ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.12.2017 pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând: anularea încheierii nr. 98/07.12.2017, înregistrată la registratura sa sub nr. x/13.12.2017, prin care s-a dispus respingerea punctelor A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V și W, precum și suspendarea analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U si X din Contestația nr. 41020/31.10.2017 formulată de CNTEE A. împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, prin care s-a dispus prelungirea termenului de ducere la îndeplinire - pentru masurile I.3, I.7, I.8, I.9, I.11, II.14, II.16, II.17, II.19, II.20, II.21 si II.24, anularea Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 precum și anularea Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017 (nr. inițial indicat 31553/08.09.2017 a fost rectificat de reclamantă în cursul judecății); suspendarea executării Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 (1) coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru motivele dezvoltate mai jos; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1 Primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 206/11.06.2021 Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de interes, a admis în parte cererea formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE A. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, a anulat încheierea nr. 98/07.12.2017 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația reclamantei nr. 41.020/31.10.2017, punctele A-X. Totodată, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 37/1/09.10.2017 și Raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raportul de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017 ca prematură și a obligat pârâtă la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin decizia nr. 937/22.02.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 206 din 11 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel VII-a contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A fost menținută soluția pronunțată asupra excepției lipsei de interes.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 24.04.2023 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din data de 19.06.2023 Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 37/1/09.10.2017, în temeiul art. 15 din Legea nr. 5554/2004, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 02.10.2023 reclamanta a precizat că referirile din cuprinsul acțiunii la dosarul nr. x/2013 în realitate sunt la dosarul nr. x/2014, iar pârâta a precizat că raportul de folow-up are nr. 33155 în loc de 31553, fiind strecurată o eroare în actele procesuale întocmite.

2.2 Al doilea ciclu procesual

Prin sentința nr. 1698 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis, în parte, cererea; s-a anulat, în parte, încheierea nr. 98/07.12.2017, Decizia nr. 37/1/09.10.2017 și Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017, cu privire la prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse la pct. I.1, I.6, II.13 parțial (referitor la sintagma "inclusiv pentru cele constatate în cazul facturilor emise de S.C. B. SRL"), II.15, II.18 și II.22 din Decizia nr. 37/09.12.2013; s-a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată, iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 50 de RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 1698 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice A.. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, și, în rejudecare, admiterea în totalitate a cererii; obligarea intimatei-pârate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, constând în taxele de timbru achitate la fond si taxa de timbru achitată pentru promovarea cererii de recurs.

Cu prioritate, instanța supremă constată că cererea de recurs cuprinde într-o manieră nesintetizată, repetitiv, atât simple nemulțumiri ale reclamantei față de situația de fapt reținută la prima instanță, nemulțumiri care nu se constituie în veritabile motive de recurs în sensul art. 488 C. proc. civ., întrucât recursul, cale extraordinară de atac, se grefează doar pe motive de nelegalitate, cât și reluări exacte ale criticilor formulate în fața primei instanțe raportat la actele contestate, critici care nu pot fi reanalizate în recurs, în această fază procesuală cercetându-se criticile care vizează legalitatea sentinței recurate și nu direct legalitatea actelor administrative contestate, această din urmă competență fiind rezervată exclusiv primei instanțe.

De asemenea, cererea de recurs cuprinde ample și laborioase critici care vizează Decizia nr. 37/9.12.2013 (decizie care a făcut obiectul controlului judecătoresc în dosarul nr. x/2014, soluționat definitiv, fiind reluate concluziile/obiecțiunile/apărările întemeiate pe raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul antemenționat) și nu actele care au ca obiect prelungirea termenelor de îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia amintită (acte a căror validitate face obiectul prezentei cauze), astfel că instanța supremă va sintetiza și analiza doar criticile care se constituie în veritabile motive de nelegalitate ale sentinței recurate.

Revenind la motivele de recurs, susține recurenta reclamantă că instanța de fond a incălcat prevederile art. 430-432 C. proc. civ., în sensul că nu a ținut cont de efectul pozitiv al lucrului judecat în privința tuturor măsurilor dispuse de pârâtă, care au fost anulate definitiv printr-o hotărâre judecătorească, inclusiv a masurilor cu privire la carer s-a dispus suspendarea.

Astfel, sentința instanței de fond este pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, fără a se avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat, în considerarea faptului că aceste măsuri au fost anulate definitiv printr-o hotărâre de judecată.

Arată recurenta că, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

De asemenea, relevă recurenta că instanța de fond a încălcat prevederile 219 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, în sensul că a considerat că măsura suspendării nu este în contradicție cu prevederile art. 219 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, potrivit căruia "Comisia de soluționare a contestațiilor examinează contestația împreună cu celelalte documente și emite o încheiere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 15, prin care se poate dispune:

a) admiterea totală sau parțială a contestației;

b) respingerea acesteia."

