Decizia nr. 288/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 920/2023 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Compania Națională de Transport a A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat: anularea încheierii nr. 77/03.08.2017, prin care s-a dispus respingerea punctului 6 din Contestația nr. 26140/17.07.2017 împotriva Deciziei nr. 8/27.06.2017, emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, privind înlăturarea deficientelor constatate si consemnate în Raportul de control nr. x/26.05.2017, si a actelor care au stat la baza emiterii încheierii nr. 77/03.08.2017, precum și anularea Deciziei nr. 8/27.06.2017, în privința constatărilor de la punctul 6 și a măsurii dispuse la punctul II.9, precum și a Raportului de control nr. x/26.05.2017, în privința abaterii corespunzătoare consemnată la punctul 3.2, paginile 35-51; suspendarea executării măsurii dispuse la punctul II.9 al Deciziei nr. 8/2017 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) coroborate cu art. 14 din Legea 554/2004; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei acțiuni.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 920 din 26 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta Compania Națională de Transport a A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat parțial încheierea nr. 77/03.08.2017, în ceea ce privește respingerea pct. 6 din Contestația nr. 26140/17.07.2017, Decizia nr. 8/27.06.2017 în privința constatărilor de la pct. 6 și a măsurii dispuse la pct. 11.9, precum și Raportul de control nr. x/26.05.2017 în privința constatărilor de la pct. 3.2. De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 10.450 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariul expertului judiciar. Deosebit, prin încheierea de ședință din data de 11.10.2019, instanța a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 3356/09.07.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de CNTEE Transelectrica S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 11.10.2019.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 920 din 26 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate pentru motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și, rejudecand procesul în fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu menținerea actelor administrative atacate ca fiind legale și temeinice. Cu proritate, instanța supremă constată că cererea de recurs cuprinde, într-o manieră dilatorie și nesintetizată, atât reluarea, pe larg, a considerentelor sentinței primei instanțe, cât și apărările formulate de către pârâtă în fața primei instanțe raportat la criticile de nelegalitate aduse de reclamantă actelor administrative contestate, în condițiile în care, în recurs, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanța verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că, în continuare, vor fi dezvoltate și analizate, sintetic, doar criticile care se constituie în veritabile motive de nelegalitate ale sentinței recurate. Astfel, în susținerea recursului, recurenta pârâtă invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și a art. 2517 C. civ., a art. 17 din Legea nr. 94/1992, republicată, a pct. 16, pct. 176 și pct. 352 lit. c) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, a art. 5 și a art. 10 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, a pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, a pct. 2 din O.M.E.F. nr. 3512/2008 privind documentele financiar- contabile și a pct. 6 alin. (3) și pct. 13 din Normele de organizare și efectuare a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii aprobate prin O.M.F.P. nr. 2861/2009. Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a apreciat asupra limitelor temporale ale controlului și a reținut ca motiv de nelegalitate a măsurilor dispuse la pct. II. 9 din Decizia nr. 8/2017, dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și art. 2517 C. civ., art. 27 din Legea nr. 94/1992, republicată, pct. 16, pct. 176 și pct. 352 lit. c), pct. 451 lit. d), pct. 3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, arătând că există două raporturi juridice distincte, anume raportul juridic dintre Curtea de Conturi și entitatea auditată, respectiv raportul juridic auditat dintre entitate și un terț, ce se regăsește în contul auditat. Sub aspectul raportului juridic auditat, instanța de fond a reținut împlinirea termenului de prescripție al dreptului la acțiune al C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. pentru recuperarea prejudiciilor generate de abaterile constatate, aspect care vizează executarea propriu - zisă, iar nu legalitatea măsurii așa cum eronat s-a constatat. Arată pârâta recurentă că este greșită statuarea conform căreia limitele controlului afectează legalitatea actului administrativ atacat, prezumând că aceasta rezultă din simplul fapt că entitatea auditată nu poate fi