se cu art. 32 și art. 33 C. proc. civ. doar acolo unde norma specială nu prevede expres.

În raport de condițiile reglementate de art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că interesul în promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, precum cea pendinte, aparține persoanei vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din aceeași lege și constă, inclusiv, în beneficiul anulării, în tot sau în parte, a actului administrativ atacat.

Din cuprinsul sentinței civile nr. 2771/13.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, rezultă că, în fapt, chestiunile tranșate au vizat legalitatea încheierii nr. 7/20.02.2014 și a deciziei nr. 37/9.12.2013, iar nu cea a încheierii nr. 98/07.12.2017, prin care a fost respinsă Contestația nr. 41020/31.10.2017 pentru parte din criticile invocate (punctele A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W) și suspendată soluționarea acesteia pentru o altă parte a criticilor evocate (punctele C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U și X) și nici legalitatea Deciziei nr. 37/1/09.10.2017. Astfel, nu se poate reține nici lipsa de interes a intimatei – reclamante în verificarea legalității actelor atacate în cauza pendinte și nici o rămânere fără obiect a acțiunii, câtă vreme legalitatea încheierii nr. 98/07.12.2017 și Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 nu a făcut obiectul dosarului nr. x/2014

Împrejurarea că, printr-o hotărâre definitivă, au fost anulate în parte anumite acte administrative nu determină o lipsă de interes în acțiunea de față, ce are ca obiect verificarea legalității altor acte subsecvente celor anterior anulate de instanța de contencios administrativ competentă. Este vorba, așadar, nu despre o lipsă de interes, ci despre valorificarea efectelor hotărârii judecătorești de anulare din dosarul nr. x/2014 în verificarea legalității actelor din prezenta cauză, atribuție ce revine instanței de fond, legal învestită cu analiza de legalitate.

În raport de astfel de aspecte, Înalta Curte, reținând drept corectă maniera în care instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 32 și art. 33 C. proc. civ. din perspectiva cadrului particular al acțiunii în contencios administrativ, apreciază că sunt nefondate criticile evocate, din această perspectivă, de recurenta – pârâtă, impunându-se menținerea soluției pronunțate asupra excepției lipsei de interes.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază drept fondate criticile recurentei - pârâte ce vizează soluția primei instanțe de anulare a încheierii nr. 98/07.12.2017 și de obligare a pârâtei la soluționarea pe fond a contestației reclamantei nr. 41.020/31.10.2017, punctele A-X.

Chestiunea de drept supusă verificării este, în esență, cea a legalității încheierii nr. 98/07.12.2017 din perspectiva emiterii unui astfel de act în condiții de conformitate, instanța de fond apreciind că o atare legalitate a actului în discuție este afectată de viciului formal al nemotivării, din perspectiva măsurii de suspendare și al insuficientei motivări, din perspectiva soluției de respingere, în parte, a contestației.

În planul obligației de motivare ce incumbă autorității emitente (recurenta - pârâtă) în privința unui act precum încheierea nr. 98/07.12.2017, sediul materiei se regăsește în cuprinsul prevederilor pct. 223 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014 ("R.O.D.A.S."), conform cărora: încheierile pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor, redactate de către secretarul de ședință, se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conțină următoarele:

a) motive de fapt, și anume:

(i) prezentarea argumentelor și a raționamentelor care au determinat comisia de soluționare a contestațiilor să admită total sau parțial contestația ori să o respingă;

(ii) redarea fiecărei măsuri contestate și a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective;

(iii) motivele contestației formulate de conducătorul entității verificate;

(iv) documentele depuse de acesta în vederea susținerii contestației;

(v) motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entității verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante;

b) motive de drept - precizarea prevederilor legale pe care comisia de soluționare a contestațiilor le-a avut în vedere și pe care se întemeiază soluția dată, în sensul admiterii totale sau parțiale a contestației ori respingerii acesteia;

c) precizarea căii de atac, respectiv sesizarea, printr-o cerere de chemare în judecată, a instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea, în tot sau în parte, a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ;

d) termenul de exercitare a căii de atac, respectiv 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii transmise prin poștă;

e) instanța competentă - în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a municipiului București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de Conturi, competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate.