Astfel, sentința instanței de fond este pronunțată cu greșita aplicare a legii, în sensul că a menținut ca temeinică și legală suspendarea soluționării contestației, în condițiile în care legea nu prevede o astfel de opțiune, care nu reprezintă o soluție dată contestației.

Deosebit, susține recurenta că instanța de fond, în mod nelegal, nu a constatat netemeinicia statuărilor consemnate in raportul privind modul de ducere la indeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013, având in vedere următoarele aspecte:

- nu s-a ținut cont de înscrisurile depuse în probațiune, prin care dovedea faptul că A. a dus la îndeplinire măsurile dispuse în sarcina sa, în măsura în care acestea au depins exclusiv de aceasta,

- s- au interpretat eronat aceste dovezi, stabilind în mod eronat că măsurile dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 nu au fost duse la îndeplinire sau au fost duse la îndeplinire parțial,

- în mod nelegal nu s-a constatat că auditorul public extern a menționat o serie de măsuri ca fiind atât indeplinite parțial, cat si neîndeplinite de loc, asa cum este cazul masurilor 11.14, 11.19, M.20 si 11.21, care se regăsesc în Raportul privind modul de ducere la indeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), inregistrat sub nr. x/08.09.2017, la Capitolul 3 - atât la lit. b) "Masuri care au fost duse la indeplinire parțial", cât și la lit. c) "Masuri care nu au fost duse la îndeplinire",

- în mod nelegal nu s-a constatat că prin Decizia nr. 37/1/09.10.2017 nu există vreo constatare cu privire la modul de ducere la îndeplinire a măsurilor I.7.1.9.11.16,11.19 și II.24.

Cu privire la motivarea din sentința de fond referitor la susținerile legate de implementarea măsurii de la pct. I.2 al Deciziei nr. 37/2013, contrar celor reținute de instanța de fond, arată recurenta că A. a făcut dovada că a extins verificările (la nivel central și la nivelul sucursalelor) asupra tuturor contractelor de achiziții de bunuri efectuate în perioada 2010-2012, în vederea identificării și a altor cazuri de achiziții efectuate fără bază legală și, de asemenea, nu a stabilit răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. VII din O.U.G. nr. 55/2010.

În ceea ce privește "recuperarea sumelor stabilite" menționează că bunurile achiziționate au fost strict necesare si au fost utilizate potrivit destinației lor pentru buna desfășurare a activității, fiind folosite în cadrul companiei de la momentul achiziționării lor si până în prezent, aflându-se în inventarul societății.

Relativ la motivarea din sentința de fond referitoare la susținerile legate de implementarea măsurii de la pct. I.4 al Deciziei nr. 37/2013, precizează recurenta că, în pofida celor reținute de instanța de fond, A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire, în mod nelegal instanța neținând cont de următoarele aspecte și dovezi: a) urmărirea încasărilor si calculul penalităților la nivelul Direcției Piețe de Energie se face constant, in baza Procedurii Operaționale 13.01 - Urmărirea incasarii clienților si a penalităților contractuale pentru serviciile prestate de CNTEE A., cu ultima revizie in martie 2015 (în termenul stabilit de CCR); b) pentru întârzierile la plată din perioada 2011-2012 s-au emis 1.018 facturi cu o valoare totala de 22.496.946,93 RON, din care s-au încasat 9.927.015,13 RON. Sumele neîncasate, dar solicitate de A. în cadrul procedurilor judiciare, prin declarații de creanță sau cereri de chemare in judecată, sunt distribuite astfel: -1.951.210,58 RON - societăți in faliment/lichidare; 8.130.080,90 RON - parteneri care au declanșat procedura de reorganizare judiciară (insolvență); 2.488.638,75 RON - sume pentru care Compania a inițiat procedurile de recuperare pe cale judecătoreasca (în instanță).

Cu privire la motivarea din sentința de fond referitoare la susținerile legate de implementarea măsurii de la pct. 1.5 al Deciziei nr. 37/2013, contrar celor reținute de instanța de fond, se arată în recurs că A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire.

Susține recurenta că motivarea din sentința de fond referitoare la apărările legate de implementarea măsurii de la pct. 1.10 al Deciziei nr. 37/2013, este, de asemenea, nelegală, întrucât A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire, instanța de fond, în mod nelegal, neținând cont de următoarele aspecte și dovezi: A. a dispus masuri pentru recuperarea minusurilor constatate la inventariere; recuperarea lipsurilor face obiectul Măsurii 11.17 din Decizia 37/2013; echipamentele care fac obiectul C012/2011 au fost recepționate, conform procesului-verbal de recepție.