obligată să stabilească întinderea prejudiciului, să identifice persoanele responsabile și să ia măsurile pentru recuperarea lui, în condițiile în care i se poate opune, cu efecte peremtorii, prescripția dreptului material la acțiune, atât timp cât instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 și art. 2537 C. civ., care reglementează cazuri de întrerupere a prescripției extinctive, cazuri ce nu puteau fi cercetate în cadrul prezentului litigiu. De asemenea, susține că intervenția prescripției dreptului material la acțiune al intimatei - reclamante față de terții care au beneficiat de plățile efectuate, nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind un aspect ulterior și exterior activității de audit. Modalitatea în care intimata - reclamantă va duce efectiv la îndeplinire măsurile dispuse la pct. II. 9 din Decizia nr. 8/2017 în vederea intrării în legalitate constituie un drept și o responsabilitate ce îi aparțin, invocând efectele puterii lucrului judecat produs de hotărârile pronunțate în litigiile ce au avut ca obiect măsurile dispuse prin Decizia nr. 8/2017, respectiv în dosarele nr. x. Sub aspectul raportul juridic dintre Curtea de Conturi și C.N.T.E.E. Transelectrica, apreciază recurenta pârâtă că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 27 din Legea nr. 94/1992, republicată, și art. 451 lit. d) pct. 3) din R.O.D.A.S., întrucât teza potrivit căreia s-a prescris dreptul Curții de Conturi de a audita conturile entității nu are temei legal, nici Legea nr. 94/1992, și nici Regulamentul dat în aplicarea acesteia, nu obligă Curtea de Conturi să constate numai abateri în cadrul termenului de prescripție și nici nu reglementează un termen până la care are dreptul de a dispună obligarea entității la recuperarea sumelor, aceste dispoziții legale reglementând (pct. 171 din Regulament) măsurile care pot fi dispuse pentru valorificarea constatărilor, indiferent de vechimea sumelor constatate. Mai arată că dispozițiile art. 27 din Legea nr. 94/1992, republicată, care fac trimitere la termenul legal de prescripție, vizează, în fapt, competența de a stabili limitele valorice minime de la care conturile sunt supuse controlului în fiecare exercițiu bugetar, în scopul de a asigura verificarea tuturor conturilor, recomandabil în termenul legal de prescripție. Deosebit de criticile care vizează intervenirea prescripției sub cele două aspecte redate mai sus, recurenta pârâtă susține că măsurile dispuse prin actele contestate sunt în concordanță cu dispozițiile legale, dispoziții încălcate de către prima instanță. Referitor la plata sumei de 163.604 RON pentru lucrări de amenajare a unor spații, un motiv de nelegalitate reținut prioritar de instanța de fond în raport de dispozițiile pct. 352 lit. c) din R.O.D.A.S. este "faptul că, la data începerii acțiunii de control (16.01.2017), era împlinit termenul de prescripție prevăzut de lege cu privire la plățile efectuate în anul 2009 (...)", precum și motive de netemeinicie întrucât "toate aceste lucrări sunt incluse în contractul de achiziție încheiat, fără a se depăși valoarea acestuia (bugetul alocat)". Arată recurenta că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor pct. 352 din R.O.D.A.S., întrucât acestea reglementează activitatea de audit financiar, nu pe cea de audit de conformitate (control), așa cum este cazul misiunii derulate de Curtea de Conturi la Transelectrica S.A. Precizează, de asemenea, că intimata - reclamantă a angajat servicii de asigurare a unui Centru de Urgență într-o locație închiriată de la un furnizor privat, în condițiile în care, potrivit actelor normative în vigoare, respectiv legii energiei, licențelor de transport și sistem, activitatea de transport a energiei electrice este de importanță majoră în planul de securitate național, C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. având responsabilitatea funcționării sigure a Sistemului Energetic Național. Relevă recurenta pârâtă că facturarea de 2 ori a lucrărilor de execuție a pereților cu tablă zincată pentru spațiile CE și CEI se regăsește în facturile x/04.11.2009 și nr. y/03.12.2009, or, în ce privește factura nr. x/03.12.2009, care are la baza un proces-verbal de recepție, fără număr, încheiat pe data de 03.12.2009, în valoarea facturată a fost inclusă și contravaloarea lucrărilor de amenajare spațiu tehnologic pentru echipamente Tc&Ti (echivalentul a 428.640 euro, fără T.V.A., conform anexei la factură) precum și lucrări de amenajare sistem protecție poluare electromagnetică pentru spațiile CE și CEI (31,960 euro) care au făcut obiectul facturii fiscale nr. x/04.11.2009 emisă de către B. S.A, aceste aspecte fiind consemnate în Raportul de follow-up înregistrat sub nr. x din data de 01.07.2019 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/27.06.2017. Totodată, se susține în recurs că, deși a fost dispusă proba cu expertiză, instanța de fond a concluzionat că raportul