Astfel de prevederi (ce, contrar celor învederate de intimata – reclamantă, reprezintă norme de drept material din perspectiva verificării legalității încheierii nr. 98/07.12.2017) se impun a fi privite inclusiv în raport de prevederile art. 31 alin. (2) din Constituția României și de standardele trasate în materie prin jurisprudența CEDO (Georgiadis c. Greciei, hotărâre din 29 mai 1997).

Examinând încheierea nr. 98/07.12.2017, Înalta Curte reține că prima instanță a interpretat și aplicat greșit sus indicatele prevederi normative, în raport de situația de fapt incidentă în cauză. Deși motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească depind de circumstanțele fiecărui caz.

Așadar, deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

În cazul de față, în încheierea nr. 98/07.12.2017 emitentul actului administrativ a indicat care este situația de fapt și a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acesteia, indicând motivele pentru care s-a dispus suspendarea soluționării Contestației nr. 41020/31.10.2017 pentru criticile evocate în punctele C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U și X ale acesteia, organul emitent învederând că o atare măsură este generată de necesitatea soluționării litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2014, în cuprinsul întregii încheieri, Curtea de Conturi făcând trimiteri la faptul că măsurile dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 au fost contestate la Curtea de Apel București în cadrul dosarului antereferit, ce, la data emiterii Încheierii avea termen de judecată stabilit la 13.12.2017.

Totodată, în ceea ce privește soluția din cuprinsul încheierii nr. 98/07.12.2017, de respingere a Contestației nr. 41020/31.10.2017 pentru criticile invocate în punctele A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W ale acesteia, Înalta Curte apreciază că prima instanță a interpretat excesiv prevederile lit. a) a pct. 223 din R.O.D.A.S.

Motivarea pe care recurenta – pârâtă a expus-o în cuprinsul încheierii nr. 98/07.12.2017 permite atingerea dublei finalități pe care o are un astfel de act. Astfel, încheierea îndeplinește funcția de transparență, de natură a permite reclamantei (drept beneficiară a actului) să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale, îndeplinirea unei astfel de funcții fiind confirmată chiar de demersul judiciar pendinte, din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate în cauză nerezultând elemente de dificultate privind înțelegerea argumentelor avute în vedere de către pârâtă, ci doar opinia contrară a intimatei - reclamante, ce a apreciat astfel de considerente drept nelegale.

Totodată, instanța de control judiciar apreciază, contrar celor reținute de prima instanță, că aspectele învederate de autoritate în justificarea actului permit și instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, respectiv reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Pentru aceste considerente, apreciind că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale indicate în paragrafele anterioare, din perspectiva soluției de anulare a încheierii nr. 98/07.12.2017, emisă de pârâtă și de obligare a acesteia la soluționarea pe fond a contestației reclamantei nr. 41.020/31.10.2017, Înalta Curte reține incidența cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. și apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție de natură a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Justificarea acestei soluții rezidă și în împrejurarea că demersul primei instanțe de a-și întemeia întregul său raționament pe identificarea eronată a unui viciu formal de nelegalitate a încheierii nr. 98/07.12.2017 nu permite instanței de recurs să verifice celelalte critici invocate de recurentă, câtă vreme restul aspectelor supuse analizei se subordonează verificării altor motive de nelegalitate a actelor atacate, invocate de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. prin cererea de chemare în judecată, ce nu au fost analizate de prima instanță.

De asemenea, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe de respingere a cererii de anulare a Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 și a Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raportul de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017, ca prematură, a fost dispusă de prima instanță în considerarea celei de obligare a pârâtei la soluționarea pe fond a contestației reclamantei nr. 41.020/31.10.2017, motiv pentru care se impune și reformarea soluției subsidiare ce privește prematuritatea cererii de anulare a Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 și a Raportului de follow-up, urmând a fi analizată de judecătorul fondului măsura suspendării în raport de toate aspectele survenite în cauză, inclusiv cele raportate la existența unei hotărâri definitive, cea din dosarul nr. x/2014.

Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, va casa sentința civilă nr. 206 din data de 11 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să analizeze acțiunea reclamantei în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate apărările și susținerile părților și toate înscrisurile depuse la dosar, în vederea asigurării accesului la dublul grad de jurisdicție, inclusiv a celor expuse în cadrul motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 206 din data de 11 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține soluția pronunțată asupra excepției lipsei de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.