ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2651/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.10.2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral emis de către Transelectrica constând în Documentul Constatator privind modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale pentru "Racordarea LEA 400 kv Isaccea - Varna si LEA 400 kv Isaccea - Dobrudja în stația 400 kv Medgidia Sud Etapa II - LEA 400 kv d.c. Racorduri la stația Medgidia Sud" (denumit în continuare "Document Constatator"), până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a Documentului Constatator și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial.

Prin sentința civilă nr. 1405 din 15 decembrie 2020 Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare și s-a respins cererea de suspendare privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1405 din 15 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei instanței de fond spre rejudecare, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără judecarea fondului cauzei, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței ca fiind nelegală și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că documentul constatator a cărui executare se solicită este un act administrativ, cererea de suspendare fiind fundamentată temeinic pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Intimata-pârâtă Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciindu-se că sentința recurată este temeinică și legală, susținând, în esență că, în mod corect, prima instanță a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim pot avea ca obiect numai anularea actului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 martie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 22 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral emis de către Transelectrica constând în Documentul Constatator privind modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale pentru " Racordarea LEA 400 kv Isaccea - Varna si LEA 400 kv Isaccea - Dobrudja în stația 400 kv Medgidia Sud Etapa II - LEA 400 kv d.c. Racorduri la stația Medgidia Sud" (denumit în continuare "Document Constatator"), până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a Documentului constatator.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea de apel a constatat că aceasta este întemeiată, reținând, în esență, prevederile art. 161 din H.G. nr. 394/2016, precum și faptul că cererea de suspendare nu vizează un act administrativ.

Instanța de control judiciar nu împărtășește această soluție în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident situației de fapt, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 161 din H.G. nr. 394/2016:

"(1) Entitatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează:

(…)

(4) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de suspendare a Documentului constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale (final) emis, în temeiul art. 161 alin. (1) din H.G. nr. 394/2016, de pârâtă în calitate de autoritate contractantă, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 alin. (4) din H.G. nr. 394/2016, care prevăd, astfel cum s-a enunțat anterior, posibilitatea contestării potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, lege care reglementează și posibilitatea de solicitare a suspendării executării actului conform art. 14, respectiv art. 15.

Prin urmare, în condițiile în care, prin acest act normativ, nu sunt prevăzute excepții privind aplicarea Legii contenciosului administrativ, se aplică toate prevederile Legii nr. 554/2004, la care face trimitere art. 161 alin. (4) din H.G. nr. 394/2016, inclusiv cele privind suspendarea executării actului reprezentat de documentul constatator în discuție.

Față de aceste motive, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prin admiterea excepției inadmisibilității, respingând acțiunea ca atare, fără a cerceta fondul cererii de suspendare, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă sentinței de fond, care privesc fondul cauzei, nesoluționat de prima instanță, care urmează să cerceteze toate argumentele și apărările formulate de părțile raportului juridic, atât prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinările formulate, cât și prin cererea de recurs și întâmpinarea formulată în acest stadiu procesual.

În ceea ce privește apărările formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că le-a răspuns, implicit, în procesul de examinare a recursului declarat de reclamantă.

Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, având în vedere soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, apreciază că această solicitare va fi avută în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei, la acest moment nefiind soluționată definitiv pricina.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantă, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1405 din 15 decembrie 2020 Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.