de expertiză nu conține constatări și concluzii legate de acest obiectiv. Or, prin răspunsul dat la obiectivul nr. 4 din Raportul de expertiză depus la dosar, experta a confirmat abaterea reținută de auditorii publici externi, respectiv faptul că C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a decontat în mod nejustificat, B. S.A. lucrări în sumă de 163.604 RON (137.197 RON, fără T.V.A.), echivalentul a 38.032 euro, cu T.V.A. (31.960 euro, fără T.V.A.), constând în "execuția de pereți cu tablă zincată pentru spațiile CE și CEI", ce au fost facturate și decontate de 2 ori. Referitor la constatarea privind plata nelegală a sumei de 1.076.431 RON pentru soluții informatice, arată recurenta (după redarea conținutului raportului de control sub acest aspect) că în Raportul de follow-up nr. 28519 din data de 01.07.2019 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/27.06.2017, s-a consemnat faptul că, în baza Ordinului de control nr. 31503/30.08.2017, Direcția Control a întocmit procesul-verbal nr. x/10.01.2018, în care au fost confirmate în mare parte, constatările Curții de Conturi. Concluzia a fost în sensul că, B. S.A. a facturat către Transelectrica S.A., suma de 11.414.078,65 RON (echivalent a 2.028.720 euro, fără T.V.A.), în plus cu suma de 1.076.433,65 RON, (echivalent a 190.960 euro, fără T.V.A.), față de 10.337.645 RON (echivalent a 1.837.760 euro, fără T.V.A.), sumă achitată de B. S.A. subcontractanților, fără să prezinte documente care să justifice această diferență. Referitor la constatarea privind plata nelegală a sumei de 435.498,03 RON pentru soluții informatice, recurenta consideră că soluția pronunțată este nelegală întrucât constatările privesc decontarea contravalorii unor licențe, echipamente și software care n-au fost livrate și recepționate și nici inventariate. Astfel, intimata - reclamantă a acceptat la plată și decontat B. S.A., factura fiscală nr. x/22.07.2013, în sumă de 435.498,03 RON (echivalentul a 77.420 euro, fără T.V.A.), și factura fiscală nr. x/29.03.2013 în sumă de 4.490.208,57 RON, în condițiile în care, o parte din licențele/echipamentele care trebuiau a fi livrate și recepționate, nu se regăsesc în procesul-verbal de recepție nr. x/26.06.2013 (care a stat la baza decontării facturii fiscale nr. x/22.07.2013), nefiind inventariate. Susține recurenta pârâtă că, în Raportul de follow-up înregistrat sub nr. x din data de 01.07.2019 privind modul de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2017, s-a consemnat faptul că: - în situația contabilă, nu există o detaliere a componentelor care fac parte din mijlocul fix "Servicii de asigurarea continuității afacerii și recuperare în urma dezastrelor", denumirea (echipamentelor, licențelor, aplicațiilor, etc), motiv pentru care, inventarierea faptică a componentelor mijlocului fix nu a fost efectuată; - cu ocazia inventarierilor efectuate în anii ulteriori, comisiile de inventariere au constatat existența sistemului doar valoric, fără a inventaria și componentele acestuia; - aspectele menționate au fost constatate și de către C.F.G., în urma controalelor privind modul de efectuare a inventarierii anuale patrimoniale, pentru anii 2015 și 2016, fapt pentru care, prin procesele-verbale C.F.G., au fost dispuse măsuri pentru detalierea componentelor, precum și inventarierea acestora conform O.M.F.P. nr. 2861/2009, pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. Referitor la considerentele reținute de instanța de fond, potrivit cărora "conform constatărilor expertului judiciar, toate licențele ce fac obiectul Procesului-verbal de recepție nr. x/26.06.2013 (...) sunt trecute în liste de inventariere ca denumire, cantitate și locație ", arată recurenta că sunt nefondate întrucât expertul desemnat nu a identificat în liste de inventariere licențe, ci aplicația în sine ca întreg. În concluzie, o parte din licențele/echipamentele care trebuiau a fi livrate și recepționate, nu se regăsesc în procesul-verbal de recepție nr. x/26.06.2013 (care a stat la baza decontării facturii fiscale nr. x/22.07.2013), și nici nu se regăsesc inventariate în mod distinct, aspect reținut și de expertul desemnat în dosar. Referitor la constatarea privind plata nelegală a sumei de 165.379 RON pentru instruirea personalului, susține recurenta pârâtă (după redarea situației de fapt reținute în raportul de control) că, în Raportul de follow-up nr. 28519 din data de 01.07.2019 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2017, s-a consemnat faptul că: - cursurile de instruire s-au efectuat în altă perioadă de timp și în altă locație, față de perioada și locația menționată în Procesul-verbal de acceptanță nr. x/20.11.2013; - există o diferență de 4 (patru) luni de la data Procesului-verbal de acceptanță nr. x/20.11.2013, care a stat la baza facturii nr. x/20.11.2013 și deplasarea efectivă la instruire a celor 2 (doi) salariați, conform Ordinelor de deplasare