Decizia nr. 17/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 274/2021 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la 06.11.2020, intimata-reclamantă A. S.R.L. (actuală B. SRL) - C. a chemat în judecată pe recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al D. S.A., solicitând: anularea actului administrativ unilateral emis de către D. constând în Documentul constatator privind modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale pentru "Racordarea LEA 400 kv Isaccea - Varna si LEA 400 kv Isaccea - Dobrudja în stația 400 kv Medgidia Sud Etapa II - LEA 400 kv d.c. Racorduri la stația Medgidia Sud" (denumit în continuare "Document Constatator") ca fiind nelegal, acesta fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 161 din H.G. nr. 394/2016.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 274 din 26 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat Documentul constatator privind modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale pentru "Racordarea LEA 400 kV Isaccea - Varna și LEA 400 kV Isaccea - Dobrudja în stația 400 kV Medgidia Sud Etapa II - LEA 400 Kv d.c. Racorduri la Stația Medgidia Sud", emis de pârâtă. Totodată, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 6550 RON cheltuieli de judecată către reclamantă din care 50 RON taxă judiciară de timbru și 6500 RON onorariul avocatului reclamantei, redus.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 274 din 26 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al D. S.A. (D.), invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, recurenta-pârâtă arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, astfel: • Instanța de fond a constatat faptul că entitatea contractantă a motivat neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, în sensul că a precizat procentul de 0,96%, însă a catalogat acest aspect ca fiind o "nemotivare a entității contractante", pe care a sancționat-o cu anularea în totalitate a Documentului constatator. Totodată, arată că instanța nu face precizarea dacă motivarea succintă a D. este o motivare greșită sau insuficientă. Învederează în susținerea argumentelor Decizia nr. 109/2020 din 23-ian-2020, emisă de Curtea de Apel București și Decizia nr. 1310/2017 din 06.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de către Curtea de Apel Timișoara. În continuare, recurenta-pârâtă D. apreciază că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru că instanța de fond nu a identificat, interpretat și aplicat corect normele legale de drept material incidente, respectiv dispozițiile art. 1266, art. 1267, art. 1270, art. 1271, art. 1350, art. 1481, art. 1530 - 1535 și 1548 C. civ., în raport cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind normele care reglementează instituția răspunderii civile contractuale. Invocând art. 161 alin. (3) din Normele de aplicare a Legii 99/2016, aprobate prin H.G. nr. 394/2016, recurenta-pârâtă arată că entitatea contractantă este obligată să emită un singur document constatator și nu mai multe pentru aceeași lucrare. Conform art. 66 din Legea nr. 99/2016 - "Orice operator economic are dreptul de a participa la procedura de atribuire în calitate de ofertant sau candidat, individual ori în comun cu alți operatori economici, inclusiv în forme de asociere temporară constituite în scopul participării la procedura de atribuire, în condițiile prevăzute de prezenta lege." Recurenta-pârâtă menționează că în această speță contractantul este Asocierea, iar Asocierea la rândul său este formată din A. S.R.L. (actuală B. SRL) - C. ca membri asociați. Acesta răspundere solidară este susținută și de prevederile art. 1953, alin. (4) C. civ. care reglementează raporturile dintre asociați și față de terți, respectiv: "Orice clauză din contractul de asociere care limitează răspunderea asociaților față de terți, este inopozabilă acestora.". În sentința civilă recurată se critică faptul că D. pentru că nu a specificat care sunt obligațiile neîndeplinite sau îndeplinite în mod defectuos de către fiecare dintre membrii Asocierii. Recurenta-pârâtă susține că legiuitorul nu a reglementat un cadru legal care să oblige sau să-i acorde entității contractante dreptul să separe răspunderea contractuală pentru fiecare membru al Asocierii contractante, în documentul constatator, iar în speță sunt incidente prevederile art. 1167 alin. (2) din C. civ., potrivit căruia acolo unde există prevederi în legea specială se aplică prevederile acesteia, prin urmare arată că nu se impune defalcarea și identificarea răspunderii individuale a fiecărui membru asociat al contractantului. Cu privire la nemotivarea considerentelor pentru neîndeplinirea obligațiilor de către fiecare dintre membrii asociați din Documentul constatator, recurenta-pârâtă D. a făcut precizarea că Asocierea a realizat 0,96% din obiectul contractului. Acest procent nu putea fi individualizat și atribuit în culpa unuia sau altuia dintre membrii Asocierii, deoarece niciunul dintre membrii Asocierii nu a făcut dovada că vreunul dintre dumnealor a notificat celuilat membru imposibilitatea de executare a uneia sau mai multor obligații ce fac obiectul contractului x/2018 și că membrul notificat ar fi avut facultatea de a prelua sarcina executării/susținerii acelei obligații, situație care ar fi generat o negociere între membrii asociați privind acoperirea costului aferent, astfel cum este prevăzut la pct. 9.3 din Acordul de Asociere. În susținerea afirmațiilor anterioare, D. arată că există și prevederile clauzei 20.3 din Contract, care stipulează