ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3433/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 14 martie 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea penală formulată de numitul B.P., care solicita să fie efectuate cercetări față de executorul judecătoresc B.F. și față de lucrătorii de poliție S.M., C.P., Ș.I. și G.M., sub aspectul săvârșii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.). În fapt, petiționarul a arătat că în ziua de 14 decembrie 2004, executorul judecătoresc B.F. s-a deplasat la terenul proprietatea sa, de unde a tăiat un număr de 524 arbori, în mod abuziv, fără temei legal, în acțiunea sa fiind ajutat de cei patru lucrători de poliție mai sus-menționați de trei angajați ai Ocolului Silvic și mai mulți muncitori.

Prin Ordonanța nr. 424/P/2008 din 16 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.); - disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cu privire la faptele comise de agenții de poliție S.M., C.P., Ș.I. și G.M. Pentru a se dispune astfel s-a reținut că: Prin Sentința civilă nr. 2766 din 17 noiembrie 2004 a Judecătoriei Tg. Cărbunești hotărâre cu execuție vremelnică și, pârâții B.P.

și M.I. au fost obligați să o lase pe reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Tg. Jiu să ridice masa lemnoasă exploatată conform autorizației de exploatare din 05 februarie 2004. În baza acestei hotărâri, conform procesului-verbal din 2 decembrie 2004, executorul judecătoresc B.F. s-a prezentat la domiciliul persoanei vătămate B.P., aducându-i la cunoștință faptul că, începând cu 3 decembrie 2004 creditoare va începe să ridice materialul lemnos. În ziua de 14 decembrie 2004, în prezența executorului judecătoresc B.F. și a organelor de poliție, angajați ai Ocolului Silvic au ridicat materialul lemons tăiat, după ce în prealabil au fost făcute verificări la primărie în legătură cu delimitarea suprafețelor de teren care aparțin persoanei vătămate și Ocolului Silvic, constatându-se cu această ocazie că nu s-au măsurat efectiv suprafețele de teren cu ocazia punerii în posesie și că nici debitorul nu a fost în măsură să indice suprafața care îi aparține.

Astfel că prezența executorului judecătoresc, în ziua de 14 decembrie 2004, la terenul de unde s-a ridicat materialul lemnos, a avut loc în temeiul unei hotărâri judecătorești a cărei executare silită a fost solicitată de creditoarea Direcția Silvică Tg. Jiu și că nu poate fi reținută în sarcina executorului judecătoresc săvârșirea fapte penale reclamate. S-a mai arătat că este irelevant, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., împrejurare că, ulterior executării silite, hotărârea Judecătoriei Tg. Jiu a fost modificată prin Decizia Tribunalului Gorj, în sensul respingerii cererii de Ordonanță președențială formulată de Direcția Silvică Gorj. Împotriva sus-menționatei Ordonanțe, petiționarul a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc.

pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordonanța nr. 2347/II/2/2008 din 16 decembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin Sentința penală nr. 97 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.P., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 50 RON, și la plata cheltuielilor judiciare către intimat -1.500 RON (reprezentând onorariu de avocat).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc nu a săvârșit acte sau fapte succeptibile de a îmbrăca forma infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., executarea silită din 14 decembrie 2004 a având loc cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât în cauză nu se dispusese suspendarea executării potrivit art. 582 alin. (2) C. proc. pen. și nici nu se formulase contestație la executare, iar Decizia Tribunalului Gorj nr. 63 din 24 ianuarie 2005 - prin care a fost respinsă cererea de ordonanță președențială formulată de Direcția Silvică Gorj a fost pronunțată după această dată (14 decembrie 2004). Împotriva sentinței, petiționarul B.P. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, în esență, casarea hotărârii recurate și, pe fond, desființarea ordonanței date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu finalitatea începerii urmăririi penale, pentru fapta reclamată, față de intimat.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu susținerile petiționarului recurent, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul B.F. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunii reclamate, care să poată fi imputate acestuia. Împrejurarea că recurentul petiționar este nemulțumit de faptul că Direcția Silvică Târgu Jiu a ridicat masa lemnoasă la 14 decembrie 2004 în prezența executorului judecătoresc nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.

Așa cum rezultă din actele din dosar, prezența executorului judecătoresc la terenul de unde s-a ridicat materialul lemnos tăiat deja, a avut loc în temeiul unei hotărâri judecătorești iar intimatul nu a făcut altceva decât să pună în executare, cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, o hotărâre judecătorească cu execuție vremelnică. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea ordonanței procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.P. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.P. împotriva Sentinței penale nr. 97 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.