ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României:

- anularea încheierii nr. 77/03.08.2017, prin care s-a dispus respingerea punctului 13 din contestația nr. 26140/17.07.2017 formulată de CNTEE Transelectrica S.A. împotriva Deciziei nr. 8/27.06.2017, emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, prin care s-a dispus înlăturarea deficientelor constatate și consemnate în Raportul de control nr. x/26.05.2017, precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestei încheieri;

- anularea Deciziei nr. 8/27.06.2017, în privința constatărilor de la punctul 13 precum și a măsurii dispuse la punctul II.13, precum și a Raportului de control nr. x/26.05.2017, în privința abaterii corespunzătoare consemnată la punctul 3.9;

- suspendarea executării măsurii dispuse la punctul II.13 al Deciziei nr. 8/2017 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 (1) coroborate cu art. 14 din Legea 554/2004.

1.1. Prin încheierea din 20.12.2017, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării măsurii dispuse la pct. II.13 din Decizia nr. 8/2017, iar prin Decizia nr. 278/23.01.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de către CNTEE Transelectrica S.A. împotriva acestei încheieri ca nefondat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2678 din 30 decembrie 2019, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea pct. 3.9 din Raportul de control nr. x/26.05.2017 și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ., arătându-se în esență următoarele:

Hotărârea pronunțată în fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, sentința atacata cu recurs, este pronunțata pe de o parte, cu încălcarea normelor de drept material, iar, pe de alta parte este pronunțata cu aplicarea greșita a normelor de drept material.

Prin sentința civilă nr. 2678/30.12.2019, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de Transelectrica S.A. și a constatat caracterul legal și întemeiat al concluziilor Curții de Conturi cu privire la faptul că prețurile unitare la care au fost achiziționate întreruptoarele au fost mai mari decât cele existente pe piață. Curtea de Conturi nu a prezentat nicio probă concludentă pentru a susține cele constatate.

În prima analiza, arătă că, hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța de fond a fost învestită să soluționeze conflictul juridic ivit între reclamantă si pârâtă, sub aspectul interpretării normelor de drept material aplicabile, respectiv dreptul comun și legislația specială în domeniul achizițiilor publice, în raport cu dispozițiile legale specifice activității desfășurate de autorii publici externi. Analizând soluția pronunțată, se distinge că, instanța nu a făcut o analiză a raportului juridic, nu a stabilit dispoziția legală prioritară in dezlegarea pricinii si a aplicat greșit normele de drept material.

Potrivit dispozițiilor dreptului comun, art. 1270 alin. (1) N. C. civ.:

"Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", norma generală ce obliga părțile contractante la conduita conformă cu drepturile și obligațiile însusite prin convenție/contract.

Verificând prevederile C57/2012, se distinge ca acest contract este reglementat de dispoziția legală specială derogatorie din O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, normă ce reglementează în detaliu procedura de atribuire a contractului de achiziție publica pe fiecare etapa, inițiere procedura, derulare procedura, încheiere și derulare contract achiziție publică. Arătând aceste dispoziții este evidenta împrejurarea ca in derularea contractului x/2012 atât compania, cat si Sucursalele de Transport s-au conformat dispoziției legale, respectiv contractuale.

La Cap. 3 din Caietul de Sarcini pct. 3.1.4 si 3.1.5 se subliniază în esență că, prețurile sunt cele practicate pe piața la momentul achiziției fara a se depăși prețurile maximale prevăzute la cap. 3.1.2. respectiv ca executantul la cererea achizitorului va prezenta documentele aferente procedurilor concurentiale de achiziție utilizate.

În raport cu cele menționate din înscrisurile atașate aferente ST Sibiu, se distinge că, a fost analizată în detaliu oferta comunicata de A. S.A. și s-a cerut inclusiv documentul aferent procedurii concurențiale, solicitând în final chiar o renegociere a ofertei de la furnizor având în vedere că, preturile sunt mari în comparație cu alte preturi utilizate.

Față de aceste împrejurări este evident că, instanța nu a sesizat că, prioritar în dezlegarea pricinii, este stabilirea dreptului material aplicabil, respectiv prevederile O.U.G. nr. 34/2006, ce reglementează formarea contractului x/2012, cu aplicabilitatea dreptului comun, în raport cu dispoziția legală, in temeiul căruia a fost efectuat actul de control, de către auditorii publici externi ai Curții de Conturi.

În a doua analiză, arătă că, hotărârea atacată cu recurs s-a dat cu încălcarea normelor de drept material, sens în care instanța s-a legat strict de aspectul ca în caietul de sarcini anexa a C57/2012 este menționată fraza "prețurile sunt cele practicate pe piața la momentul achiziției" și dezvoltă o întreaga teorie ipotetica pentru termenul "prețul de piață" conform prevederilor art. 7 pct. 26 din Legea nr. 571/2003.