că: "în cazul în care Executantul este format dintr-o asociere, toate persoanele fizice și juridice participante la asociere trebuie să îndeplinească, în comun, prevederile prezentului Contract. Componența asocierii, obligațiile și drepturile asociaților legate de realizarea lucrării "Racordare LEA 400 kV Isaccea-Varna și LEA 400 kV Isaccea -Dobrudja în stația 400 kV Medgidia Sud Etapa II- LEA 400 kV d.c. Racorduri la Stația Medgidia Sud", nu pot fi modificate pe parcursul implementării lucrării "Racordare LEA 400 kV Isaccea-Varna și LEA 400 kV Isaccea -Dobrudja în stația 400 kV Medgidia Sud Etapa II- LEA 400 kV d.c. Racorduri la Stația Medgidia Sud", față de cele existente la data semnării Contractului, fără consimțământul prealabil al Achizitorului, exprimat în scris." Menționează, în continuare, că nu a existat niciodată consimțământul prealabil al Achizitorului pentru ca implementarea Contractului și răspunderea contractuală să fie atribuită doar unuia dintre membrii asociați. Membrii Asocierii nu au făcut dovada că vreunul dintre dumnealor se află în imposibilitatea de executare a unei/unor părți din contract. Așadar, recurenta-pârâtă apreciază că aceștia sunt în culpă în egală măsură și răspund solidar, iar D. nu avea obligația să motiveze mai mult decât a făcut-o deja. La un procent de 0,96 % (ținând cont de durata contractului, momentul în care s-a emis ordinul de sistare și corespondența dintre părți) Asocierea a realizat lucrări de pichetare, măsurători topografice, penetrări statice și analiza rezultatelor, lucrări pentru care a emis facturile nr. x/20.12.2018 și y/20.12.2018. De la momentul facturării și până la momentul sistării lucrărilor Asocierea nu a mai realizat nimic din obiectul contractului, astfel înregistrând o întârziere nejustificată de aproximativ 7 luni, în care ar fi putut realiza alte lucrări, respectiv fundațiile stâlpilor de 400 kV (97 de bucăți), nu s-a realizat fabricația, livrarea și montajul stâlpilor de 400 kV (97 de bucăți) a conductoarelor active de 400 kV (525 km) a conductoarelor de protecție (60 km), a lanțurilor de izolatoare (738 de seturi), precum și a altor lucrări necesare pentru finalizarea racordurilor LEA 400 kV de. D. susține în cererea de recurs că emitentul documentului constatator a fost de bună credință și nu a detaliat modul de neîndeplinire tocmai pentru a nu aduce niciun eventual prejudiciu de imagine membrilor Asocierii pentru modul defectuos în care au colaborat și prin care nu și-au îndeplinit obligațiile contractate. Recurenta-pârâtă arată că Asocierea reclamantă nu motivează presupusa vătămare care i-ar fi fost adusă prin nedetalierea neîndeplinirii obligațiilor contractuale ale fiecărui membru asociat în parte în Documentul constatator a cărui anulare se cere. Totodată, susține că intimata-reclamantă nu justifică interesul și necesitatea detalierii neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către fiecare dintre membrii asociați, așa cum nu justifică nici modul în care impactează asupra fiecăruia dintre cei doi membri asociați nedetalierea modului de neîndeplinire a obiectului contractului, iar din colaborarea entitate contractantă-executant, corespondența părților și modul în care a decurs relația contractuală de la momentul încheierii contractului până la momentul rezilierii acestuia nu reiese că vreunul dintre membrii Asocierii nu ar fi cunoscut modul de neîndeplinire a obligațiilor contractuale de către dumnealor sau poziția entității contractante față de această neîndeplinire. În același sens, recurenta menționează că membrii Asocierii nu fac dovada faptului că vreunul dintre dumnealor și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de entitatea contractantă sau nu le-a îndeplinit sau le-a îndeplinit parțial, fapt ce ar fi îndreptățit și ar fi conferit și justificat dreptul de a contesta Documentul constatator și de a pretinde anularea acestuia. Totodată, mai arată că membrii Asocierii nu fac dovada existenței unei vătămări care să impună anularea documentului constatator. Recurenta-pârâtă D. arată că, în mod nelegal, Curtea de Apel București a înțeles că entitatea contractantă este obligată să menționeze în cadrul Documentului constatator în mod detaliat cuantumul daunelor pe care înțelege să le solicite reclamantei A. S.R.L.. Învederează că, între părți, a fost încheiat Contractul de lucrări nr. x/2018 în temeiul Legii 99/2016 privind achizițiile sectoriale și că nu există temei legal în Legea achizițiilor sectoriale nr. 99/2016 și în Normele acesteia de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 394/2016, prin care legiuitorul să oblige entitatea contractantă să menționeze concret cuantumul daunelor pe care le pretinde de la executant. Apreciază că obiectul cauzei nu s-a judecat pe fond, iar prima instanța nu a înțeles răspunderea contractuală și întinderea daunelor interese pe care D., motivat, le poate solicita de la contractant, raportat la prejudiciul creat, demers pe care D. intenționează să îl realizeze pe cale separată. D. menționează că nu a putut evalua singură valoarea tuturor costurilor si daunelor, motiv pentru care și-a rezervat dreptul de a se adresa, pe cale separată, instanței competente pentru ca în urma unui probatoriu administrat și urma efectuării unei expertize de specialitate să se stabilească cu exactitate cuantumul daunelor la care este îndreptățită, iar instanța să poată să decidă în acest sens.

