ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4577/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 346/F-C din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Orașului Topoloveni, în contradictoriu cu Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, și a obligat pe primul pârât, în calitate de conducător al autorității pârâte, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, începând cu data de 23 octombrie 2010 și până la punerea în executare a sentinței irevocabile.

Instanța de judecată a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința nr. 232/F-C din 17 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus anularea deciziei de respingere a contestației, prin care i s-a respins cererea de finanțare pentru Proiectul „Centrală fotovoltaică de producere a energiei electrice din conversia energiei solare în orașul Topoloveni”. S-a constatat că acest proiect poate fi admis la finanțare. Împotriva acestei soluții, pârâtul a formulat recurs, acesta fiind respins prin decizia nr. 3768 din 22 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Deși pârâtul avea obligația să îndeplinească cele statornicite de instanță în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, așa cum se prevede prin dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu a făcut-o nici până în prezent, în ciuda numeroaselor demersuri făcute de reclamant, ceea ce a dus la promovarea prezentei acțiuni. Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa din 16 mai 2001, rezultă că pârâtul l-a invitat pe reclamant la negocieri, la sediul său, în data de 17 mai 2011, „pentru a analiza punerea în executare a hotărârii judecătorești”, cu toate că dispozițiile textului de lege menționat impun cu titlu de obligativitate pentru autoritatea publică atunci când s-a admis acțiunea, „să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative”.

Executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. La art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a prevăzut, atunci când acest termen nu este respectat, să se aplice conducătorului autorității publice sau persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, reclamantul având și dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Concluzionează instanța de fond că, întrucât pârâtul nu s-a conformat acestei dispoziții legale, se impune a se aplica conducătorului său, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 23 octombrie 2010 (în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței judecătorești) și până la punerea în executare a sentinței.

Cu privire la despăgubiri, prima instanță constată că reclamantul nu se referă la paguba înregistrată prin nerespectarea hotărârii judecătorești, ci la cheltuielile făcute cu întocmirea proiectului, așa încât apare ca un capăt subsidiar, în cazul în care pârâtul nu ar respecta niciodată sentința judecătorească. Or, admițându-se primul capăt de cerere, nu se poate admite și cel de-al doilea, decât în cazul în care, s-ar fi probat echivalența între prejudiciul produs prin întârziere și costul proiectului, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., potrivit cărora, o hotărâre poate fi recurată, când, prin acea hotărâre, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 5 alin. (2) C. proc. civ. În motivarea recursului formulat, ministrul recurent a susținut că instanța de fond nu a luat măsuri pentru comunicarea unui exemplar al acțiunii formulate de reclamant, iar cererea pe care a formulat-o pentru acordarea unui nou termen de judecată pentru formularea întâmpinării cu apărările necesare, instanța de fond „a trecut cu ușurință” peste aceste cereri. Procedând în acest mod, instanța de fond a ignorat prevederile art. 114 1 alin. (3) și art. 118 alin. (3) C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O., potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale.

2.2. Consiliul Local al Orașului Topoloveni a depus întâmpinare prin care a combătut susținerile recursului, solicitând respingerea acestuia, considerând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat și a fost respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a arătat mai sus, recurentul a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 114 1 alin. (3) și art. 118 alin. (3) C. proc. civ., precum și ale art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., fiind pus în situația de a nu-și putea exercita dreptul la apărare în condițiile legii și Convenției. Într-adevăr, potrivit art. 114 1 alin. (3) din C. proc.

civ. „Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puțin 5 zile. Pentru termenele următoare și primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozițiile art. 89 alin. (1)”. În cauză, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inclusiv din dovezile procedural, primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 29 iunie 2011, iar recurentul a primit citația la data de 15 iunie 2011, deci cu mult înainte de limita de 5 zile, procedură reglementată la art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, fiind una de urgență.

Astfel fiind, rezultă că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 1141 alin. (3) C. proc. civ. În ceea ce privește a doua susținere, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (3) din C. proc. civ., „În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședință; instanța îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării”. În cauză, așa cum rezultă din practicaua hotărârii, la termenul din data de 29 iunie 2011, recurentul nu s-a prezentat nici personal și nici prin vreun reprezentant, la dosar neexistând nicio cerere formulată de acesta, pentru acordarea unui alt termen, în vederea pregătirii apărării.

Este adevărat că, la dosar, fusese depusă o astfel de cerere de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, formulată de Direcția generală juridică și relații instituționale din acest minister, dar nu și în favoarea ministrului recurent-pârât, care fusese chemat în judecată pentru a răspunde personal în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. Oricum, instanța de fond a respins cererea depusă de minister, al cărui reprezentant nu a fost prezent, apreciind în mod legal că, în cadrul unei proceduri de urgență, amânarea cauzei poate surveni doar în situații excepționale și temeinic justificate, or cererea depusă nu fusese motivată în niciun mod. Astfel fiind, rezultă că recursul formulat este nefondat, fiind respins ca atare de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri împotriva sentinței nr. 346/F-C din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.