Cu privire la motivarea din sentința de fond referitoare la susținerile legate de implementarea măsurii de la pct. 1.12 al Deciziei nr. 37/2013, precizează recurenta că prima instanță, în mod nelegal, nu a ținut cont de următoarele aspecte: măsurile (1.1 și 1.3 din Decizia CCR nr. 14/2011) au caracter/termen (de îndeplinire) permanent; pentru urgentarea înscrierii în Cartea Funciara a dreptului de proprietate al statului si concesiunea Companiei asupra obiectivelor energetice ce aparțin domeniului public al statului, Compania a transmis conducerii ANCPI adresa nr. x/25.03.2014 prin care au fost prezentate principalele probleme cu care s-au confruntat furnizorii în finalizarea înscrierilor fa Oficiile de Cadastru si Publicitate Imobiliară; CNTEE "A." S.A. a întreprins toate acțiunile necesare in vederea îndeplinirii acestei masuri, dar înscrierea in CF a domeniului public al statului depinde în mare parte de OCPI-uri teritoriale; față de situația înregistrata la data de 31.12.2014, Compania a inscris in Cartea funciară până la data de 31.12.2016, o suprafața de 6.434.568 mp teren aparținând domeniului public al statului, din suprafața totala de 6.617.521 mp, din suprafața de 6.434.568 mp teren aparținând domeniului public al statului înscrisa in Cartea funciara, pe o suprafața de 2.625.290 mp de teren sunt amplasate LEA, iar pe 3.809.278 mp sunt amplasate stațiile electrice; la data contestației erau 655 documentații în curs de avizare, documentații care urmează a fi soluționate de către OCPI teritoriale, si 900 documentații respinse de către OCPI teritoriale care vor fi redepuse de către societatea autorizată cu completările necesare.

Arată recurenta că principala cauză a asa-zisei neîndepliniri a măsurii, sub aspectul înscrierii în Cartea Funciară a întregii suprafețe de teren, constă în întâmpinarea de dificultăți la nivelul OCPI teritoriale: existența unor suprapuneri cu alte terenuri, necesitatea întocmirii de documentații de dezmembrare care nu au fost prevăzute în contractele de prestări servicii încheiate anterior în scopul intabulării terenurilor. La nivelul sucursalelor de transport s-au încheiat noi contracte de prestări servicii în cadrul cărora se va finaliza acțiunea de înscriere în registrele de cadastru și publicitate imobiliară a obiectivelor din domeniul public al statului concesionate Companiei.

Mai arată că măsura 1.5 poate fi considerată ca fiind îndeplinită integral, având în vedere că reducerea/optimizarea stocurilor de mentenanță este o activitate permanentă si dinamică, aceasta fiind ținuta sub control prin acțiunile deja realizate, așa cum și cu privire la Măsura 1.6 se susține în recurs că este îndeplinită, întrucât: prin Nota de serviciu nr. x/20.10.2014, au fost stabilite criteriile care stau la baza identificării funcțiilor sensibile și a fost stabilit inventarul funcțiilor sensibile; a fost stabilit planul de rotație pe posturi pentru funcțiile sensibile, conform documentului nr. 38478/10.12.2014; la data de 10.12.2014 a fost aprobată procedura operațională cod TEL 10.05 rev 0 Implementare Standard 4 - Funcții sensibile - în cadrul CNTEE A..,procedura stabilind cadrul general privind responsabilitățile, criteriile care stau la baza identificării funcțiilor sensibile și rotația personalului.

Cu privire la motivarea referitoare la susținerile legate de implementarea măsurii de la pct. 11.13 al Deciziei nr. 37/2013, contrar celor reținute de instanța de fond, A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la îndeplinire, instanța de fond, în mod nelegal, neținând cont de următoarele aspecte: -societatea a contestat aceasta măsura, fiind format dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a Vlll-a de contencios administrativ si Fiscal; A. a promovat doua cereri de chemare in judecata a C. S.R.L., in vederea recuperării sumelor, acțiuni care fac obiectul următoarelor dosare: Dosar nr. x/2014, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a-VI-a civilă, în care a fost pronunțata sentința civila nr. 5154/27.10.2014, prin care instanța a dispus respingerea acțiunii ca neintemeiată; Dosar nr. x/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a-VI-a civilă.

Astfel, susține recurenta că A. a dispus efectuarea tuturor diligentelor legale și necesare în vederea implementării acestei măsuri, aceasta fiind dusă la îndeplinire in termenul stabilit de către pârâta intimată.

În ceea ce privește considerentele din sentința de fond referitoare la apărările legate de implementarea măsurii de la pct II.23 al Deciziei nr. 37/2013, arată că A. a făcut dovada că această măsură a fost dusă la indeplinire, înlaturarea apărărilor fiind făcută în mod formal, doar pentru a se crea aparenta analizării acestora, dar fara a exista o reala verificare si evaluare care sa genereze o motivare pertinentă, temeinică si legală din partea Curtii de Conturi și nici din partea instanței de fond.