Apărările formulate în cauză Asocierea A. S.R.L. (actuală B. SRL) - C., prin A. S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat recurenta-pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Compania Națională de Transport al D. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a răspuns la chestiunile învederate de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte reține următoarele: Intimata-reclamantă A. S.R.L. a înregistrat la Compania Națională de Transport al D. S.A., la data de 06.10.2020, contestația împotriva documentului constatator prin care a solicitat revocarea, în tot, a Documentului constatator aferent modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale pentru Contractul de Lucrări nr. x/23.05.2018 privind " Racordarea LEA 400 kv Isaccea - Varna si LEA 400 kv Isaccea - Dobrudja în stația 400 kv Medgidia Sud Etapa II - LEA 400 kv d.c. Racorduri la stația Medgidia Sud" (denumit în continuare "document constatator") ca fiind nelegal, motivat de faptul că acesta nu cuprinde informații privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale pentru fiecare asociat în parte, în conformitate cu acordul de asociere, anexă la contractul de achiziție publică. La data de 02.11.2020, recurenta-pârâtă D. comunică reclamantei răspunsul la cererea de revocare a Documentului constatator, în care menționează că actul administrativ individual a fost întocmit cu respectarea H.G. nr. 394/2016 și respinge cererea de revocare formulată de către reclamantă. Aceasta înregistrează acțiune pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă nr. 274 din 26.02.2021, instanța anulează documentul constatator pentru neîndeplinirea condițiilor esențiale și încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 161 din H.G. nr. 394/2016. Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a analizat fondul cauzei, respectiv a examinat condițiile de legalitate a documentului constatator eliberat de către entitatea contractantă, obiectul cererii de chemare în judecată fiind "anulare act administrativ". Soluționarea procesului fără intrarea în judecata fondului înseamnă că instanța pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut. Noțiunea de pronunțare asupra fondului reflectă situația în care prima instanță a statuat asupra existenței sau inexistenței drepturilor și obligațiilor care fac obiectul învestirii, astfel că situația în care prima instanță a analizat toate capetele de cerere și a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii, chiar și în cazul unei nemotivării în fapt sau în drept, nu atrage incidența dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în ceea ce privește casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei": Înalta Curte reține că motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă și încadrat de către aceasta în motivul prevăzut la pct. 6, alin. (1) al articolului 488 C. proc. civ. este fondat, însă nu pentru motive contradictorii sau străine de natura cauzei, așa cum se arată prin cererea de recurs. Din argumentele învederate în cuprinsul cererii rezidă critica privind nemotivarea de către entitatea contractantă a documentului constatator, cu privire la care, recurenta arată că: "instanța de fond nu face precizarea dacă motivarea succintă este o motivare greșită sau insuficientă". Or, trebuie subliniat că, potrivit art. 488 alin. (1) raportat la art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară în cadrul căreia controlul judiciar este limitat la aspecte de nelegalitate a hotărârii instanței ierarhic inferioare care au aptitudinea de a fi încadrate în motivele de casare ce sunt reglementate în mod exhaustiv la pct. 1-8 din cuprinsul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în temeiul art. 478 alin. (3) C. proc. civ. în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată. Înalta Curte reține că aspectele referitoare la motivarea sau nemotivarea Documentului constatator anulat prin sentința civilă nr. 274 din 26 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sunt aspecte ce țin de analiza temeiniciei cauzei, astfel că nu vor fi analizate în cadrului motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Totodată, impune a se preciza cu prioritate faptul că hotărârea judecătorească trebuie să se circumscrie exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., inclusiv din perspectiva analizei raporturilor juridice dintre parți, reflectată în situația de fapt corect stabilită, prin prisma tuturor susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar; în caz contrar, controlul judiciar este imposibil de realizat din cauză că prima instanță a soluționat procesul, fără a intra în judecata fondului. De asemenea, se impune a se preciza, din perspectivă teoretică, și că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteza în care lipsesc considerentele hotărârii, când acestea sunt contradictorii sau nu au legătură cu cauza, dar și pe aceea în care nu rezultă, din respectiva motivare, împrejurarea că judecătorul a analizat, în mod real, obiectiv și echidistant, argumentele importante ale părților, deoarece toate aceste situații pot fi calificate ca nemotivare a hotărârii, motivul de recurs vizând atât lipsa motivării cât și motivarea inexactă sau insuficientă; când starea de fapt stabilită de prima instanță este una contradictorie ori eliptică, nu se poate stabili cu exactitate care a fost starea de fapt avută în vedere de instanța de fond, iar în lipsa stabilirii acesteia, în faza procesuală a recursului, fază în care formează obiectul analizei instanței de recurs, corecta aplicare a normelor juridice de către instanța de fond la starea de fapt astfel cum a fost lămurită de prima instanță, nu se