și a deconturilor. Referitor la constatarea privind plata sumei de 548.050 RON pentru servicii de instruire a personalului, în ceea ce privește limitele temporale ale controlului, solicită recurenta să fie avute în vedere criticile aduse acestui motiv de nelegalitate al actului administrativ atacat, expuse anterior. Mai arată că, în Raportul de follow-up nr. 28519 din data de 01.07.2019 privind modul de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 8/27.06.2017, cu privire la decontarea serviciilor constând în training pentru 10 persoane, timp de 5 zile, în valoare de 548.050 RON, s-a consemnat faptul că din documentele verificate, nu rezultă cine sunt furnizorii echipamentelor și serviciilor de instalare, configurare și reconfigurare a acestor echipamente, respectiv prețul unitar al echipamentelor, numărul personalului implicat în prestarea serviciilor, numărul de ore necesare pentru realizarea instalării, configurării și reconfigurării echipamentelor, tariful orar, etc., iar intimata - reclamantă, pentru cheltuielile efectuate în baza contractului x/2009, avea obligația să urmărească respectarea condițiilor privind justificarea prestării efective a serviciilor, condiții reglementate de dispozițiile H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Referitor la plata sumei de 591.575 euro pentru servicii de închiriere, apreciază recurenta pârâtă că în mod greșit nu s-a reținut în cauză faptul că suplimentar de chiria și utilitățile aferente, C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a efectuat investiții în sumă de 7.379.780 RON (echivalentul a 1.376.390 euro, fără T.V.A.), pentru amenajarea spațiilor închiriate, inclusiv dotarea acestora cu echipamente de climatizare profesionale și echipamente de securitate. Deosebit, criticile din recurs vizând pretinsa plată nelegală a sumei de 591.575 euro pentru servicii de închiriere, reiau apărările intimatei pârâte de la prima instanță, prezentând situații în care prețurile practicate pe piața liberă sunt considerabil mai mici decât cele achitate către B. S.A.. Referitor la alte constatări privind inventarierea pe componente și evidențierea imobilizărilor, arată recurenta pârâtă că intimata - reclamantă, conform dispozițiilor pct. 13 din Normele privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, aprobate prin O.M.F.P. nr. 2.861/2009, avea obligația ca, în listele de inventariere a imobilizărilor necorporale și corporale, să menționeze pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatării la fața locului: denumirea obiectului și valoarea determinată potrivit stadiului de execuție conform valorii din documentația existentă (devize), precum și în funcție de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Mai mult, față de această măsură, în recurs, recurenta pârâtă, reia constatările din Raportul de follow-up nr. 28519 din data de 01.07.2019 privind modul de ducere la îndeplinire a Deciziei nr. 8/2017.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând motivele de nelegalitate ale actelor contestate așa cum au fost confirmate prin sentința recurată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 5.1. Succintă prezentare a situației de fapt Curtea de Conturi a României a desfășurat, în perioada 16.01.2017-26.05.2017, acțiunea de control cu tema "Controlul modului de administrare a patrimoniului pentru rețeaua națională de transport a energiei electrice în perioada 2014-2016 la Compania Națională de Transport al A. S.A.". În urma efectuării acestui control, a fost încheiat Raportul de control înregistrat la societate sub nr. x din data de 26.05.2017. În baza celor consemnate în actul de control, a fost emisă Decizia nr. 8/2017, prin care au fost dispuse măsuri în sarcina conducerii societății, în temeiul art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată. La pct. 6 din decizie s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate constând în efectuarea de plăți nejustificate către S.C. B. S.A., pentru servicii angajate față de această societate și nejustificate. Abaterile au fost constatate în raport de dispozițiile art. 1, art. 5 alin. (1) și art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 (forma în vigoare la data respectivă), pct. 2 din OMEF nr. 3512/2008 privind documentele financiar - contabile și pct. 1 alin. (1) - (2), pct. 6 alin. (3) și pct. 13 din OMFP nr. 2861/2009 de aprobare a Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. În consecință, a fost dispusă măsura de la pct. 11.9: "(...) extinderea verificărilor asupra derulării contractului de servicii de asigurare a continuității afacerii și recuperării în urma dezastrelor, încheiat cu B. S.A., raportat la serviciile stabilite prin Caietul de sarcini pentru funcționarea unui Centru de Urgență, în vederea identificării cauzelor (...), care au condus la: decontarea de lucrări de mai multe ori, de servicii decontate S.C. B. S.A., peste prețul de achiziție