Față de aceste aspecte trebuie subliniat că, instanța a plecat de la o perspectiva pur teoretica, pentru ca nu a ținut cont de unele împrejurari:

- În raportul de control nu a fost stabilit prețul de piața al unui întrerupător tripolar 245 kv cu izolație în SF 6;

- Aceste echipamente nu se regăsesc în mod obișnuit în stocuri mari la diverși furnizori;

- Condițiile și termenele de livrare a intreruptoarelor trebuiesc corelate cu condițiile de executie a lucrarii de înlocuire

- Echipamentele se aduc din import de la diverși producători, care pot avea sau nu pe stoc echipamentele necesare;

- Clauzele contractuale, termenele de livrare, modalități de plata, discounturi, condițiile comerciale diferă sensibil de la producător si pana la beneficiar;

- Proventienta echipamentului si stocurile producătorilor din Suedia, China, India, Indonezia formează in esența prețul echipamentului;

Toate aceste împrejurări nu au fost analizate și comparate în concret, însă concluzia, de fapt prezumția instanței, este că, echipamentele au fost achiziționate la prețuri cu mult peste prețul pietei.

Instanța de fond a respins acțiunea prin aplicarea greșită a prevederilor art. 7 pct. 26 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, considerând că prețul dintre Producător (B./C.) și Furnizor (D.), la poarta fabricii din Suedia sau Germania, reprezintă prețul pieței, așa cum este acesta definit de prevederile mai sus invocate, pentru un produs care trebuia livrat la poarta stației electrice din România (București, Constanța, Pitești și Sibiu), precum și prin aplicarea greșită a art. 19 alin. (5) din Legea nr. 571/2003.

Art. 7 pct. 26 din Legea nr. 571/2003 are următorul conținut:

"Prețul pieței reprezintă suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în același moment și în același loc, pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurentă loială."

Instanța de fond, ca si Curtea de Conturi, a interpretat și aplicat în mod nelegal această prevedere legală, ca, de altfel și prevederile contractuale invocate în sentința recurata, în motivarea hotărârii, considerând în mod nelegal faptul că un preț achitat în Suedia sau Germania (la poarta fabricii) și alt preț achitat în România (la poarta stației electrice) pot fi considerate ca fiind achitate în același loc, în condițiile în care un produs adus în România din Suedia sau Germania generează costuri de transport, asigurare impotriva distrugerii bunului, depozitare, conservare, taxe vamale, la care se adaugă un adaos comercial din partea firmei furnizoare.

Alte critici, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea sau greșita aplicare a următoarelor norme de drept material:

- încălcarea art. 40 din Regulament din 29 mai 2014 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014;

- încălcarea art. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilește ca ordonanță de urgență reglementează procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică și a contractului de concesiune de lucrări publice și de servicii, precum și modalitățile de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri, respectiv a celorlalte articole, în special a art. 235 raportat la art. 229 din O.U.G. nr. 34/2006;

- încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României;

- Greșita aplicare a dispozițiilor art. 2500, 2503, 2517 si 2523 din C. civ. prevederi care au preluat conținutul dispozițiilor art. 1, 3 si 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă;

- încălcarea dispoziții art. 1270 C. civ. prin faptul că obligațiile contractuale capătă forța obligatorie pentru părțile contractante - "pacta sunt servanda":

- încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 6 din C. proc. civ., coroborat cu art. 13 din C. proc. civ., respectiv a dreptului de beneficia de soluționarea cauzei în mod echitabil și de a ne fi garantat dreptul la apărare prin hotărârea pronunțată

- greșita aplicare a O.U.G. nr. 119/1999

Hotărârea instanței de fond este pronunțata cu încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 6 din C. proc. civ., coroborat cu art. 13 din C. proc. civ., respectiv a dreptului de beneficia de soluționarea cauzei în mod echitabil și de a le fi garantat dreptul la apărare prin hotărârea pronunțată.

Instanța de fond le-a încalcat dreptul de a beneficia de soluționarea cauzei în mod echitabil și de a le fi garantat dreptul la apărare prin hotărârea emisă, prin prisma neanalizarii modului defectuos în care organele de control au efectuat controlul, așa cum s-a prezentat instanței de fond și cum rezultă din actele dosarului de fond.

Instanța de fond, în mod nelegal nu a ținut cont de înscrisurile analizate de expert, existente la dosarul cauzei - constatările și concluziile expertului confirmând susținerile Transelectrica S.A. privind netemeinicia și nelegalitatea constatărilor și măsurilor dispuse de pârâta Curtea de Conturi, atacate în prezenta cauză.

Instanța de fond în mod nelegal nu a ținut cont de concluziile din Raportul de expertiză contabilă judiciară.

Curtea de Apel București a omis faptul că, în raportul de expertiză contabilă judiciară, sunt inclusiv prețuri de intreruptoare la nivelul anului 2014, luând în considerare numai prețurile aferente anului 2012. De asemenea, Curtea nu a luat în calcul faptul că preturile intreruptoarelor din perioada 2011 - 2014, menționate în raport, sunt comparabile (apropiate ca valoare în RON).

Hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei - art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, prin cercetarea necorespunzatoare sau insuficienta a concluziilor raportului de expertiza efectuat în cauză, toate acestea conducând la o pronunțarea unei hotărâri cu incalcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de fond nu a analizat probele, nu a analizat fondul cauzei față de susținerile Transelectnca S.A. cu referire la ST Sibiu, dar s-a limitat la a aprecia că, toate obligațiile ce decurg din contract și incumba în sarcina reclamantei au fost analizate formal de către ST Sibiu.