De altfel, se pretinde în recurs că instanța de fond nu a ținut cont că societatea a contestat aceasta măsură, fiind format dosarul nr. x/2014, aflat pe rolul Curtii de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ si Fiscal, iar instanța de judecată a admis efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiective verificarea constatărilor auditorilor publici externi, din raportul de expertiza depus în cauza rezultând netemeinicia celor reținute in Raportul de control si Decizia nr. 37/2013 întrucât nu există prejudicii.

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată în întâmpinare că recurenta - reclamantă reia în esență apărările sale privind nelegalitatea Deciziei nr. 37/2013, formulate în dosarul nr. x/2014, fără a aduce reale critici hotărârii recurate conform motivelor de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și că, în pofida celor susținute de recurenta - reclamantă, instanța de fond a valorificat hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2014 prin prisma aprecierii legalității actelor subsecvente emise în verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013.

Deosebit, susține intimata pârâtă că, prin Decizia nr. 37/1/2017, au fost prelungite termenele pentru realizarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013, nefiind stabilite noi măsuri în sarcina A., or, orice obligație de ducere la îndeplinire a măsurilor respective a încetat în momentul în care acestea au fost anulate definitiv de către instanțele de judecată în dosarul nr. x/2014.

Având în vedere faptul că recursul declarat în prezenta cauză vizează și soluția în rejudecare privind prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse la pct. I. 2,1. 4,1. 5,1. 10,1. 12, II. 13 parțial, II. 23 din Decizia nr. 37/1/2017 (pct. B, D, E, J, L, M, W din contestația A.) arată intimata pârâtă că sentința primei instanțe este legală și sub acest aspect.

5.1 Succintă prezentare a situației de fapt

În perioada 28.08.2017-08.09.2017, recurenta reclamantă a fost supusă unui control al intimatei pârâte având ca obiect verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/2013. În urma efectuării acestui control, a fost încheiat Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013 (Raport de follow-up), înregistrat sub nr. x/08.09.2017.

Prin Decizia nr. 37/1/09.10.2017, intimata a dispus prelungirea, până la data de 30.07.2018, a termenului pentru realizarea unora dintre măsurile dispuse prin Decizia nr. 37/09.12.2013, respectiv a măsurilor: I.1 (pentru abaterea consemnată la pct. 4), I.2 (pentru abaterea consemnată la pct. 5), I.4 (pentru abaterea consemnată la pct. 12.2), I.5 (pentru abaterea consemnată la pct. 13), I.6 (pentru abaterea consemnată la pct. 14), I.10 (pentru abaterea consemnată la pct. 19), I.12 (pentru abaterile consemnate la pct. 21, 22, 23 și 24, respectiv măsurile I.1, I.3, I.4 și I.5 dispuse prin Decizia nr. 14/2011), II.13 (pentru abaterea consemnată la pct. 1), II.15 (pentru abaterea consemnată la pct. 3), II.18 (pentru abaterea consemnată la pct. 7), II 22 (pentru abaterea consemnată la pct. 12.1), II.23 (pentru abaterea consemnată la pct. 17).

Recurenta reclamantă a formulat contestație împotriva acestei decizii, care a fost înregistrată sub nr. x din 31.10.2017.

Prin încheierea nr. 98/07.12.2017 s-a dispus respingerea punctelor A, B, D, E, F, J, L, M, O, R, V si W, precum și suspendarea analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U și X din Contestația nr. 41020/31.10.2017 formulată de recurenta reclamantă împotriva Deciziei nr. 37/1/09.10.2017.

Anterior, recurenta a atacat la Curtea de Apel București Decizia Curții de Conturi a României nr. 37/2013 și Raportul de control al Curții de Conturi a României nr. 35521/2013.

Prin sentința civilă nr. 2771/13.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor formulate de către părți, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus: "Admite în parte acțiunea reclamantei. Anulează în parte încheierea nr. 7/20.02.2014, decizia nr. 37/9.12.2013 si raportul de control nr. x/6.11.2012 emise de pârâtă în ceea ce privește măsurile dispuse prin decizia mai sus indicată la pct. I.1, I.3. I.6, I.8, I.11, II.14, II.15, II.17, II.18, II.20, II.21, II.22 și parțial măsura de la pct. II.13 în sensul înlăturării sintagmei "inclusiv pentru cele constatate în cazul facturilor emise de S.C. B. S.R.L.. Respinge în rest, acțiunea reclamantei ca neîntemeiată (...)."

