ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6328/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 7230.1/325/2006, reclamanta R.K. a chemat în judecată pe pârâții, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comuna Moșnița Nouă prin Primar și Consiliul Local al Comunei Moșnița Nouă, solicitând repunerea în termenul de prescripție de șase luni a dreptului său la acțiune succesorală; să se constate că este unica moștenitoare legală, precum și competența masei succesorale. Prin sentința civilă nr. 2989 din 3 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 7230.1/325/2006 Judecătoria Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a admis excepția prescripției dreptului de acțiune succesorală și a respins acțiunea reclamantei.

S-a admis cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de interveninții Ș.T. și Ș.A. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 804/A/16 noiembrie 2009, a admis apelul, a desființat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea în fond a litigiului. Această hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, cauza fiind astfel înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 7230.1/325/2006. La termenul de judecată din 15 martie 2010 Curtea de Apel Timișoara în baza art. 155 1 din C. proc. civ. a dispus măsura suspendării judecării recursului pentru a se depune la dosar lista cu moștenitorii intervenientei Ș.A.

Împotriva încheierii pronunțate la 15 martie 201, a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., în sensul că în mod nelegal s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 155 1 din C. proc. civ., având în vedere că, era primul termen de judecată și că recurenta a depus la dosar încheierea prin care face dovada că este exonerată de plata taxei de timbru. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: În cazul suspendării judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 1 din C. proc. civ. parte vătămată astfel în drepturile sale, prin măsura suspendării, nu trebuie să declare recurs, și în etapa recursului, să facă dovada susținerilor sale de nelegalitate a măsurii dispuse întrucât art. 155 1 nu prevede calea de atac a recursului împotriva încheierilor pronunțate în baza acestui temei de drept.

Ca atare, partea trebuie să ceară repunerea cauzei pe rol și, numai dacă se respinge cererea, poată să declarare recurs împotriva acestei soluții pentru a dovedi că, față de îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa, respingerea cererii de repunere pe rol este nelegală. Așadar, față de cele sus reținute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva încheierii de ședință din 15 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.