Pe teza a doua a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - motive contradictorii, a subliniat că, nu poate fi reținut caracterul formal al verificărilor efectuate în vederea executării lucrărilor de înlocuire intreruptoare, invocat de auditorii publici ai Curții de Conturi si subliniat de instanța, când toate inscrisurile depuse in probatiune de ST Sibiu si puse inițial inclusiv la dispoziția auditorilor externi confirma verificarea in detaliu a ofertei in raport cu prevederile contractului x/2012.

Prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În opinia Transelectrica S.A., înlăturarea de la analiza cauzei a concluziilor Raportului de expertiză, dar și înlăturarea de la cercetarea cauzei a tuturor aspectelor incidente din Notele de relații existente la dosarul cauzei, echivalează, în fapt, cu o invalidare a probelor administrate de partea de reclamanta si constituie o încălcare de către instanța de fond a regulilor de procedura ceea ce atrage sancțiunea nulității.

Hotărârea de fond este pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești - art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Toate probele administrate în cauză, expertiza tehnica, înscrisuri, au fost demontate si înlăturate de instanța prin simple prezumții, nefiind in esența cercetate probele, nefiind cercetat fondul cauzei.

Apreciază că, instanța de fond prin soluția pronunatat si-a depășit limitele atribuțiilor judecătorești, motivând soluția pe prezumții și nu pe probe administrate in concret, in cauza fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. în sensul de admitere a recursului si casarea sentinței civile nr. 2678 din 30.12.2019 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr. x/2017.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483-490 C. proc. civ., precum si pe celelalte acte normative invocate.

Legal citată,intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a formulat întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea ca legală a hotărârii recurate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - când instanța a depășit atribuțiile judecătorești; art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că, prima instanță ar fi depășit atribuțiile judecătorești - art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar criticilor recurentei, care a susținut că, "toate probele administrate în cauză, expertiza tehnică, înscrisuri, au fost demontate și înlăturate de instanță prin simple prezumții, nefiind în esență cercetate probele, nefiind cercetat fondul cauzei; și că, "instanța de fond prin soluția pronunțată și-a depășit limitele atribuțiilor judecătorești, motivând soluția pe prezumții și nu pe probe administrate în concret", în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. .

Instanța de control judiciar reține că, prima instanță soluționând cauza, nu a săvârșit un act pe care numai puterea legislativă sau executivă îl putea face și anume nu a atribuit valoare legală unor texte abrogate și nici nu a negat orice valoare unui text care are forță legală.

Totodată, Înalta Curte reține că, motivele de recurs sunt instituite, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Așadar, nu se pune așadar problema incursiunii instanței în atribuțiile puterii executive sau legislative, în raport de criticile recurentei, care a susținut că, soluția instanței s-a dat peste probatoriul administrat în cauză.

Referitor la criticile vizând faptul că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, aceste susțineri invocate prin cererea de recurs nu cuprind critici apte a fi încadrate în acest motiv de casare.

În susținerea motivului de recurs, recurenta a arătat în esență că, "înlăturarea de la analiza cauzei a concluziilor Raportului de expertiza, dar si înlăturarea de la cercetarea cauzei a tuturor aspectelor incidente din Notele de relații existente la dosarul cauzei, echivalează, în fapt, cu o invalidare a probelor administrate de partea de reclamanta și constituie o încălcare de către instanța de fond a regulilor de procedură ceea ce atrage sancțiunea nulității" și că "prin modalitatea în care a procedat, instanța a încălcat dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., care prevede că judecătorul este obligat a stărui în aflarea adevărului, dar și pe cele ale art. 6 din C. proc. civ., coroborat cu art. 13 din C. proc. civ., respectiv a dreptului de beneficia de soluționarea cauzei în mod echitabil și de a le fi garantat dreptul la apărare prin hotărârea emisă, prin prisma tuturor criticilor expuse privind înlăturarea de la cercetarea cauzei a materialului probator administrat pe fondul cercetării Contestației".

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, legiuitorul, reglementând calea de atac a recursului, a prevăzut, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente, examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Referitor la critica din recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susținerilor recurentei reclamante, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Totodată, Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei reclamante, cât și pe cele ale intimatei, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acesteia, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ., recurentul având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței atacate și a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Astfel, sunt nefondate criticile aduse hotărârii recurate cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2500, 2503, 2517 și 2523 C. civ., prevederi care au preluat conținutul dispozițiilor art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, precum și cele privind nerespectarea prevederilor art. 425 raportat la art. 22 alin. (6) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Prescripția dreptului de acțiune invocată privește dreptul Transelectrica de a recupera prejudiciile ce i-au fost cauzate de la persoanele ce se fac vinovate de producerea acestora și nu, răspunderea companiei.