plătit de aceasta prestatorului, de servicii decontate fără a avea la baza documente justificative care să certifice prestarea lor, de servicii de închiriere a unor spații la prețuri peste cele practicate pe piață, de echipamente (licențe) decontate fără a fi livrate și recepționate, precum și a altor cazuri de servicii/lucrări/echipamente decontate în mod nejustificat, pentru cazurile constatate, se vor dispune măsurile care se impun inclusiv de inventariere a licențelor/echipamentelor/aplicațiilor facturate și acceptate la plata, evaluarea tehnică a acestora și stabilirea utilității lor în cadrul companiei, stabilirea întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăților efectuate pentru astfel de lucrări/servicii/echipamente, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate aferente) în condițiile legii (...)". In temeiul pct. 204 și pct. 213 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi a României, entitatea verificată a formulat, împotriva deciziei menționate, contestația înregistrată sub nr. x din 17.07.2017. Contestația a fost respinsă prin încheierea nr. 77/03.08.2017, emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor. Prin cererea de chemare în judecată, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica S.A. a solicitat instanței să dispună anularea încheierii nr. 77/03.08.2017, a constatărilor de la pct. 6 precum și a măsurii dispuse la pct. II.9 din Decizia nr. 8/27.06.2017 emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, precum și a Raportului de control în privința constatărilor de la pct. 3.2. 5.2. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 5.2.1 Relativ la statuările primei instanțe cu privire la prescripția extinctivă, instanța supremă constată că acestea privesc două raporturi juridice distincte, pe de o parte, raportul juridic principal dintre Curtea de Conturi și entitatea auditată, derivat din competența autorității de a audita și a dispune măsuri în consecință, respectiv raportul juridic secundar dintre entitatea auditată și terți, derivat din raportul juridic principal, în situația în care măsurile dispuse în cadrul acestui din urmă raport obligă entitatea auditată să acționeze față de terțe persoane/entități. În ceea ce privește raportul juridic principal dintre Curtea de Conturi și entitatea auditată, sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 94/1992, potrivit cărora, Curtea de Conturi are competență să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 26 sunt supuse controlului său în fiecare exercițiu bugetar, astfel încât în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor conturilor", precum și dispozițiile pct. 16 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi a României, care dispun "conform prevederilor art. 27 din lege, Curtea de Conturi are competența să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 26 din lege sunt supuse auditării în fiecare exercițiu bugetar, astfel încât, în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor conturilor. Aceste valori se stabilesc de plenul Curții de Conturi înainte de aprobarea programului anual de activitate." Din interpretarea acestor dispoziíi legale rezultă, în afara oricărei ambivalențe, că activitatea de auditare desfășurată de către Curtea de Conturi are ca limită temporală împlinirea termenului prescripției exctinctive, în speța de față, raportat la faptul că reclamanta CNTEE Transelectrica S.A. este o companie națională cu capital majoritar de stat, fiind incidenț termenul de prescripție de 5 ani, aplicabil în materia creanțelor bugetare. Nu poate fi reținută critica din recurs conform căreia dispozițiile legale anterior menționate reglementează stabilirea limitelor valorice minime de la care conturile sunt supuse auditării, dispozițiile vizând, într-adevăr, și acest aspect, însă, după stabilirea limitei valorice minime a conturilor, acestea vor fi auditate cu respectarea termenului legal de prescripție, astfel că auditarea efectuată cu depășirea acestui termen se constituie într-un veritabil motiv de nelegalitate al actelor contestate, atât timp cât prescripția a fost invocată de către partea căreia îi profită. Astfel, întrucât controlul a început la data de 16.01.2017, perioada supusă verificării (inclusiv în cazul unei extinderi din oficiu) nu putea depăși data de 16.01.2012. În ceea ce privește intervenirea prescripției de 3 ani în cadrul raportului juridic secundar dintre entitatea auditată și terți, întemeiată pe dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 2517 C. civ., instanța supremă nu împărtășește opinia primei instanțe în sensul că acest aspect ar fi de natură să afecteze legalitatea actelor întocmite de către Curtea de Conturi în urma raportului de audit, întrucât, față de caracterul relativ al excepției prescripției - art. 2512 C. civ.