5.2 Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, care, în drept se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de recurs constând în aceea că, în mod pretins nelegal, intimata pârâtă a dispus măsura suspendării analizei punctelor C, G, H, I, K, N, P, Q, S, T, U și X din Contestația nr. 41.020/31.10.2017 (corespondent măsurilor I.3, I.7, I.8, I.9, I.11, II.14, II.16, II.17, II.19, II.20, II.21 și II.24 Decizia nr. 37/2013), întrucât măsura suspendării nu este prevăzută expres de prevederile art. 219 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotararea plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 547 din 24.07.2014, potrivit căruia "Comisia de soluționare a contestațiilor examinează contestația împreună cu celelalte documente și emite o încheiere, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 15, prin care se poate dispune: a)admiterea totală sau parțială a contestației; b) respingerea acesteia", Înalta Curte îl constată neîntemeiat, atât timp cât măsurile antemenționate din Decizia nr. 37/2013 fuseseră contestate, anterior suspendării soluționării contestației, în instanță de către recurenta reclamantă, astfel că ulterior soluționării cauzei de către instanța de judecată, intimatei pârâte îi revenea obligația adoptării unei conduite conforme hotărârii judecătorești definitive, în acord cu prevederile art. 219 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, suspendarea soluționării contestației nereprezentând o soluționare ci o temporizare legală a soluționării contestației.

În ceea ce privește critica conform căreia prima instanță a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2771/13.06.2018, definitivă, prin aceea că, în mod pretins nelegal nu s-a dispus anularea măsurii suspendării soluționării contestației cu privire la măsurile anulate prin sentința menționată, așa cum prima instanță a procedat cu privire la măsurile A, F, M, O, R, V din contestația respinsă prin încheierea nr. 98/07.12.2017 (pct. I.1, I.6, II.13, II.15, II.18, II.22, din Decizia nr. 37/09.12.2013), se constată că valorificarea statuărilor definitive ale instanței este în competența intimatei pârâte, care are obligația, așa cum s-a arătat mai sus, să reia soluționarea contestației cu privire la măsurile contestate și suspendate prin încheierea nr. 98/7.12.2017, în acord cu sentința civilă nr. 2771/13.06.2018.

Cu privire la prelungirea termenului pentru realizarea măsurilor dispuse la pct. I.2, I.4, I.5, I.10, I.12, II.13 parțial, II.23 din Decizia nr. 37/9.12.2013 (pct. B, D, E, J, L, M, W din contestația recurentei reclamante), instanța supremă constată că, pe de o parte, legalitatea măsurilor de la pct. I.2, I.4, I.5, I.10, I.12, II.13 parțial, II.23 din Decizia nr. 37/9.12.2013 a fost confirmată prin sentința civilă nr. 2771/13.06.2018 (chiar dacă în prezentul dosar nu se analizează acest aspect, validarea măsurilor prin hotărâre judecătorească definitivă reprezintă un motiv suplimentar de înlăturare a criticilor din recurs care vizau pretinsa nelegalitate, pe fond, a măsurilor stabilite prin Decizia nr. 37/9.12.2013), iar, pe de alta, prelungirea termenului de îndeplinire a măsurilor a fost legal dispusă.

Astel, în mod legal intimata pârâtă a dispus prelungirea termenului de implementare a măsurii de la pct. I.2 al Deciziei nr. 37/2013 pentru înlăturarea abaterilor constatate vizând nerespectarea prevederilor legale privind achiziția de echipamente IT, respectiv achiziția de produse/servicii la prețuri superioare față de prețurile practicate pe piață, atât timp cât recurenta reclamanta s-a limitat la numirea comisiei de verificare, după care, începând cu 2015, a dispus sarcini Controlului Financiar de Gestiune (CFG) organizat în cadrul entității, prin Nota de serviciu nr. x/19.03.2015: "CFG va verifica existența unor prejudicii pentru CNTEE A., va stabili persoanele responsabile pentru producerea respectivelor prejudicii și va propune Directoratului măsurile ce trebuie luate (...)" și, de asemenea, nu a făcut dovada că a extins verificările (la nivel central și la nivelul sucursalelor) asupra tuturor contractelor de achiziții de bunuri efectuate în perioada 2010-2012.

De asemenea, nici măsura de la pct. I.4 cu privire la înlăturarea abaterilor constatate vizând necalcularea și nesolicitarea de penalități/dobânzi legale pentru neachitarea la termen a facturilor emise, nu a fost implementată în termen, în condițiile în care reclamanta s-a limitat la numirea comisiilor, după care, începând cu 2015, pentru toate măsurile dispuse prin Decizia nr. 37/2013, a dispus în sarcina CFG, prin Nota de serviciu nr. x/19.03.2015, obligații de verificare și de stabilire a persoanelor responsabile.

În același timp, în Nota la obiecțiunile formulate de CNTEE A., auditorul public extern a consemnat faptul că entitatea nu a făcut dovada înregistrării în contabilitate a sumelor stabilite, a corectării rezultatelor contabile înregistrate, cu implicațiile aferente, iar în ceea ce privește recuperarea sumelor stabilite, aceasta nu este nu este finalizată, aspecte cu privire la care recurenta nu a făcut proba contrarie.