Soluția pretinsă de recurenta reclamantă atât pe calea contestației formulată în temeiul pct. 204 din R.O.D.A.S., cât și prin cererea de chemare în judecată, nu se încadrează în prevederile pct. 227 din R.O.D.A.S. și nici în celelalate soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, dreptul la acțiune nefiind exercitat conform normelor legale care îl recunosc.

În cauză, măsura a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, conform cărora "în situații în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligația conducerii entității auditate."

Recurenta reclamantă a susținut că, ar suferi un prejudiciu în cazul în care ar aduce la îndeplinire măsura dispusă, generat de cheltuielile suplimentare rezultate din eventualele litigii, în care se va opune stingerea dreptului material la acțiune al C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.

Potrivit legii, obligația de a întreprinde demersurile legale și necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperării acestuia îi revine în totalitate conducerii entității verificate.

Sunt nefondate criticile recurentei reclamante potrivit cărora, instanța de fond și-ar fi mutat responsabilitatea pronunțării unei hotărâri, în care să cerceteze intervenția prescripției, către judecătorul altei cauze, având în vedere că obiectul prezentului litigiului, îl constituie verificarea legalității actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României în temeiul Legii nr. 94/1992, republicată.

Intervenția prescripției dreptului de acțiune, poate fi invocată și cercetată doar în cadrul procesului care are ca obiect acțiunea în pretenții a C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., pentru că presupune repararea unor pagube cauzate de fapte ilicite, și se poate îndrepta împotriva persoanelor care răspund de producerea lor.

Astfel, interesul invocat de recurenta reclamantă în invocarea excepției în prezentul litigiu nu este unul legitim. Compania susține că nu ar mai avea dreptul să recupereze prejudiciile ce i-au fost cauzate propriului buget, întrucât a stat în pasivitate peste 6 ani și a intervenit prescripția dreptului său la acțiune împotriva persoanelor care le-au produs.

Or, instanța de fond nu putea să cerceteze o astfel de excepție ce nu vizează legalitatea actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României, în cadrul competențelor prevăzute la art. 21 din Legea nr. 94/1992, republicată, conform atribuțiilor specifice în domeniul "situației, evoluției și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului" - potrivit art. 22 lit. f) din lege.

Înalta Curte reține că, urmare a controlului efectuat la recurenta reclamantă, în perioada 16.01.2017 - 26.05.2017, a fost încheiat Raportul de control nr. x/26.05.2017, în care au fost consemnate abateri de la legalitate și regularitate.

Constatările înscrise în acest Raport sunt supuse procedurilor de valorificare și contestare prevăzute în R.O.D.A.S., Secțiunea a 4-a.

Acest Regulament a fost elaborat în aplicarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, potrivit cărora:

(2) "Organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul prezentei legi.

(3) Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

La constatările înscrise în acest Raport, în conformitate cu prevederile:

- pct. 171 din R.O.D.A.S. sus menționat, pentru valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control, Curtea de Conturi poate dispune/solicita:

a) potrivit prevederilor art. 43 din lege:

a. 1) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal;

a. 3) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

b) potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) și (4) din lege:

b. l) comunicarea către conducerea entității controlate a existenței unor erori/abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea unor prejudicii și dispunerea către aceasta să stabilească întinderea prejudiciului și să ia măsuri pentru recuperarea acestuia;

b. 2) sesizarea organelor de urmărire penală și informarea entității controlate în legătură cu această sesizare, în situația în care se constată, în urma controlului Curții de Conturi, existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, care au determinat sau nu producerea de prejudicii".

În raport de considerentele și dispozițiile legale învederate anterior, reiese că, în mod corect, instanța de fond a înlăturat ca nefundamentată juridic susținerea recurentei reclamante cu privire la faptul că dreptul Curții de Conturi de a dispune obligarea entității la recuperarea sumelor este prescris, întrucât nici Legea nr. 94/1992 și nici R.O.D.A.S. nu obligă Curtea de Conturi să constatate numai abateri în cadrul termenului de prescripție și nici nu reglementează un termen până la care are dreptul de a dispune măsuri pentru valorificarea constatărilor, indiferent de vechimea sumelor constatate - pct. 171 din R.O.D.A.S.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că, sunt neîntemeiate, avându-se în vedere că, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Referitor la criticile formulate de recurenta reclamantă care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 pct. 26 din Legea nr. 571/2003, a art. 1, art. 229 și art. 235 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 1270 C. civ., art. 6 și art. 13 C. proc. civ., a prevederilor O.U.G. nr. 119/1999, pct. 40 din R.O.D.A.S., precum și încălcarea priorității dreptului comunitar, Înalta Curte reține că, sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recurenta reclamantă susține că, soluția pronunțată este nelegală, întrucât auditorii Curții de Conturi trebuiau să se raporteze la analizarea aspectelor prevăzute la pct. 40 din R.O.D.A.S., or "instanța de fond a omis să analizeze întreaga speță prin corelarea cu tipul de control efectuat și anume, control privind administrarea contractului de achiziție și nu control privind planificarea achiziției publice".

Înalta Curte constată că, aceste apărări privind emiterea actelor atacate cu încălcarea dispozițiilor pct. 40 din R.O.D.A.S., au fost formulate direct în recurs, nefiind invocate prin contestație și nici prin cererea de chemare în judecată, astfel încât atât Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, cât și instanța de fond nu au avut cum să le analizeze și să se pronunțe asupra lor.