- este validă și varianta ca terții să nu invoce, în cadrul unui eventual litigiu, acest mijloc de apărare, ori să execute de bunăvoie obligațiile ce le revin subsecvent măsurilor dispuse în sarcina entității auditate. 5.2.2. Demn de subliniat, cu caracter de principiu în prezentul recurs, este și faptul că recurenta pârâtă, în cererea de recurs, a invocat ca motiv de nelegalitate al sentinței primei instanțe, și faptul că măsurile contestate și anulate (pct. 6 din Decizia nr. 8/27.06.2017 și, corelativ, măsurile dispuse la pct. 11.9, precum și Raportul de control nr. x/26.05.2017 în privința constatărilor de la pct. 3.2) au făcut și obiectul Raportului de follow-up înregistrat sub nr. x din data de 01.07.2019 privind modul de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2017. Or, potrivit art. 234 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi "verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizii se finalizează prin întocmirea raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raport de follow-up)…", astfel că Raportul de follow-up nr. 28519 din data de 01.07.2019 nu are rolul de a reverifica și valida măsurile dispuse prin prin Decizia nr. 8/2017, ci doar de a verifica dacă entitatea auditată și-a îndeplinit sau nu obligațiile impuse prin decizia anterior menționată, astfel că, în mod eronat în recurs se susține, implicit, că măsurile dispuse prin Decizia nr. 8/2017 au fost consolidate prin raportul de follow-up întocmit ulterior. 5.2.3.1 Cu privire la motivele de recurs care vizează suma de 163.604 de RON pentru lucrări de amenajare a unor spații, auditorii Curții de Conturi au reținut că intimata reclamantă CNTEE Transelectrica S.A. ar fi decontat în mod nejustificat, B. S.A., lucrări în sumă de 163.604 RON (137.197 RON fără TVA), echivalentul a 38.032 euro cu TVA, constând în execuția de pereți cu tablă zincată pentru spațiile CE și CE1, ce au fost facturate și decontate de două ori prestatorului S.C. C. S.R.L. Motivul suficient de nelegalitate a măsurii constă în aceea că, la data începerii acțiunii de control (16.01.2017), era împlinit termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de lege (în ceea ce privește raportul juridic principal dintre Curtea de Conturi și entitatea auditată) cu privire la plățile efectuate în anul 2009, fiind incidente considerentele de mai sus - pct. 5.2.1(art. 27 din Legea nr. 94/1992). 5.2.3.2 Cu privire la motivele de recurs care vizează suma de 1.076.431 de RON pentru soluții informatice, în actele contestate, s-a reținut că intimata reclamanta CNTEE Transelectrica ar fi decontat în mod nejustificat S.C. B. S.A. suma de 1.076.431 RON (echivalentul a cca. 190.960 euro fără TVA), pentru 3 soluții informatice, peste prețul de achiziție a acestora plătit de B. prestatorului. Raportat la această sumă, recurenta pârâtă s-a limitat în recurs să arate că măsura dispusă prin Decizia nr. 8/2017 a făcut obiectul Raportului de follow-up înregistrat sub nr. x, aspect care, așa cum s-a arătat mai sus- pct. 5.2.2- nu este de natură a înlătura statuările primei instanțe și a valida măsura. Mai mult, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că împrejurarea constând în aceea că intimata reclamantă, profitând de libertatea de a subcontracta, a obținut, într-un raport juridic distinct cu un subcontractant, o valoare mai bună pentru serviciile prestate sau bunurile livrate, nu poate fi considerată o dovadă a unui prejudiciu. 5.2.3.3 Cu privire la motivele de recurs care vizează suma de 435.498,03 RON pentru soluții informatice, în actele contestate s-a mai reținut că intimata reclamanta CNTEE Transelectrica S.A. ar fi decontat în mod nejustificat, către S.C. B. S.A. contravaloarea unor licențe, echipamente și software, care n-au fost livrate și recepționate și nu se regăsesc nici inventariate. Instanța supremă confirmă statuările primei instanțe, constatând în aceea că că între S.C. B. S.A., și CNTEE Transelectrica S.A, s-a încheiat cu ocazia predării-primirii licențelor, procesul-verbal de predare-primire nr. x/26.06.2013, în care sunt consemnate denumirea produselor recepționate (a licențelor) și cantitatea. Ulterior, în data de 17.01.2014, printr-un proces-verbal de predare-primire, toate licențele au fost predate șefului de proiect, cu cheile de activare, CD-urile cu Kit-urile de instalare, în vederea instalării pe stațiile de lucru. Conform constatărilor expertului judiciar, din corespondența electronică, prin care licențiatorii au transmis cheile de activare către CNTEE Transelectrica, a reieșit că licența pentru Autocad (poziția 1 din procesul-verbal de recepție) este de tip Standalone Windows 5 pack/5 seats, aceasta însemnând că o licență se instalează pentru 5 utilizatori. Intimata reclamanta CNTEE Transelectrica S.A. a achiziționat 2 bucăți licențe Autocad tip Standalone Windows 5 pack/5 seats, deci în total au fost achiziționate 10 licențe Autocad, pentru 10 utilizatori. În privința inventarierii generale a patrimoniului în anii 2015, 2016, 2017 și 