ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3638/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 181F din 24

noiembrie 2009 Tribunalul Ialomița a respins acțiunea formulată de reclamanta M.D.F.

în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin care s-a

solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100 euro cu titlu de despăgubiri

morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii administrative a strămutării

din localitatea G., județul Timiș în localitatea V., județul Ialomița.

În motivarea sentinței

s-a reținut că prin decizia M.A.I. nr. 200/1951 s-a dispus strămutarea reclamantei

și a familiei sale începând cu 18 iunie 1951 până la data de 27 iulie 1955.

Reclamantei i s-a recunoscut

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în temeiul O.U.G. nr. 214/1999,

iar în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 i s-a stabilit o indemnizație lunară în

cuantum de 821 RON.

S-a mai reținut că reclamanta

nu a suferit o condamnare, astfel că nu este îndreptățită la despăgubiri morale

pentru prejudiciul suferit.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta susținând că instanța a făcut o interpretare restrictivă

a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora se pot acorda

despăgubiri morale și pentru măsurile administrative cu caracter politic.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă, prin decizia nr. 411A din 30 iunie 2010 a admis apelul, a

schimbat în tot sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului

la plata despăgubirilor morale în cuantum de 10.000 euro în echivalent lei la data

plății reținând că potrivit dispozițiilor art. 5 și art. 3 lit. c) din Legea nr.

221/2009 reclamanta este îndreptățită la plata daunelor morale.

La stabilirea cuantumului

daunelor s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2001

și regulile de drept în materie.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând

că acordarea daunelor morale este posibilă doar pentru persoanele care au fost condamnate,

iar cuantumul daunelor acordate de instanță este excesiv și contrar dispozițiilor

O.U.G. nr. 62/2010, impunându-se reducerea lui.

Recursul nu este fondat.

În

cuprinsul Legii nr. 221/2009

au fost definite două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv

condamnările cu caracter politic și măsurile administrative cu caracter politic.

Condamnările cu caracter

politic sunt definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile ce au

atras condamnarea, pe de o parte în art. 1 al Legii, iar pe de altă parte, prin

trimiterea la condamnare pentru alte fapte prevăzute de legea penală care pot fi

asimilate celor cu caracter politici fiind săvârșite în scopul prevăzut de art.

2 din O.U.G. nr. 214/1999, cu condiția constatării caracterului politic, cu urmarea

procedurii prevăzute de art. 4 din Lege.

Măsurile administrative

cu caracter politic sunt definite prin art. 3 din Lege sus-citat, în care sunt enumerate

și actele normative în baza cărora s-au dispus, iar potrivit art. 4 alin. (2) pot

fi asimilate acestora și alte măsuri administrative decât cele al căror caracter

politic este prevăzut expres, cu condiția de a se constata caracterul politic al

acestora de către instanță.

Din interpretarea dispozițiilor

legii rezultă cu evidență că atât persoanele care au suferit condamnări penale cu

caracter politic, cât și cele față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter

politic, în perioada de referință beneficiază de despăgubiri morale și materiale

în temeiul art. 5 din Lege, întrucât atât condamnările penale cât și masurile administrative

cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar fără vreo

diferențiere sub caracterul abuziv al acestora.

Asimilarea măsurilor administrative

abuzive condamnărilor politice nu trebuie sa rămână doar la nivel declarativ, un

argument în acest sens fiind consecventa legislativă și reglementările anterioare

față de care Legea nr. 221/2009 are un caracter complementar.

Art. 5 alin. (1) lit.

a) din Lege prevede astfel că la dimensionarea cuantumului despăgubirilor pentru

prejudiciul moral instanța va ține seama și de măsurile reparatorii acordate prin

Decretul-Lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/2000. Or, aceste acte normative prevăd,

fără nici o distincție, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive

politice, deportate ori condamnate politic, persoanelor împotriva cărora au fost

dispuse măsuri administrative abuzive.

Dacă legiuitorul ar fi

intenționat să excludă de la despăgubirile pentru prejudiciul moral persoanele care

au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, pornind de la premisa că

cele două acte normative anterioare au fost de natură să acopere în totalitate aceste

prejudicii ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut-o la redactarea art. 5 lit.

b) din Lege.

Or, evitarea unei duble

reparații este valabilă atât în privința prejudiciului material cât și a celui moral.

Toate aceste considerente

duc la concluzia ca dispoz. art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt aplicabile

și persoanelor față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic

prevăzut expres de lege ori constatat de instanța.

Critica privind reaprecierea

cuantumului daunelor acordate, fără a se imputa nerespectarea criteriilor de cuantificare,

privește o chestiune de fapt care nu se încadrează în nici unul dintre cazurile

de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea

controlului judiciar în recurs, astfel că nu poate fi analizată.

În raport de aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva deciziei nr. 411 A

din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.