Cu privire la implementarea măsurii dispuse la pct. I.5 din Decizia nr. 37/2013, care viza înlăturarea abaterilor constatate vizând neînregistrarea pe venituri a sumelor reprezentând dividende neridicate de acționari în termenul legal de prescripție, în mod legal prima instanță a validat prelungirea termenului de realizare, atât timp cât prin Nota nr. x/15.05.2015 CFG a informat despre faptul că, în luna noiembrie 2014 a fost înregistrată în contabilitate, în contul 7588.09 "Venituri impozabile din dividende prescrise", conform Balanței de verificare la noiembrie 2014, suma de 1.124.310 RON, reprezentând dividendele aferente anilor 2006-2009 pentru care se împlinise termenul de prescripție, iar conducerea companiei, prin Hotărârea nr. 108/10.06.2015, a dispus următoarele: "CFG va înainta Nota de Informare nr. x/15.05.2015 către domnul consilier juridic D. în scopul redactării Raportului privind stadiul de îndeplinire a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 37/2013, și, după caz, a redactării cererii de prelungire a termenului pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor.", de unde rezultă asumarea neîndeplinirii integrale a măsurii.

Relativ la implementarea măsurii dispuse la pct. I.10 din Decizia nr. 37/2013, care viza înlăturarea abaterilor constatate vizând nerespectarea prevederilor legale privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului (referitor la bunurile aparținând societății, predate în custodie la terți și lipsurile în gestiune nerecuperate), se constată că, în cazul bunurilor aparținând societății și predate la terți, achiziționate în baza contractului x/2011, recurenta reclamantă nu a prezentat listele de inventariere cuprinzând bunurile predate în custodie, confirmate de E. prin adresa nr. x/20.11.2013, conform celor menționate în raportul nr. x/03.06.2014.

Mai mult, motivul de nelegalitate invocat la prima instanță cu privire la prelungirea termenului de implementare a constat în aceea că, prin adresa nr. x/15.07.2014, la pct. J, recurenta reclamanta a contestat abaterea consemnată în Raportul de control nr. x/06.11.2013, fără a dispune măsuri pentru intrarea în legalitate privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, în conformitate cu prevederile OMFP nr. 2861/2009, termenul de realizare fiind 15.07.2014, în condițiile în care, potrivit pct. 210 din RODAS, executarea măsurilor dispuse prin decizie devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația.

Cu privire la criticile din recurs care vizează implementarea măsurii dispuse la pct. I.12 din Decizia nr. 37/2013, măsură care avea următorul conținut:

"Conducerea Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice A. va dispune măsuri și va urmări îndeplinirea măsurilor dispuse la pct. I.1, I.3, I.4, I.5 și I.6 din Decizia nr. 14/29.12.2011 și va comunica Curții de Conturi modul de realizare a acestora (pentru abaterile prezentate la pct. 21, 22, 23, 24 și 25 din Decizia 37/2013), cu termen de realizare 31 iulie 2014, ulterior prelungit la cererea recurentei reclamantei până la data de 30.10.2015, se constată, de asemenea, că sunt nefondate.

Referitor la măsura I.1 din Decizia nr. 14/2011 - pentru suprafața de teren de 3.952 mp (820 mp + 3132 mp) pentru care nu au fost obținute certificate de atestare a dreptului de proprietate, CNTEE A. a întreprins următoarele: pentru terenul de 820 mp situat în municipiul Cluj, a fost înaintată Consiliului Județean Cluj documentația topo - cadastrală, aceasta fiind avizată prin HCL nr. 257/2012; iar pentru terenul în suprafață de 3132 mp "Stand probe Semenic", cu adresa x/10.04.2014 a fost solicitat SGG emiterea ordinului de numire a comisiei de stabilire și evaluare a terenurilor.

Până la data controlului în anul 2017, C.N. A. S.A, a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/24.06.2015 eliberat de către Ministerul Economiei Comerțului si Turismului, pentru terenuri în suprafață de 3132 mp, iar pentru terenul în suprafața de 820 mp situat în mun. Cluj-Napoca, a fost întocmită documentația topo-cadastrala pentru obținerea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în mod legal fiind adoptată măsura prelungirii termenului de implementare.

În ceea ce privește stadiul îndeplinirii măsurii de la pct. I.3 din Decizia nr. 14/2011, prin care s-a dispus conducerii CNTEE A. - S.A. să urmărească intrarea în legalitate privind "înscrierea în evidența Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Teritorială a terenurilor în suprafață totală de 815.128 mp" în conformitate cu prevederile art. 2 și art. 46 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, instanța supremă constată că recurenta reclamantă nu a înscris în evidențele cadastrale terenuri în suprafață de 750.653 mp.