2018, expertul judiciar, la momentul efectuării expertizei, nu a avut posibilitatea să stabilească dacă inventarierea s-a realizat în mod fizic, astfel că, așa cum corect a reținut prima instanță, până la înscrierea în fals se prezumă că un proces de inventariere a patrimoniului se realizează prin verificări în fapt, iar dovada realizării inventarierii se face cu documentele încheiate. Mai mult, prin răspunsul la obiecțiuni, expertul judiciar a precizat că procesul-verbal de inventariere și listele de inventariere pentru anul 2018 au fost puse la dispoziția sa, confirmându-se situația din anii anteriori. În plus, abaterea reținută în sarcina intimatei reclamante a constat în aceea că ar fi decontat, în mod nejustificat, către S.C. B. S.A. contravaloarea unor licențe, echipamente și software, care n-ar fi fost livrate și recepționate, chestiunea lipsei din inventar fiind menționată ca probă privind neregula constatată. Or, cât timp expertul judiciar a constatat că s-a făcut dovada predării-primirii printr-un proces-verbal din data de 17.01.2014, precum și a identificării faptice, la inventarierea realizată în anii 2015, 2016, 2017 și 2018, a licențelor achiziționate în baza pct. 12 din Oferta tehnico-economică aflată la baza încheierii actului adițional nr. x la contractul nr. x/2009, nu se poate reține că intimata reclamantă a făcut o plată nedatorată. 5.2.3.4 Cu privire la motivele de recurs care vizează suma de 165.379 de RON pentru servicii cu instruirea personalului, prin actul de control s-a stabilit că intimata reclamanta CNTEE Transelectrica S.A. ar fi decontat în mod nejustificat S.C. B. S.A., în baza facturii fiscale nr. x/20.11.2013, suma de 165.379 de RON (echivalentul a 29.400 euro fără TVA), reprezentând contravaloarea serviciilor cu instruirea a două persoane din cadrul Transelectrica, fără ca aceștia să aibă prevăzut în fișa postului și fără să fi desfășurat până în prezent astfel de activități legate de interceptarea comunicațiilor verbale cu ajutorul dispozitivelor achiziționate de companie, ca soluție în ceea ce privește protejarea împotriva scurgerii de informații. În acord cu judecătorul fondului, reține că nu este relevantă împrejurarea că una dintre persoanele care au beneficiat de aceste instruiri nu mai este angajatul Transelectrica începând cu data de 15.04.2016, deoarece la momentul angajării cheltuielilor nu putea fi prevăzută încetarea raporturilor de muncă după un interval de aproape 3 ani. Nici desfășurarea efectivă a activităților de către persoanele care au beneficiat de instruire nu poate constitui o probă a caracterului nejustificat al cheltuielilor, deoarece reprezintă o chestiune subsecventă angajării acestor cheltuieli. De asemenea, împrejurarea că nu existau atribuții în fișa postului persoanelor care au participat la cursurile de instruire nu reprezintă un impediment pentru desemnarea acestora în calitate de beneficiari. În ceea ce privește critica potrivit căreia CNTEE Transelectrica S.A. a decontat B. S.A. "servicii de scanare lunară", deși au fost instruite persoane din cadrul companiei pentru activități legate de "protejarea împotriva scurgerii de informații prin interceptarea comunicațiilor verbale", în mod corect prima instanță a constatat că nu există nicio legătură între cele două tipuri de cheltuieli. 5.2.3.5 Cu privire la motivele de recurs care vizează suma de 548.050 de RON pentru servicii cu instruirea personalului, în actul de control s-a reținut că suma (echivalentul a 104.370 euro fără TVA, respectiv 129.419 euro cu TVA) corespunde unor servicii de training pentru 10 persoane, timp de 5 zile, pe care CNTEE Transelectrica le-a decontat S.C. B. S.A., în baza procesului-verbal de recepție nr. x/13.08.2010 (neclasificat) și a facturii fiscale nr. x/13.08.2010, plata fiind considerată nelegală întrucât nu s-ar fi prezentat documente care să certifice modul de fundamentare a costurilor cu aceste servicii, locul desfășurării, perioada, organizatorul, precum și numele persoanelor beneficiare a acestor instruiri. Prioritar, măsura este nelegală, aspect confirmat și de prima instanță, deoarece, la data începerii acțiunii de control (16.01.2017), era împlinit termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de lege cu privire la plățile efectuate în baza facturii nr. x/13.08.2010 (considerentul 5.2.1 din prezenta decizie) 5.2.3.6 Cu privire la motivele de recurs care vizează suma de 591.575 de euro pentru servicii de închiriere, în actele contestate s-a reținut că intimata reclamanta CNTEE Transelectrica S.A. a decontat S.C. B. S.A., pentru spațiul închiriat în baza contractului nr. x/02.10.2009, suma de 591.575 euro fără TVA, reprezentând cheltuieli cu chiria, auditorii publici considerând că acestea au fost angajate peste prețurile practicate pe piață. Cheltuielile au fost considerate, de asemenea, nejustificate deoarece intimata reclamanta a efectuat investiții în sumă de 7.379.780 