ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5667/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Naționala de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Departamentul IV, anularea încheierii nr. 77/03.08.2017, prin care s-a dispus respingerea punctelor 7 și 8 din Contestația nr. 26140/17.07.2017 formulata de CNTEE Transelectrica S.A. împotriva Deciziei nr. 8/27.06.2017, emise de Departamentul IV al Curții de Conturi, prin care s-a dispus înlăturarea deficientelor constatate și consemnate in Raportul de control nr. x/26.05.2017, precum si a actelor care au stat la baza emiterii încheierii nr. 77/03.08.2017.

Totodată, a solicitat anularea Deciziei nr. 8/27.06.2017, în privința constatărilor de la punctele 7.1, 7.2. și 8, și a măsurii dispuse la punctul II.10; precum și a Raportului de control nr. x/26.05.2017, în privința abaterii corespunzătoare consemnata la punctul 3.3.1, paginile 51-60, punctul 3.3.2, paginile 60-66 și punctul 3.4, paginile 66-72.

De asemenea, a solicitat suspendarea executării măsurii dispuse la punctul II.10 al Deciziei nr. 8/2017 până la soluționarea definitivă a cauzei, in temeiul art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 din Legea 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 8 din 20 ianuarie 2021, a stabilit onorariu definitiv de expert în valoare de 8000 de RON și a obligat reclamanta să plătească diferența de onorariu de expert în valoare de 5000 de RON.

Totodată, a respins excepțiile inadmisibilității, invocate prin întâmpinare, și acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, motivele privind nelegalitatea actelor administrative contestate și reținerile primei instanțe, apreciind că soluția pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii și considerentele sentinței sunt eronate, fiind bazate doar pe afirmațiile autorității intimate, întrucât finalizarea și implementarea proiectului urmează a se realiza intern în cadrul Companiei în conformitate cu Raportul nr. x/24.07.2017, aprobat de către Directoratul Companiei, precizând că a arătat în contestație, că, în prezent, se întreprind demersurile de preluare a sistemului configurat și testat de la A. în vederea finalizării proiectului

De altfel, a arătat că și în raportul de expertiză efectuat și în răspunsul la ohiecțiuni s-a menționat că finalizarea și implementarea proiectului a fost realizată intern conform procesului-verbal nr. x/31.01.2018.

În continuare, recurenta a reiterat criticile cu privire la sumele reprezentând contravaloarea serviciilor de implementare ale proiectului și serviciilor de proiect management, arătând că "Decontarea s-a realizat în mod justificat în baza Ofertei Tehnico Economice aprobate (...)" așa încât constatările primei instanțe sunt total eronat. În opinia părții, fiind greșite și reținerile judecătorului fondului cu privire la decontarea de către companie în mod nejustificat a sumei de 2.330.884 RON (tară T.VA.), fără documente justificative care să ateste prestarea serviciilor de implementare ale proiectului și proiect management, or, decontarea a fost efectuată în baza ofertei tehnico – economice – pct. 13.

De asemenea, recurenta a făcut trimitere la licențele software achiziționate, cu privire la care a arătat că sunt eronate considerentele reținute de prima instanță, întrucât decontarea valorii aferente acestora este justificată și corespunde cu prețul aferent licențelor Oracle stabilit în cadrul ofertei tehnico – economice.

În fine, potrivit recurentei, hotărârea atacată este dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material care reglementează în materia prescripției extinctive.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în privința soluției referitoare la fondul cauzei, în sensul admiterii acțiunii în anulare.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și. legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat integral conținutul acțiunii introductive de instanță, cu trimitere la criticile împotriva actelor administrative atacate, precum și la considerentele reținute de prima instanță în fundamentarea soluției pronunțate pe care le-a apreciat ca fiind eronate.

Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

Aceste critici ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinței nr. 8 din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.