Ulterior emiterii Deciziei nr. 37/2013, recurenta reclamanta a înscris în CF suprafețe de teren și suprafețe aferente imobilelor pe care sunt amplasate LEA și stațiile electrice în proporție de 100% în cazul stațiilor si în proporție de 88% în cazul liniilor electrice aeriene. Astfel, din suprafața totală de 6.617.521 mp aparținând domeniului public al statului pe care este amplasată rețeaua electrică de transport, CNTEE A. a înscris în CF suprafața de 5.748.055 mp, Compania transmițând ANCPI, cu adresa x/25.03.2014, solicitarea finalizării înscrierilor la Oficiile de cadastru.

La controlul din anul 2017 s-a constatat că, față de situația înregistrată la data de 31.12.2014, Compania a înscris în CF, până la data de 31.12.2016, o suprafața de 6.434.568 mp teren aparținând domeniului public al statului din suprafața totala de 6.617.521 mp;

- din suprafața de 6.434.568 mp teren aparținând domeniului public al statului înscrisă în Cartea funciara, pe o suprafața de 2.625.290 mp de teren sunt amplasate LEA, iar pe 3.809.278 mp sunt amplasate stațiile electrice;

- în prezent sunt 655 documentații în curs de avizare, documentații care urmează a fi soluționate de către OCPI teritoriale și 900 documentații respinse de către OCPI teritoriale care vor fi redepuse de către societate cu completările necesare.

Față de situația de fapt constatată, în mod corect prima instanță a validat măsura intimatei pârâte vizând prelungirea termenului de ducere la îndeplinire a măsurii, având în vedere că există o diferență de 182.953 mp teren neînscrisă în cartea funciară.

Cu privire la prelungirea termenului de realizare a măsurii de la pct. I.4, din Decizia nr. 14/2011, prin care s-a dispus conducerii CNTEE A. - S.A. să urmărească intrarea în legalitate privind "majorarea capitalului social cu valoarea actualizată a terenurilor în suprafață de 13.298,85 m.p." pentru care au fost obținute certificate de atestare a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 142 și art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, se constată că, la data efectuării controlului care a stat la baza prelungirii termenului de implementare, CNTEE A. nu își majorase la Registrul Comerțului capitalul social cu contravaloarea terenurilor în suprafață de 13.298,85 mp, pentru care au fost obținute certificatele de atestare a dreptului de proprietate, astfel că, în mod legal, s-a dispus prelungirea termenului în vederea finalizării demersurilor efectuate de recurenta reclamantă.

Raportat la prelungirea termenului de realizare a măsurii de la pct. I.5 din Decizia nr. 14/2011, prin care s-a dispus în sarcina conducerii CNTEE A. - S.A. să analizeze stocurile de materiale, piese de schimb și consumabile, aflate în gestiune, atât la nivel central, cât și la nivelul sucursalelor, în vederea stabilirii: componenței și a termenului de valabilitate, a cantităților de materiale și combustibili cu termen de valabilitate expirat, precum și a cantităților necesare pentru desfășurarea activității, se constată că, pentru abaterea constatată în anul 2011, în sensul că la 31.12.2010 avea stocuri de materiale, piese de schimb și combustibil, în valoare totală de 39.488.468 RON, din care peste 68% reprezentau stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă, CNTEE A. nu a stabilit stocurile cu termen de valabilitate expirat și nu a dispus măsuri de recuperare în condițiile legii.

Instanța de recurs, în acord cu judecătorul fondului, constată că, pentru valorificarea stocurilor de materiale în valoare totală de 39.488.468 RON, s-au inițiat proceduri de valorificare, conform Hotărârilor nr. 102/05.09.2014, nr. 112/15.09.2014 prin care competențele de valorificare sunt delegate către Sucursalele de Transport, iar, urmare a măsurilor întreprinse, s-a obținut o reducere a stocurilor cu numai 9,65%, la data de 31.12 2014, astfel că măsura nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a menținut decizia nr. 13/2017 prin care a prelungit termenul de ducere la îndeplinirii a măsurii nr. I.12 cu referire la măsura I.5 din decizia nr. 14/2011, în conformitate cu pct. 234 din RODAS.