RON, cu TVA (echivalentul a 1.376.390 euro fără TVA), pentru amenajarea spațiilor închiriate, inclusiv dotarea acestora cu echipamente de climatizare profesionale și echipamente de securitate. Înalta Curte constată că, eronat, recurenta pârâtă a comparat costurile cu spațiul în care se află Centrul de urgență al intimatei reclamante cu prețurile medii practicate pe piață pentru spații cu destinații birouri de drept comun, întrucât, tocmai din cauza elementelor specifice ale spațiului, contractul a fost clasificat, fiind evident că locația închiriată nu poate fi asimilată spațiului de birouri obișnuite și costurilor cu utilitățile aferente unor astfel de spații. Sub acest aspect, în mod corect a reținut prima instanță că inclusiv imposibilitatea Guvernului României, respectiv a Ministerului Economiei și Comerțului, de a pune la dispoziția CNTEE Transelectrica un spațiu pentru relocarea Centrului de urgență, justifică cuantumul chiriei, nefiind făcută dovada că, pentru un spațiu similar celui închiriat și în care funcționează acest centru, exista și varianta unei chirii mai reduse. În ceea ce privește efectuarea de investiții suplimentare după închirierea spațiilor în sumă de 7.379.780 RON, cu TVA (echivalentul a 1.376.390 euro fără TVA), pentru amenajarea acestora, inclusiv dotarea cu echipamente de climatizare profesionale și echipamente de securitate, aceasta nu poate constitui o dovadă a caracterului excesiv al prețului chiriei, fiind evident că, raportat la circumstanțele speciale, un spațiu care să întrunească toate cerințele tehnico-economice ar fi fost, cel mai probabil, imposibil de identificat, astfel că efectuarea investițiilor a fost justificată de asigurarea funcționalității spațiului închiriat. 5.2.3.7 Cu privire la motivul de recurs care vizează alte constatări privind inventarierea pe componente și evidențierea imobilizărilor, în actele contestate s-a reținut că, pentru investițiile realizate în perioada 2012-2013, reclamanta CNTEE Transelectrica S.A. a calculat și evidențiat ajustări pentru deprecierea imobilizărilor, în valoare de 4.643.955 RON fără TVA. În baza actelor adiționale nr. x/06.09.2012 și nr. y/21.05.2013, au fost achiziționate echipamente și servicii în cuantum de 14.770.569 RON, fără TVA, ce au fost evidențiate: în contul 231 "Imobilizări corporale în curs de execuție" suma de 14.419.361 RON, iar în contul 203 "Cheltuieli de dezvoltare" suma de 351.208 RON, reprezentând licențe software, pentru care Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost aprobat de către membrii directoratului Transelectrica abia în luna mai a anului 2015, respectiv cu Nota nr. x/08.05.2015. Cu toate acestea, în baza adreselor emise de DICIC (Direcția Infrastructuri Critice și Informații Clasificate) nr. 9374/06.03.2015 și nr. 13249/06.05.2015, s-au calculat ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în valoare de 4.643.955 RON fără TVA, invocându-se faptul că investiția este funcțională din 2013. S-a mai reținut că reclamanta CNTEE Transelectrica S.A. nu a efectuat inventarierea pe componente, respectiv pe echipamente, aplicații și licențe informatice, pentru achizițiile aferente etapei I a proiectului, realizate în perioada 2009-2010, în baza contractului nr. x/02.10.2009. Cu privire la această din urmă constatare, Înalta Curte reține că este incident motivul de nelegalitate constând în prescrierea dreptului autorității de a efectua verificarea entității auditate pentru perioada anterioară datei de 16.01.2012. De asemenea, instanța de recurs își însușește și celelalte motive de nelegalitate a măsurii, constatate de prima instanță, în sensul că, în cadrul obiectivului nr. 6 al expertizei judiciare s-a concluzionat că "în procesul de inventariere comisia a vizualizat componentele sistemelor implementate comparând echipamentele prezentate în facturi și în procesele-verbale de recepție cu echipamentele existente faptic". În ceea ce privește pretinsele neregularități susținute și în cererea de recurs, precum menționarea unui sistem ca întreg, într-o poziție unică, nedetaliată pe componente, Înalta Curte constată că reținerea unei încălcări a dispozițiilor legale pentru aceste considerente ar constitui un formalism excesiv, cât timp astfel de sisteme sunt suficient de clar determinate prin denumirea lor, prin locația în care se află etc., fiind posibilă coroborarea datelor cu procesele-verbale de recepție, punere în funcțiune etc. De asemenea, în ceea ce privește imobilizările necorporale, se constată că acestea permit o identificare electronică, datele regăsindu-se în sistemul informatic, astfel că listele de inventar, în scop financiar-contabil, pot fi editate/preluate direct din sistemele informatice, astfel că nu se pune problema lipsei faptice a acestora.

Temeiul legal al soluției din recurs Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și a art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,