poate analiza legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond. Este adevărat că, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, Înalta Curte a subliniat faptul că motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o chestiune de cantitate și nici nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea, pe baza unui numitor comun și să le răspundă, în cadrul unui singur considerent; dar, este, în egală măsură, adevărat că, pentru a fi în mod real respectat dreptul părții la un proces echitabil, cu toate prerogativele pe care acesta le presupune, se impune cu necesitate analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului, în jurisprudența căreia s-a arătat că, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României-15.02.2007 și paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt și de drept aflate la baza controversei. Din analiza sentinței ce face obiectul judecății instanței de reformare, rezultă fără dubiu că această hotărâre nu corespunde exigențelor expuse în paragrafele anterioare, împrejurare ce atrage incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinței și rejudecarea cauzei, din această perspectivă. Din perspectiva exigenței de a motiva, instanța are obligația să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, așa cum s-a evidențiat și în doctrină, considerentele hotărârii judecătorești trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul. Astfel, este fără putere de tăgadă că prima instanță a analizat doar argumentele uneia dintre părți, fără a da eficiență susținerilor pârâtei, în considerentele sentinței neregăsindu-se o analiză obiectivă, reală și echidistantă a actului administrativ supus anulării sau a împrejurărilor expuse de către titulara recursului cu privire la condițiile de valabilitate a documentului constatator. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că sunt fondate criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, urmând a admite recursul declarat, a casa sentința pronunțață și a respinge acțiunea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.. În esență, prin cererea de recurs, partea învederează că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1266 (interpretarea după voința concordantă a părților), art. 1267 (interpretarea sistematică), art. 1270 (forța obligatorie), art. 1271 (impreviziunea), art. 1350 (răspunderea contractuală), art. 1481 (obligații de mijloace și obligații de rezultat), art. 1530 - 1535 (evaluarea prejudiciului) și 1548 (prezumția de culpă) C. civ., respectiv normele care reglementează instituția răspunderii civile contractuale, raportate la art. 161 din Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale. Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția de neexecutare, încălcând astfel principiul contradictorialității în procesul civil, însă judecătorul de primă instanță, apreciind că actul administrativ atacat nu respectă condițiile prevăzute de normele legale în vigoare, a anulat documentul constatator și a apreciat ca fiind superfluă examinarea motivelor invocate în cererea de chemare în judecată privitoare la neexecutarea neimputabilă a obligațiilor contractuale. Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În ceea ce privește motivul de nulitate "neidentificarea în documentul constatator a obligațiilor contractuale încălcate de către asociere", intimata-reclamantă arată că în formularul contestat a fost pusă bifa corespunzătoare condiției încălcării în mod grav a obligațiilor principale din contract, însă la motivație a fost inserată mențiunea:"Contractul a fost realizat în procent de 0,96%". Aceasta apreciază că gradul de realizare al Contractului de Lucrări nr. Clll/23.05.2018 este un element complet străin de noțiunea de fapte culpabile sau obligațiile contractuale neîndeplinite de către executant. Realizarea contractului este condiționată, în general, de o serie de elemente fie imputabile părților, fie neimputabile. Susține în cererea de chemare în judecată că nerealizarea unui contract sau realizarea într-un procent scăzut nu este și nu poate fi asimilată noțiunii de obligație contractuală neîndeplinită în mod culpabil. În esență, intimata-reclamantă apreciază, că în fapt, nu au fost identificate obligațiile contractuale neîndeplinite de către asociere. Recurenta-pârâtă susține că atât timp cât niciunul dintre cei doi membri asociați nu a făcut dovada responsabilității realizării obiectului contractului, ținând cont că ambii membri asociați prin semnarea contractului și-au asumat obligația de rezultat, sunt în culpă în egală măsură și răspund solidar. La un procent de 0,96 % (ținând cont de durata contractului, momentul în care s-a emis ordinul de sistare și corespondența dintre părți) recurenta-pârâtă arată că Asocierea a realizat lucrări de pichetare, măsurători topografice, penetrări statice și analiza rezultatelor, lucrări pentru care a emis facturile nr. x/20.12.2018 și y/20.12.2018. De la momentul facturării și până la momentul sistării lucrărilor, recurenta-pârâtă arată că Asocierea nu a mai realizat nimic din obiectul contractului, astfel înregistrând o întârziere nejustificată de aproximativ 7 luni, timp în care ar fi putut realiza alte lucrări. Înalta Curte constată că nu poate fi susținut acest motiv de nelegalitate având în vedere faptul că recurenta-pârâtă a considerat mai eficientă exprimarea scurtă, dar cuprinzătoare în același timp, cu privire la care dintre obligații nu au fost îndeplinite, văzând că procentul indicat se află între 0% și 1% într-un raport în care finalizarea proiectului s-ar situa în mod ideal între 99% și 100%. Cu alte cuvinte, constatând că recurenta-pârâtă apreciază că proiectul a fost realizat în procent de 0,96% sau că obligația a fost executată în procent de 0,96%, se poate susține că aceasta consideră că obligația contractuală nu a fost realizată sau contractul nu a fost executat în procent de 99,04%, făcând inutilă înșiruirea obligațiilor neexecutate. Raționamentul juridic a fost simplificat, însă acesta a rămas valid. