ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția civilă a fost înregistrat recursul declarat de pârâta C.V.R. împotriva deciziei civile nr. 794 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 8341/30/2005, în contradictoriu cu intimații C.G.R., Primăria municipiului Timișoara, prin primar, Statul Român prin Municipiul Timișoara și C.E., având ca obiect acțiune în constatare. La termenul din data de 18 martie 2010, recurenta-pârâtă C.V.R. a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. 437/30/2010 deschis la Judecătoria Timișoara la data de 18 martie 2010, întrucât de soluția dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, având ca obiect rectificare de C.F.

nr. 16794, depinde judecarea prezentei pricini. Recurenta-pârâtă a depus și un certificat de grefă emis de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 43730/2010. Prin încheierea de ședință din data de 18 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara – secția civilă, în baza dispozițiilor art. 245 C. proc. civ. și art. 153 alin. (2) C. proc. civ., a repus cauza pe rol și a dispus redeschiderea dezbaterilor, fixând termen de judecată la data de 22 aprilie 2010, în vederea judecării recursului declarat în cauză. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele legale ale art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece nu s-a făcut nicio dovadă că ar exista vreo legătură cauzală între dosarul deschis la 18 martie 2010 și aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, având ca obiect rectificarea de C.F.

menționată și prezenta cauză dedusă judecății de față, având ca obiect acțiune în constatare și, de asemenea, nici între această din urmă pricină și cea care formează obiectul dosarului nr. 43730 din 17 martie 2010, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, vizând Statul Ucraina reprezentat de Consulatul Ucrainian, dezlegarea prezentului recurs neatârnând nici în tot și nici în parte de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, în dosarele indicate ale Judecătoriei Timișoara și respectiv, Tribunalului Timiș. Împotriva acestei încheieri, a formulat calea de atac a recursului pârâta C.V.R., invocând faptul că instanța a rămas în pronunțare pe suspendare, fără a trece o soluție în registru, fără a amâna acea pronunțare și fără a redeschide dezbaterile pe cererea de suspendare.

La termenul din data de 2 noiembrie 2010, Înalta Curte a suspendat judecata recursului , conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 2 noiembrie 2010, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul formulat de pârâta C.V.R. împotriva încheierii de ședință din data de 18 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2012.