ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4577/2011

HOTĂRÂRE
06.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4577/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 346/F-C

din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local

al Orașului Topoloveni, în contradictoriu cu Ministrul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri,

și a obligat pe primul pârât, în calitate de conducător al autorității pârâte, la

plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, începând cu data de

23 octombrie 2010 și până la punerea în executare a sentinței irevocabile. Instanța

de judecată a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința nr. 232/F-C

din 17 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admisă acțiunea

formulată de reclamant și s-a dispus anularea deciziei de respingere a contestației,

prin care i s-a respins cererea de finanțare pentru Proiectul „Centrală fotovoltaică

de producere a energiei electrice din conversia energiei solare în orașul Topoloveni”.

S-a constatat că acest proiect poate fi admis la finanțare.

Împotriva acestei soluții,

pârâtul a formulat recurs, acesta fiind respins prin decizia nr. 3768 din 22

septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Deși pârâtul avea obligația

să îndeplinească cele statornicite de instanță în termenul de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii, așa cum se prevede prin dispozițiile art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu a făcut-o nici până în prezent, în ciuda numeroaselor

demersuri făcute de reclamant, ceea ce a dus la promovarea prezentei acțiuni.

Din înscrisurile depuse

la dosar, respectiv adresa din 16 mai 2001, rezultă că pârâtul l-a invitat pe reclamant

la negocieri, la sediul său, în data de 17 mai 2011, „pentru a analiza punerea în

executare a hotărârii judecătorești”, cu toate că dispozițiile textului de lege

menționat impun cu titlu de obligativitate pentru autoritatea publică atunci când

s-a admis acțiunea, „să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ,

să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative”.

Executarea hotărârii definitive

și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în cel mult

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

La art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, legiuitorul a prevăzut, atunci când acest termen nu este respectat,

să se aplice conducătorului autorității publice sau persoanei obligate o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, reclamantul având

și dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Concluzionează instanța

de fond că, întrucât pârâtul nu s-a conformat acestei dispoziții legale, se impune

a se aplica conducătorului său, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie,

pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 23 octombrie 2010 (în 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a sentinței judecătorești) și până la punerea în executare

a sentinței.

Cu privire la despăgubiri,

prima instanță constată că reclamantul nu se referă la paguba înregistrată prin

nerespectarea hotărârii judecătorești, ci la cheltuielile făcute cu întocmirea proiectului,

așa încât apare ca un capăt subsidiar, în cazul în care pârâtul nu ar respecta niciodată

sentința judecătorească. Or, admițându-se primul capăt de cerere, nu se poate admite

și cel de-al doilea, decât în cazul în care, s-ar fi probat echivalența între prejudiciul

produs prin întârziere și costul proiectului, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

2.1. Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministrul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, o hotărâre poate fi recurată, când,

prin acea hotărâre, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 5 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea recursului

formulat, ministrul recurent a susținut că instanța de fond nu a luat măsuri pentru

comunicarea unui exemplar al acțiunii formulate de reclamant, iar cererea pe care

a formulat-o pentru acordarea unui nou termen de judecată pentru formularea întâmpinării

cu apărările necesare, instanța de fond „a trecut cu ușurință” peste aceste cereri.

Procedând în acest mod,

instanța de fond a ignorat prevederile art. 114

1

alin. (3) și art. 118

alin. (3) C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O., potrivit cărora orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil

a cauzei sale.

2.2. Consiliul Local al

Orașului Topoloveni a depus întâmpinare prin care a combătut susținerile recursului,

solicitând respingerea acestuia, considerând că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică.

recurs

Recursul este nefondat

și a fost respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat mai

sus, recurentul a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susținând

că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 114

1

alin. (3) și

art. 118 alin. (3) C. proc. civ., precum și ale art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., fiind

pus în situația de a nu-și putea exercita dreptul la apărare în condițiile legii

și Convenției.

Într-adevăr, potrivit

art. 114

1

alin. (3) din C. proc. civ. „Primul termen de judecată va fi

stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție

cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puțin

5 zile. Pentru termenele următoare și primul termen fixat după casarea cu trimitere,

determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispozițiile art. 89

alin. (1)”.

În cauză, așa cum rezultă

din actele și lucrările dosarului, inclusiv din dovezile procedural, primul termen

de judecată a fost stabilit pentru data de 29 iunie 2011, iar recurentul a primit

citația la data de 15 iunie 2011, deci cu mult înainte de limita de 5 zile, procedură

reglementată la art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, fiind una de urgență.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 1141 alin. (3) C. proc.

civ.

În ceea ce privește a

doua susținere, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (3) din C.

proc. civ., „În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat,

președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile,

dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea

de ședință; instanța îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării

și depunerea întâmpinării”.

În cauză, așa cum rezultă

din practicaua hotărârii, la termenul din data de 29 iunie 2011, recurentul nu s-a

prezentat nici personal și nici prin vreun reprezentant, la dosar neexistând nicio

cerere formulată de acesta, pentru acordarea unui alt termen, în vederea pregătirii

apărării.

Este adevărat că, la dosar,

fusese depusă o astfel de cerere de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului

de Afaceri, formulată de Direcția generală juridică și relații instituționale din

acest minister, dar nu și în favoarea ministrului recurent-pârât, care fusese chemat

în judecată pentru a răspunde personal în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Oricum, instanța de fond

a respins cererea depusă de minister, al cărui reprezentant nu a fost prezent, apreciind

în mod legal că, în cadrul unei proceduri de urgență, amânarea cauzei poate surveni

doar în situații excepționale și temeinic justificate, or cererea depusă nu fusese

motivată în niciun mod.

Astfel fiind, rezultă

că recursul formulat este nefondat, fiind respins ca atare de instanța de recurs.

Respinge recursul declarat

de pârâtul Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri împotriva sentinței

nr. 346/F-C din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3768/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de curtea de apel ce formează obiectul recursului Prin sentința nr. 232/ F-C din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția
ÎCCJ 2012-03-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2012
integral de către autoritatea pârâtă, astfel că reclamantul a formulat cerere de aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, împotriva Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind pronunțată de către C
ÎCCJ 2019-12-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6493/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 23 decembrie 2016, sub
ÎCCJ 2011-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5397/2011
Asupra contestației în anulare, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 75 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea reclamantei E.M. formulată în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2011-09-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4171/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
Sursă