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat anularea documentului constatator și pentru motivul neidentificării faptelor imputabile fiecărui membru al asocierii A. SRL-C.. Înalta Curte reține că și în situația contractelor încheiate cu o asociere de operatori economici, nu este necesară menționarea în cuprinsul documentului constatator a informațiilor privind îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale pentru fiecare asociat în parte, în conformitate cu acordul de asociere, anexă la contractul de achiziție publică, așa cum susține intimata-reclamantă. Analizând înscrisurile depuse la dosar, se reține că între părți a fost încheiat Contractul de lucrări nr. x/23.05.2018, în baza unei proceduri de atribuire conform Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale "de comun acord, Părțile consimțind în mod liber și în cunoștință de cauză toate clauzele, natura juridică și efectele Contractului, precum și întinderea responsabilităților asumate, cunoscând și înțelegând pe deplin toate aspectele legale, tehnice și comerciale legate de încheierea, executarea și încetarea prezentului Contract (inclusiv Anexele acestuia) și obligându-se reciproc în condițiile și termenii de mai jos". În concret, analizând probatoriul depus la dosar, la fila x verso din volumul I al dosarului, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a încheiat Contractul de asociere în participațiune nr. x/23.01.2018 între A. S.A., în calitate de asociat lider și C. sh.p.k în calitate de asociat, având ca obiect executarea în comun, cu respectarea proporționalității, a lucrării "Racordarea LEA 400 kV Isaccea - Varna și LEA 400 kV Isaccea - Dobrudja în stația 400 kV Medgidia Sud Etapa II - LEA 400 Kv d.c. Racorduri la Stația Medgidia Sud". Articolul 3 din contractul mai sus menționat prevede următoarele: "3.2. Ponderea în cadrul executării lucrării, în ceea ce privește cotele de participare este următoarea: 3.2.1 Asociatul LIDER va deține 51% din ponderea proiectului. 3.2.2. Asociatul va deține 49% din ponderea proiectului." Totodată, la fila x verso din volumul I al dosarului, Înalta Curte constată că pct. 9 din Contractul de asociere în participațiune nr. x/23.01.2018 prevede următoarele: "9.1 Părțile vor răspunde în mod solidar față de Autoritatea Contractantă, în cazul în care oricare dintre ele nu-și îndeplinește sau își îndeplinește în mod defectuos obligațiile, privind executarea proiectului. 9.2 În cazul în care una dintre părți a fost trasă la răspundere de către Autoritatea Contractantă, acea parte va trebui să-și achite obligațiile față de Autoritatea Contractantă. Ambele părți vor fi responsabile între ele, astfel cum este procentual stabilit în prezentul acord și în concordanță cu obligațiilepe care asocierea le are față de Autoritatea Contractantă. 9.3 În cazul în care una dintre părți este în imposibilitate de executare a uneia sau mai multor obligații, va notifica cealaltă parte, care va avea facultatea de a prelua sarcina executării/susținerii acelei obligații, situație care va genera o negociere între părți privind acoperirea costului aferent. 9.4 În relațiile dintre părți, orice eventuale penalități sau orice alte accesorii asimilate acestora emise de Autoritatea Contractantă, generate ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către una dintre părțile contractante, vor fi suportate integral de către partea culpabilă. 9.5 În cazul în care Asocierea este în culpă din cauza oricăror terți subcontractanți/furnizori și Autoritatea Contractantă va pretinde orice penalități sau orice alte accesorii asimilate acestora, părțile vor suporta costurile în proporția participării, urmând ca ulterior să se îndrepte împotriva persoanelor în culpă." În condițiile arătate mai sus, și în care intimata-reclamantă A. S.R.L. a semnat contractul și acordul de asociere și nu a contestat clauzele menționate în cuprinsul acestora, se prezumă că a fost de acord cu forma solidară de angajament prevăzută la art. 9.1, neputându-se prevala de răspundere în caz de litigiu. În același sens, intimata-reclamantă solicită anularea documentului constatator invocând ca motiv de nulitate neidentificarea faptelor imputabile fiecărui membru al asocierii, în condițiile în care ponderea executării proiectului este de 51% + 49% între cei doi asociați, iar procentul de neexecutare al lucrării este de 99,04%. Rezultă cu putere de evidență faptul că nu poate fi tras la răspundere pentru neexecutarea totală a proiectului doar unul dintre asociați raportat la cota sa de participare, în condițiile în care nu există notificări și probe din care să se constate preluarea obligațiilor celuilalt participant/asociat. Din modalitatea de completare a formularului reprezentând documentul constatator recurenta-pârâtă susține neexecutarea obligației corespondente (indicând în cuprinsul întâmpinării, dar și în cererea de recurs faptul că 0,96% reprezintă, în fapt, doar comunicările dintre părți), iar prin faptul că nu a nominalizat expres o anumită parte din cadrul Asocierii ca fiind culpabilă pentru neexecutare și neexistând vreo