Prin Decizia nr. 37/2013 s-a mai reținut că față de măsurile dispuse la pct. I.6, din Decizia nr. 14/2011 prin care s-a dispus conducerii CNTEE A. - S.A. să urmărească intrarea în legalitate privind "implementarea și dezvoltarea sistemelor de control managerial", în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1)- (3), Standardele 4, 17, 24 din OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial), CNTEE A., nu a implementat toate standardele, Standardul 4 - Funcții sensibile a fost implementat parțial, în sensul că a fost întocmit inventarul funcțiilor sensibile, fără a fi stabilite persoanele care ocupă funcțiile sensibile la nivelul entității controlate.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește măsura I.12 (pentru abaterile consemnate la pct. 21-24 din Decizia nr. 37/2013), prin Decizia nr. 37/1/2017, companiei i-a fost acordat un nou termen de realizare până la data de 30.07.2018. Însă pentru abaterea consemnată la pct. 25 și pentru care s-a dispus măsura I.6 nu s-a dispus prelungirea termenului, prin urmare măsura I.12 cu referire la măsura I.6 din Decizia nr. 14/2011 nu face obiectul Deciziei nr. 37/2017, iar prin criticile formulate în fața primei instanțe, recurenta nu a solicitat acordarea prelungirii termenului. În același timp, recurenta a formulat mai multe cereri succesive pentru prelungirea termenului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, inclusiv cu privire la măsura I.12 în integralitate, fără a excepta măsura I.6 din Decizia nr. 14/2011, recunoscând așadar, implicit, neîndeplinirea sa ulterior anului 2014.

Cu privire la legalitatea sentinței primei instanțe față de prelungirea termenului de implementare a măsurii dispuse la pct. II.13 din Decizia nr. 37/2013, care viza înlăturarea abaterilor constatate față de efectuarea de plăți nedatorate în sumă de 3.541.229 RON către S.C. C. S.R.L. reprezentând taxă pentru servicii majorată în mod nejustificat prin includerea unor cheltuieli nedatorate, se constată că cererea de chemare în judecată în dosarul nr. x/2014 (acțiune în cadrul căreia, după prelungirea termenului de implementare, măsura de pct. II.13 din Decizia nr. 37/2013 a fost menținută) ca și introducerea unor acțiuni împotriva C. S.R.L., acțiuni care nu erau finalizate la momentul controlului, nu fac dovada îndeplinirii măsurii în sensul înregistrării în contabilitate a sumelor stabilite și a recuperării acestora. De altfel, măsura a fost prelungită până la 30.10.2015, ulterior nefiind însă efectuate demersuri suplimentare, astfel că, întrucât activitățile pentru ducerea la îndeplinire a măsurii erau în desfășurare, în mod corect prin Decizia nr. 37/2017 s-a prelungit termenul de realizare, măsură validată de prima instanță.

Relativ la prelungirea termenului de implementare a măsurii dispuse la pct. II.23 din Decizia nr. 37/2013, constând în: Conducerea Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice A., va dispune măsuri și va urmări intrarea în legalitate privind "vânzarea de active" în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, art. 23, a Hotărârii Guvernului nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, pct. 23, Anexă și a Procedurii Operaționale propria (…)totodată, va dispune măsuri pentru extinderea verificărilor (atât la nivel central precum și la nivelul sucursalelor) asupra tuturor contractelor de vânzări active, derulate în perioada 2011-2012, în vederea identificării și a altor cazuri de active vândute la prețuri inferioare față de prețul pieței sau de prețul determinat prin însumarea contravalorii cantităților de deșeuri rezultate în urma dezmembrării, a stabilirii întinderii prejudiciului produs ca urmare a nerealizării veniturilor din vânzarea unor astfel de active, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite și recuperarea acestora în condițiile legii (inclusiv a dobânzilor legale), corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea diferențelor cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinațiile legale inclusiv accesoriile aferente calculate până la data plății (pentru abaterea prezentată la pct. 17 din Decizie), instanța de recurs reține că, în ceea ce privește "extinderea verificărilor", au fost identificate 6 contracte (nr. x/2011, nr. y/2011, nr. z/2011, nr. w/2011, nr. t/2011 si nr. 372/2012) în baza cărora în perioada 2011 - 2012, la nivelul CNTEE A. (executiv și sucursale) au fost vândute active, iar la nivelul ST Craiova, ST București și ST Timișoara, urmare a dezmembrărilor efectuate, au fost identificate diferențe cantitative (15.498,15 kg fier, 890,7 kg cupru și 7.206 kg aluminiu), precum și diferențe valorice (conform raportului nr. x/31.08.2017 întocmit de recurenta reclamantă.

În același timp, CFG a întocmit Nota de Constatare nr. x/15.05.2015, prin care arată că, în urma verificării de către Comisia nr. 3 Craiova, nu s-au clarificat diferențele constatate în urma verificărilor, propunându-se finalizarea acestora pentru clarificarea diferențelor constatate, ca și efectuarea unei evaluări de către un expert tehnic independent a tuturor bunurilor care au făcut obiectul contractului nr. x/2012.

Față de stadiul demersurilor întreprinse de recurenta reclamantă, rezultă că măsura dispusă la pct. II.23 prin Decizia nr. 37/09.12.2013, nu a fost dusă la îndeplinire în totalitate în termenul acordat, respectiv 15.06.2015, astfel că intimata pârâta a aplicat corect pct. 234 din RODAS, prima instanță validând și acest raționament.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice A. împotriva sentinței civile nr. 1698 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2025.