Totodată, Înalta Curte reține că, sunt nefondate aceste susțineri, întrucât actele atacate nu încalcă prevederile pct. 40 lit. d) 3.5) din R.O.D.A.S., ci se circumscriu obiectivelor stabilite pentru acțiunea de control cu tema "Controlul modului de administrare a patrimoniului pentru rețeaua națională de transport a energiei electrice" desfășurată la C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., respectiv celor prevăzute la art. 40 lit. d) privind calitatea gestiunii economice -financiare. Astfel, echipa de audit a verificat în cadrul acțiunii constituirea și utilizarea fondurilor pentru desfășurarea de activități conform scopului, obiectivelor și atribuțiilor entității (lit. d)2), precum și respectarea principiilor economicității, eficienței și eficacității în administrarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale, precum și utilizarea fondurilor publice (lit. d)9).

Constatările care au fost valorificate prin măsurile dispuse la pct. II.13 din Decizia nr. 8/2017 vizau faptul că anul 2012, C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a încheiat cu S.C. A. S.A., contractul nr. x/31.01.2012, în valoare de 475.738.385 RON, cu termen de execuție până la 31.03.2017, prelungit prin actele adiționale nr. 1-11, având ca obiect "Servicii/lucrări strategice în instalațiile din gestiunea CNTEE Transelectrica SA", respectiv:

- servicii de mentenanță preventivă minoră și/sau corectivă, precum și lucrările accesorii acestora;

- servicii speciale și lucrările accesorii acestora, cu impact asupra siguranței în funcționare a RET, astfel cum sunt acestea definite în Caietul de sarcini, document al contractului.

În anul 2014, în baza C57/31.01.2012, Sucursalele de Transport: București, Pitești, Sibiu și Constanța ale C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în baza comenzilor privind "lucrări de înlocuire de întreruptoare de 220kv, 110kv și 245 kv", au acceptat la plată facturi - având anexate situații de plată certificate de Sucursalele de Transport și Sucursalele A.- și situații de lucrări întocmite de Sucursalele A., în care, la categoria materiale, au fost incluse întreruptoare achiziționate la prețuri supraevaluate, la care s-au adăugat, cheltuieli indirecte de 30% și profit de 5%, fapt ce a condus la utilizarea ineficientă a fondurilor bănești în sumă estimată de 7.652.449 RON.

În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată, în mod corect prima instanță a constatat că în principal, reclamanta a arătat pe de o parte că abaterea constatată nu are bază legală, iar pe de altă parte, că este neîntemeiată cu privire la pretinsa utilizare ineficientă a fondurilor bănești în sumă de 7.652.449 RON.

Instanța de fond în analiza argumentului invocat de reclamantă privind absența bazei legale, a apreciat că este necesar să se clarifice raportul juridic existent între C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. și S.C. A. S.A., în contextul încheierii contractului nr. x/31.01.2012, prin aplicarea procedurii de negociere directă.

Astfel, instanța de fond a reținut că A. S.A. a fost înființată ca filială a Transelectrica S.A potrivit art. 1, art. 2 alin. (2) și art. 7 H.G. nr. 710/2010 privind înființarea filialei Societatea Comercială pentru Servicii de Mentenanța a Rețelei Electrice de Transport "A." - S.A. prin reorganizarea unor activități din cadrul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A.

Potrivit art. 246 din O.U.G. nr. 34/2006, între cele două companii a fost încheiat în data de 31.01.2012 contractul nr. x având ca obiect servicii/lucrări strategice în instalațiile din gestiunea Transelectrica pentru o durată de 36 de luni.

Recurenta reclamantă a criticat hotărârea recurată susținând că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul că instanța de fond "s-a legat strict de aspectul că în caietul de sarcini anexat la contractul nr. x/2012 este menționată fraza "prețurile sunt cele practicate pe piață la momentul achiziției" și dezvoltă o întreagă teorie ipotetică pentru termenul "prețul de piață" conform prevederilor art. 7 pct. 26 din Legea nr. 571/2003."

Sunt nefondate criticile recurentei reclamante, având în vedere raportul juridic existent între cele două societăți contractate, reglementat de H.G. nr. 710/2001, instanța de fond în mod corect a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la momentul încheierii contractului menționat), potrivit cu care tranzacțiile între persoanele afiliate se efectuează în condițiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente.

Potrivit definiției cuprinse în art. 7 pct. 26 din Legea nr. 571/2003, prețul de piață reprezintă suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în același moment și în același loc, pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurență loială.

Recurenta reclamantă a susținut că "instanța de fond, ca și Curtea de Conturi, a interpretat și aplicat în mod nelegal această prevedere legală, ca, de altfel și prevederile contractuale invocate în sentința recurata, considerând în mod nelegal faptul că un preț achitat în Suedia sau Germania (la poarta fabricii) și lat preț achitat în România (la poarta stației electrice) pot fi considerate ca fiind achitate în același loc, în condițiile în care un produs adus în România din Suedia sau Germania generează costuri de transport, asigurare împotriva distrugerii, depozitare (...)"

Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, în cauză nu este vorba despre prețul practicat la poarta fabricii din Suedia sau Germania, ci de prețul pieții așa cum era stabilit prin contractul încheiat.

Astfel, potrivit art. 23.4 alin. (9) pct. 3 din contractul x/2012, "prestatorul prezintă achizitorului oferta cea mai avantajoasă în vederea analizării și acceptării valorii", ceea ce presupunea ca entitatea să analizeze ofertele anterior acceptării. Din verificările efectuate, echipa de audit a constatat că aceasta s-a rezumat numai la compararea ofertei primite cu prețurile maximale prevăzute în anexele la contractul nr. x/2012, fără a analiza și prețurile practicate pe piața de profil, pentru a se asigura de respectarea cerințelor pct. 3.1.4 din Caietul de sarcini, care impunea ca "prețurile pentru materiale/aparataj și piese de schimb/utilaje tehnologice cu montaj vor fi cele practicate pe piață la momentul achiziționării fără a se depăși prețurile maximale de la cap. 3.1.2."

Auditorii publici externi au constatat faptul că, în anul 2014, prin neorganizarea unei baze de date cu privire la contractele derulate în anii precedenți (furnizori de produse, prestatori de servicii, produse/servicii achiziționate), prețurile unitare comunicate de producători/furnizori pe diverse căi, cu ajutorul cărora să poată fi estimat prețul de achiziție al fiecărui produs/serviciu ce urmează a fi achiziționat, în anexa la contractul x/31.01.2012, pentru lucrări de înlocuire întreruptori, au fost estimate prețuri de achiziție, pe care filiala - S.C. A. S.A., în calitate de prestator față de CNTEE Transelectrica S.A., le-a acceptat și utilizat ca fiind prețul pieței, fără a proceda la achiziționarea întreruptoarelor la prețul pieții, situație care ar fi condus la înregistrarea unui profit peste cota de 5% negociată între părți.

Abaterile constatate vizează achiziția întreruptoarelor necesare execuției lucrărilor comandate de Sucursalele CNTEE Transelectrica S.A. s-a efectuat la nivelul executivului S.C. A. S.A., care a încheiat 3 contracte de furnizare produse cu S.C. D. S.A., în baza cărora au fost achiziționate întreruptoare de 110kv, 220kv și 245 kv la prețuri supraevaluate, respectiv prețurile unitare la care au fost achiziționate întreruptoarele contractate sunt mult diferite (mult mai mari, în unele cazuri de peste 3,5 ori mai mari) față de prețurile de achiziție plătite de către S.C. D. S.A. furnizorilor de la care au fost achiziționate.

Prețul nejustificat de mare în raport cu cel practicat pe piață la acel moment, a fost sesizat și de Sucursala de Transport București prin adresele nr. x/19.03.2015 și y/19.03.2015, comunicate către Sucursala A. București, în care s-a menționat faptul că:

"nu putem fi de acord cu prețul de 750.000 RON-întreruptor 220 kv și 270.000 RON-întreruptor 110 kv".

Astfel, lucrările comandate prin adresele nr. x/27.03.2014 ("înlocuire întreruptor 110 kv din celula Zirconiu din stația E."), nr. 3466/27.03.2014 ("înlocuire întreruptor 220 kv din celula Turnu Măgurele din stația E."), nr. 3467/27.03.2014 ("înlocuire întreruptor 220 kv din celula AT 200MVA, 220/110 KV din stația E.") au fost sistate.

De asemenea, de reținut este și faptul că Sucursala de Transport Sibiu prin adresa nr. x/07.04.2015 a solicitat renegocierea cu furnizorul a prețului acestor întreruptoare de 220 KV. Cu adresa nr. x/11.05.2015, Sucursala A. Sibiu a retransmis oferta financiară după renegocierea cu furnizorul, a prețului echipamentelor. Prin adresa nr. x/12.05.2015, Sucursala de Transport Sibiu a comunicat Sucursalei A. Sibiu că e de acord cu oferta revizuită și cu începerea lucrării.

Concluzia instanței de fond este susținută și de adresa nr. x/27.02.2015, prin care conducerea recurentei reclamante a informat Ministerul Economiei că: "între prețurile pentru aceleași echipamente achiziționate de Companie pentru lucrările de retehnologizări din ultima perioadă și prețurile de achiziție efectuate de filiala A. se constată o diferență semnificativă între prețuri. Considerăm că această mare diferență se datorează în principal achizițiilor de la alte societăți decât cele producătoare sau de la reprezentantele acestora în România".

În anexa 3 la adresa nr. x/27.02.2015, Directoratul Transelectrica S.A. a prezentat situația comparativă a prețurilor de achiziție a întreruptoarelor de 123 kV și 245 kV de la S.C. A. S.A. (anexând factura de achiziție de la S.C. D. S.A. nr. 14369/13.10.2014 și avizul de însoțire nr. x/12.12.2014), față de prețurile de achiziție de la alți operatori economici.