notificare între părți cu privire la imposibilitatea de executare a uneia sau multor obligații, rezultă în mod firesc că recurenta-pârâtă consideră întreaga Asociere răspunzătoare pentru neexecutarea contractului în procent de 99,04%. Totodată, Înalta Curte clarifică faptul că articolul 161 alin. (1) din H.G. nr. 394/2016, cuprinde exact aceste prevederi: "Entitatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează: (...)" și nu "(...) Așadar, având în vedere prevederile art. 161 alin. (1) din H.G. nr. 394/2016, documentul constatator emis va cuprinde informații separate cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către fiecare contractant asociat în parte.", astfel cum arată intimata-reclamantă în cererea de chemare în judecată. Având în vedere argumentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că dispozițiile legale nu prevăd condiția menționării, în mod separat, a obligațiilor îndeplinite sau neîndeplinite de către fiecare contractant sau contractant asociat, sub sancțiunea anulării actului administrativ. În ceea ce privește al treilea motiv de nulitate al documentului constatator, respectiv "neidentificarea în documentul constatator a prejudiciului cuantificat ca urmare a neexecutării contractului de către asociere", intimata-reclamantă arată că prevederile art. 161 alin. (1) din H.G. nr. 394/2016 statuează că în cuprinsul documentului constatator se impune a fi menționată expres și valoarea prejudiciilor suferite de către entitatea contractantă. Or, Înalta Curte arată că art. 161 alin. (1) din H.G. nr. 394/2016 are acest conținut: "Entitatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii (...)". Legiutorul face referire la eventuale prejudicii, însă acest lucru nu poate fi interpretat în sensul în care dacă nu este menționată valoarea prejudiciului, atunci documentul constatator va fi anulat pentru nerespectarea condițiilor de formă. În documentul constatator, la pct. 9, recurenta-pârâtă a menționat că "Daunele-interese la care Achizitorul este îndreptățit conform Contractului vor fi calculate și facturate Executantului raportat la prevederile clauzelor contractuale 42.(1), 42.(3), 42.(8) și 43.(1).2", indicarea acestora fiind făcută cu respectarea caracterului confidențial al Contractului x/2018 . Caracterul confidențial al contractului este detaliat la pct. 8 și în esență cuprinde obligația părților de a considera drept confidențiale toate datele și rezultatele obținute conform contractului, precum și de a se abține de la orice fel de divulgare, exploatare, utilizare a acestora în alte scopuri decât cele stabilite în contract. Totodată, clauzele 42.(1), 42.(3), 42.(8) și 43.(1).2 se referă la acordarea de daune-interese și plata de penalități pentru nerealizarea obiectului contractului, precum și plata de daune-interese, în plus față de penalități, pentru care se stabilește o modalitate de raportare și calcul, indicându-se o valoare maximală ce nu va putea fi depășită . În continuare, recurenta-pârâtă învederează prin cererea de recurs că nu poate fi indicată o sumă exactă reprezentând cuantumul prejudiciului, atât timp cât nu poate calcula, spre exemplu, pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului (art. 1531 alin. (2) C. civ.); dreptul al repararea prejudiciului nepatrimonial (art. 1531 alin. (3) C. civ.), astfel că și-a rezervat dreptul de a se adresa, pe cale separată, instanței competente, pentru ca în urma probatoriului și a unei expertize de specialitate să se stabilească cu exactitate cuantumul daunelor la care aceasta este îndreptățită. Instanța de recurs reține că aceste aspecte au fost comunicate intimatei-reclamante prin adresa nr. x/28.05.2020 . Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a indicat datele necesare privind daunele-interese solicitate, acestea având un cuantum cel puțin determinabil, rezultând din clauzele contractuale indicate expres la pct. 9 din formular, sens în care va aprecia ca nefondat acest motiv de nulitate. Referitor la susținerea faptului că nu există nicio mențiune a cadrului legal aplicabil, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a indicat temeiul legal în ultima frază a documentului constatator, astfel că și această apărare urmează a fi respinsă că fiind nefondată. Analizând motivul de nulitate susținut prin cererea de chemare în judecată, respectiv:"Neidentificarea motivului în drept incident în raport de emiterea documentului constatator. Refuzul de a încadra modul de executare a contractului într-unul dintre cazurile determinate expres prin prevederile H.G. nr. 394/2016", în sensul că nu a fost indicată care anume dintre ipotezele prevăzute la art. 161 alin. (1) lit. a)-e) este aplicabilă situației deduse judecății. Prin prevederile art. 161 din H.G. nr. 394/2016 este reglementat termenul în care se emite documentul constatator privind îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale, raportat la natura efectivă a contractului: "(1) Entitatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează: a) pentru contractele de furnizare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării livrării produselor care fac obiectul respectivului contract sectorial/contract subsecvent și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanție tehnică a produselor în cauză; b) pentru contractele de servicii atribuite printr-o procedură de atribuire, altele decât contractele de servicii de proiectare: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract sectorial/contract subsecvent; c) pentru contractele de servicii de proiectare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract sectorial/contract subsecvent și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor proiectate; d) pentru contractele de servicii de supervizare a lucrărilor/dirigenție de șantier, în termen de 14 zile de la data emiterii raportului final de supervizare/expirarea duratei de garanție acordate lucrării în cauză; e) pentru contractele de lucrări atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor, întocmit la expirarea perioadei de garanție a lucrărilor în cauză." Intimata-reclamantă susține că entitatea contractantă, în mod nelegal, a procedat la emiterea documentului constatator fără a identifica temeiul de drept incident în cauză în baza căruia a dispus în sensul emiterii documentului constatator. În legătură cu contractele administrative, pornind de la definiția legală a actului administrativ unilateral, precum și ca urmare a asimilării legale a contractului administrativ în sfera actelor administrative, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, se impune a se preciza natura specială mixtă a acestora, întrucât sunt formate dintr-o parte de natură pur civilă, în raport cu care părțile sunt pe poziție de egalitate juridică, precum și o parte reglementată, impusă de către autoritatea publică, parte a raportului contractual, ce îndeplinește condițiile unui act administrativ, parte reglementată față de care cocontractantul privat ar putea avea calitatea de persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, în accepțiunea contenciosului administrativ. Astfel, documentul constatator emis în condițiile art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 poate fi asociat părții reglementate a contractului de achiziție publică, fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece este unilateral, are caracter individual, este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legislației achizițiilor publice, și produce efecte juridice (este necesar pentru finalizarea achiziției și poate avea consecințe și în proceduri de achiziție ulterioare). Natura juridică a documentului constatator emis de autoritățile contractante de act administrativ întocmit în timpul executării contractului de achiziție publică a fost stabilită chiar de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 25/2021. Deși statuările Înaltei Curți se referă la documentul constatator emis în condițiile Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, acestea sunt aplicabile mutatis mutandis și în cazul documentelor constatatoare emise în condițiile Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016. În ceea ce privește scopul emiterii documentelor constatatoare prevăzute de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, din cuprinsul normei supuse interpretării rezultă că acestea au rolul de a informa celelalte autorități contractante cu privire la conduita cocontractantului în executarea contractului, în considerarea interesului public general de asigurare a cadrului necesar pentru a realiza achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări în condiții de eficiență economică și socială. Prin urmare, termenul de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 este impus entității contractante în vederea aducerii la cunoștința celorlalte entități contractante, prin intermediul publicării în SEAP, a fiabilității cocontractantului, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 99/2016, entitatea contractantă poate exclude de la participarea la o procedură de achiziție publică ulterioară "operatorul economic care și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce îi reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice, al unui contract sectorial sau al unui contract de concesiune încheiate anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile". Cu referire la acest ultim aspect, se impune precizarea că excluderea nu operează automat, ci autoritatea contractantă are obligația de a efectua propria evaluare a comportamentului operatorului economic. Relevantă sub acest aspect este jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, C-267/18 Delta Antrepriză de Construcții și Montaj 93 - S.A.; Hotărârea din 19 iunie 2019, Meca, C-41/18, EU: C: 2019: 507, punctele 30 și 32). Revine astfel autorității contractante sarcina de a efectua propria evaluare a comportamentului operatorului economic vizat de rezilierea unui contract de achiziții publice anterior. Norma care reglementează termenul de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 nu vizează raportul juridic de drept material/substanțial dintre părțile contractului administrativ. Astfel, potrivit acestei dispoziții legale, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepție, entitatea contractantă trebuie să își îndeplinească obligația de a emite documentul constatator. Acestei obligații a entității contractante îi corespunde dreptul executantului de a obține documentul constatator al execuției contractului. Având în vedere, așadar, că norma care reglementează termenul prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 nu vizează raportul juridic de drept material dintre părțile contractului administrativ, ci raportul juridic privind dreptul executantului de a obține documentul constatator al execuției contractului și obligația corelativă a entității contractante de a-l emite, acest termen este un termen procedural. Potrivit art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, entitatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare, astfel că neîndeplinirea obligației în termenul