Astfel, conducerea recurentei reclamante a constatat că, A. S.A. a achiziționat aceleași bunuri la prețuri de 2,6 ori mai mari - în cazul întreruptoarelor de 123 kV, față de prețurile practicate de alți operatori economici.

Recurenta reclamantă a susținut că, "instanța de fond nu a înțeles obiectul contestației", întrucât sancțiunea aplicată de organele de control pentru încălcarea art. 2 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 nu are corespondent în modalitatea de control efectuată și nu este legală, deoarece obiectul controlului a fost constituit de derulării contractului și nu atribuirea acestuia.

Prin cererea de recurs s-a mai susținut că, "în mod nelegal, atât organele de control, cât și instanța de fond au aplicat dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006", încadrând faptele pe dispozițiile legale neaplicabile.

Sunt nefondate criticile recurentei reclamante pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare în vigoare la data respectivă, "Autoritatea contractantă are obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, (...) ".

Astfel, CNTEE "Transelectrica" S.A, în calitate de autoritate contractantă avea obligația de a estima valoarea serviciilor care au făcut obiectul contractului x/2012, respectiv a serviciilor de mentenanță preventivă minoră și/sau corectivă, precum și a lucrărilor accesorii acestora, a serviciilor speciale și lucrărilor accesorii acestora, pe baza calculării si însumării tuturor sumelor plătibile.

Instanța de fond în mod corect a înlăturat susținerile reclamantei potrivit cărora întrucât S.C. A. S.A. este întreprindere afiliată Transelectrica S.A., contractul nr. x/2012 este inclus în Cap. VIII "Contracte sectoriale", Secțiunea 2 "Excepții specifice" din O.U.G. nr. 34/2006, în raport de dispozițiile art. 229 alin. (2) lit. b), art. 235 din același act normativ.

Față de obiectul contractului nr. x/2012 încheiat, respectiv "Servicii/lucrări strategice în instalațiile din gestiunea CNTEE Transelectrica SA", mai exact servicii de mentenanță conform art. 2.1. din contract, rezultă că acesta nu se încadrează în tipul de activitate vizată de art. 235 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora: "Sunt considerate activități relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. b) următoarele: a) punerea la dispoziție sau exploatarea de rețele fixe destinate să asigure, în beneficiul publicului, servicii de producție, transport sau distribuție de combustibili gazoși, energie termică sau energie electrică."

Recurenta CNTEE "Transelectrica" S.A. a susținut faptul că baza de date privind costurile cu reabilitarea întreruptoarelor a fost stabilită la nivelul executivului entității, care a întocmit Nota de determinare a valorii estimate pentru contractul x/2012 și a negociat cu S.C. A. S.A. încheierea acestui contract. Sucursalele de transport sunt beneficiarele acestui contract, baza de date fiind unică pentru toate sucursalele, respectiv valorile din Anexa nr. 20.3 și Lista Anexă nr. 20.4, anexe la contractul x/2012.

Comenzile de lucrări au fost lansate de către sucursalele de transport: București, Pitești, Sibiu și Constanța ale CNTEE Transelectrica S.A., prin adrese, care au solicitat Sucursalelor A., întocmirea documentației tehnice și execuția de lucrării de înlocuire întreruptoare, după care, au acceptat ofertele transmise de acestea.

În Raportul de control s-a consemnat faptul că lucrările de înlocuire întreruptoare au fost realizate de Sucursalele A., după care au fost facturate către Sucursalele de Transport ale CNTE Transelectrica, care au lansat comanda, acestea procedând la certificarea documentelor privind realitatea și legalitatea cheltuielilor efectuate, după cum urmează:

Sucursala de Transport București, pentru lucrarea "Înlocuire întreruptor 220 kv din celula AT 200MVA, 220/110 KV din stația E.", a acceptat la plată factura nr. x/31.03.2015, în sumă de 1.486.137,57 RON, având anexată situația de plată nr. x/08.04.2015, certificată de cele 2 sucursale și situația de lucrări întocmită de Sucursala A. București, în care a fost inclus, la categoria materiale, întreruptor de 220 KV, la prețul unitar 729.000 RON, în condițiile în care, furnizorul S.C. D. S.A. a achiziționat acest produs, de la furnizorul B., la prețul unitar de 206.863 RON. Astfel, Sucursala de Transport București, pentru un întreruptor de 220 KV, a decontat suplimentar suma estimată de 712.717 RON la care se adaugă TVA, compusă din:

- 522.137 RON (729.000 RON-206.863 RON), reprezentând diferențe de preț,

- 156.641 RON, reprezentând cheltuieli indirecte de 30%,

- 33.939 RON, reprezentând profit de 5% .

Recurenta CNTEE Transelectrica S.A., în baza adresei nr. x/27.04.2015, transmisă de Sucursala de Transport București, a efectuat plata sumei de 1.486.137,57 RON în contul S.C. A. S.A. cu OP nr. x/28.04.2015.

Sucursala de Transport Pitești, a acceptat la plată:

- pentru lucrarea "Reabilitare întreruptoare în celulele de 220 kv Cupla 1-2 și cupla 2-3 din stația 220/110/20 kv Grădiște", facturile nr. x/31.12.2014 (1.264.737,12 RON) și nr. 6213/06.03.2015 (1.180.245,84 RON), având anexate situații de plată certificate de cele 2 sucursale și situații de lucrări întocmite de Sucursala A. Pitești, în care au fost incluse, la categoria materiale, 2 întreruptoare de 220 KV, la prețul unitar de 655.600 RON, în condițiile în care, furnizorul S.C. D. S.A. a achiziționat acest produs, de la producătorul S.C. F. la prețul unitar de 206.863 RON;

- pentru lucrarea "Reabilitare întreruptoare în celulele 110 kv Trafo1, Trafo2, CTv, CHE Rusănești, CFR Drăgănești Olt din stația 400/110/20kv Drăgănești", facturile nr. x/30.11.2014 (1.108.286,02 RON) și nr. 6179/31.12.2014 (1.599.371,82 RON), având anexate situații de plată certificate de cele 2 sucursale și situații de lucrări întocmite de Sucursala A. Pitești, în care au fost incluse, la categoria materiale, 5 întreruptoare de 110 KV, la prețul unitar de 268.000 RON, în condițiile în care, furnizorul S.C. D. S.A. a achiziționat acest produs, de la producătorul S.C. F. la prețul unitar de 87.873,48 RON. Astfel, Sucursala de Transport Pitești a decontat suplimentar suma estimată de 2.454.416 RON, după cum urmează:

a) pentru 2 întreruptoare de 220 KV, suma estimată de 1.225.052 RON (la care se adaugă TVA);

b) pentru 5 întreruptoare de 110 KV, suma estimată de 1.229.364 Iei (la care se adaugă TVA).

Recurenta CNTEE Transelectrica S.A. în baza adreselor nr. x/22.12.2014, nr. y/26.01.2015 și nr. 4285/27.04.2015 transmise de Sucursala de Transport Pitești, a efectuat plata sumei de 5.152.640,80 RON în contul S.C. A. S.A. cu OP nr. x/22.12.2014, OP nr. x/28.01.2015 și OP nr. x/28.04.2015.

Sucursala de Transport Sibiu, pentru lucrarea "înlocuire întreruptoare 220 kv în stația Alba Iulia", a acceptat la plată facturile nr. x/29.05.2015 (1.248.530 RON), nr. 71485/30.06.2015 (2.429.764 RON), nr. 71502/31.07.2015 (2.433.565 RON), nr. 71531/31.08.2015 (1.218.528 RON) și nr. 71598/27.11.2015 (1.219.181 RON), în sumă totală de 8.549.568 RON, având anexate situații de plată certificate de cele 2 sucursale și situații de lucrări întocmite de Sucursala A. Sibiu, în care au fost incluse, la categoria materiale, 7 întreruptoare de 220 KV, la prețul unitar de 651.000 RON, în condițiile în care, furnizorul S.C. D. S.A. a achiziționat acest produs, de la furnizorul B., la prețul unitar de 206.863 RON.

Astfel, Sucursala de Transport Sibiu, pentru un întreruptor de 220 KV, a decontat suplimentar suma estimată de 4.243.729 RON la care se adaugă TVA.

Recurenta CNTEE Transelectrica S.A. în baza adreselor nr. x/22.06.2015, y/22.07.2015, z/24.08.2015, nr. w/22.09.2015, t/18.12.2015 transmise de Sucursala de Transport Sibiu, a efectuat plata sumei de 8.549.568 RON în contul S.C. A. S.A. cu OP nr. x/29.06.2015, OP nr. x/28.07.2015, OP nr. x/28.08.2015, OP nr. x/29.09.2015, OP nr. x/22.12.2015.

Sucursala de Transport Constanța, pentru lucrarea "înlocuire întreruptoare celule 110 kv în stația Filești", a acceptat la plată factura nr. x/31.12.2014, în sumă de 4.841.048,68 RON, având anexată situația de plată certificată de cele 2 sucursale și situații de lucrări întocmite de Sucursala A. Constanța, în care a fost inclus, la categoria materiale, 1 întreruptor de 110 KV, la prețul unitar de 264.860 RON, în condițiile în care, furnizorul S.C. D. S.A. a achiziționat acest produs, de la producătorul S.C. F. la prețul unitar de 87.873,48 RON.

Astfel, Sucursala de Transport Constanța, pentru un întreruptor de 110 KV, a decontat suplimentar suma estimată de 241.587 RON la care se adaugă TVA.

Recurenta CNTEE Transelectrica S.A. în baza adresei nr. x/26.01.2015 transmisă de Sucursala de Transport Constanța, a efectuat plata sumei de 4.841.048,68 RON în contul S.C. A. S.A. cu OP. x/28.01.2015.

În baza contractelor sus menționate, au fost achiziționate întreruptoare și pentru Sucursala de Transport Craiova. Aspectele referitoare la achizițiile de întreruptoare efectuate pentru această sucursală au fost analizate detaliat în Raportul de control nr. x/27.02.2017 întocmit de Camera de Conturi Dolj la CNTEE Transelectrica S.A. - Sucursala Craiova,