legal nu atrage sancțiunea decăderii (respectiv pierderea vreunui drept ce nu a fost exercitat în termenul legal) și nici nu duce la stingerea obligației. Întrucât entitatea contractantă rămâne obligată să emită documentul constatator și după împlinirea termenului de 14 zile, executarea acestei obligații legale după împlinirea termenului nu va atrage sancțiunea nulității documentului constatator. În același sens este și practica secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, în cuprinsul Deciziei nr. 659 din 22 februarie 2017 s-a reținut că nerespectarea termenelor legale pentru organizarea activității administrative și emiterea actului administrativ nu conduce la nulitatea actului administrativ emis, în lipsa unei stipulări legale exprese în acest sens. Astfel de termene constituie formalități procedurale neesențiale pentru valabilitatea actelor administrative, ele urmărind exclusiv scopul asigurării operativității activității administrative. Rezultă, astfel, că termenul de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 este un termen procedural, legal, imperativ și relativ, astfel că în cauza de față, nerespectarea acestuia nu afectează validitatea actelor indiferent de cazul concret incident, indiferent de momentul de la care începe să curgă acest termen. Având în vedere toate cele menționate mai sus, Înalta Curte va respinge și acest motiv de nulitate invocat de către intimata-reclamantă. Instanța de recurs urmează a analiza și următoarele motive:"Documentul constatator trebuie să conțină elementele de fapt și de drept care să permită, pe de o parte, asocierii să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. Lipsa acestor elemente determină nulitatea documentului constatator"; și "Caracterul nelegal al documentului constatator și al mențiunilor cuprinse în actul a cărei anulare se solicită. Emiterea Documentului constatator cu încălcarea de către D. a clauzelor aferente Contractului de Lucrări nr. x/23.05.2018. Rezilierea Contractului de Lucrări nr. x/23.05.2018 de către asociere, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către D.." Recurenta-pârâtă a argumentat că, în data de 01.07.2019, Contractul nr. x/2018 a fost sistat, comunicarea asupra încetării sistării fiind legală și, cu încadrarea în termenul contractual, decizia de reziliere a contractului fiind a reclamantei, exclusiv în baza invocării refuzului de actualizare a prețului, chiar și cu încălcarea prevederilor legale sau contractuale. În data de 30.04.2020 prin adresa nr. TEL x a fost transmis către asocierea A., spre semnare, Actul Adițional nr. 1, o variantă întocmită cu respectarea strictă a condițiilor contractuale, fără modificarea prețului, astfel cum executantul reclamant a solicitat prin nenumărate adrese. Mai arată că majoritatea adreselor transmise către D. S.A. au numitorul comun - modificarea prețului contractului, motivele invocate fiind de ordin tehnic, dar și operațional, în contradicție cu oricare dintre clauzele contractuale. Prin aceste solicitări reclamantul executant nu începe derularea contractului, astfel cum și-a asumat însă, invocă o serie de elemente care, analizate în mod unitar, pot fi considerate ca și intenție clară de tergiversare a începerii lucrării, în scopul de a obține modificarea prețului contractului (Adresa nr. x/30.04.2020, înregistrată la CNTEE D. S.A. cu nr. x/04.05.2020). Consideră necesar a puncta faptul că se aflau într-o relație contractuală cu clauza "Suficiența prețului contractat", astfel că orice adresă prin care a fost solicitată o recalculare a prețului constituie parte a neîndeplinirii culpabile a obiectului contractului, iar recurenta-pârâtă arată că a adus în întâmpinarea nevoilor reclamantului absolut toate elementele tehnice și operative ce puteau facilita începerea derulării contractului și finalizarea în termenul de 18 luni. Analizând prevederile clauzei 36.11 din contract, Înalta Curte constată că dacă perioada de sistare depășește 180 de zile consecutive, și dacă sistarea nu este din vina Executantului, acesta poate, prin notificarea Managerului de proiect, să ceară reluarea activității contractului sau rezilierea contractului. Din conținutul Minutei din data de 06.11.2019 - pct. 7 lit. a) rezidă intenția societății D. de a ridica suspendarea contractului începând cu data de 08.11.2019, aflându-se în termenul celor 180 de zile prevăzute la pct. 36.11 din contract, precum și solicitarea executantului de a nu se ridica sistarea până nu se semnează actul adițional - dosarul de fond. Pentru a se stabili culpa societății D. era necesar ca intimata-reclamantă să fi solicitat ridicarea sistării, recurenta-pârâtă să nu fi fost de acord, menținând sistarea din culpa sa. Instanța de recurs apreciază că documentul constatator conține elemente de fapt și de drept care să permită părților, respectiv intimatei-reclamante, să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei și totodată constată că actul administrativ permite exercitarea controlului de legalitate. În temeiul art. 452 și 453 C. proc. civ., având în vedere dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar, va obliga intimata - reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 200 de RON către intimata - pârâtă Compania Națională de Transport al D. S.A, reprezentând cheltuieli de judecată. În raport de toate considerente exprimate, constatând că documentul constatator fost legal întocmit, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și la art. 161 alin. (1) din H.G. nr. 394/2016, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.