ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Dosarul privind prezenta contestație în anulare a fost repartizat aleatoriu, prin programul informatic, completului de judecată nr. 3 al Secției penale a Înaltei Curți, complet care - făcând referire la Hotărârea nr. 367 din 10 aprilie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (anexată în dosar) - a dispus, prin încheierea din 19 ianuarie 2011, trimiterea dosarului la completul nr. 2 al Înaltei Curți, complet de judecată care constată următoarele: La data de 10 noiembrie 2010, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, fiind format prezentul dosar, contestația la executare formulată de numiții C.I.

și R.R.G. împotriva deciziei penale nr. 1504 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizie prin care au fost soluționate recursurile declarate de Ministerul Public, părțile civile și cei 2 inculpați (contestatorii din prezenta cauză). Temeiurile de drept invocate de contestatori au fost cele prevăzute de art. 461 lit. c) și, respectiv, art. 463 alin. (1) C. proc. pen. În sinteză, ceea ce se contestă sunt aspectele civile ale hotărârii, precum și aspectele privitoare la cheltuielile judiciare la care au fost obligați inculpații (contestatorii din prezenta cauză). Pretinsa nelămurire, în opinia contestatarilor, reiese din compararea celor dispuse prin decizia Înaltei Curți în cauza în care ei au fost trimiși în judecată, cu cele dispuse prin sentința penală nr. 739/2003 pronunțată într-o altă cauză penală de către Tribunalul Cluj, cu privire la bunurile aflate în litigiu.

Înalta Curte constată, în raport cu temeiul invocat [art. 461 lit. c) C. proc. pen.] că - sub aspect penal - nu există „vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare", aspect recunoscut de către contestatori, implicit, prin referirea numai la chestiunile de natură civilă ori la cheltuielile judiciare. Cu privire la dispozițiile civile ale hotărârii, contestatorii au invocat ca temei art. 463 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căruia contestația privitoare la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazul prevăzut de art. 461 lit. c) C. proc. pen. la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Din corelarea dispozițiilor art. 463 alin. (1) cu cele ale art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

rezultă că instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută (în speță, Înalta Curte) soluționează contestația cu privire la „executarea dispozițiilor civile ale hotărârii" atunci „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare". Or, examinarea dispozitivului deciziei Înaltei Curți nu relevă „vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare". Potrivit dispozitivului deciziei Înaltei Curți „... dispune obligarea în solidar a inculpaților, și a fiecăruia în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor, la plata sumei de 33.995 lei cu titlu de despăgubiri materiale, și dobânda legală aferentă pană la plata efectivă a sumei datorate". Criticile contestatorilor („această dispoziție nu este motivată pentru a se cunoaște modul în care instanța a ajuns la calculul sumei respective, echivalentul căror bunuri reprezintă suma respectă și din ce acte doveditoare rezultă această sumă"), constituie, în realitate, critici cu privire la modul de soluționare al laturii civile.

Contestatarii, în calitatea procesuală de inculpați în dosarul penal, au avut la dispoziție mijloacele procedurale pentru a clarifica și contesta respectivele aspecte cu privire la despăgubirile solicitate de părțile civile, mai ales că această cauză penală a parcurs 2 cicluri procesuale. Actele și lucrările dosarului penal conțin informațiile necesare contestatorilor pentru clarificări cu privire la criticile menționate în contestația la executare. Cu privire la pretinsa contrarietate existentă între cele dispuse în cauza penală în care contestatorii au avut calitatea de inculpați și cele dispuse în cauza penală cu nr. 9300/2003 de la Tribunalul Cluj, secția penală, în care I.A.Ș. a avut calitatea de inculpat, acest aspect nu poate fi examinat de Înalta Curte prin procedura prevăzută de art. 463 alin. (1) raportat la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Pretinsa restituire, de două ori, a bunurilor ori a contravalorii lor către părțile civile - într-o situație ipotetică, deoarece până în prezent nu s-a făcut dovada că s-a început executarea prin punerea în executare a ambelor hotărâri judecătorești - ar putea fi examinată ca o chestiune de executare a hotărârilor judecătorești care revine instanței civile, potrivit legii civile, în conformitate cu art. 463 alin. (3) C. proc. pen. Restituirea bunurilor, ori plata contravalorii acestora, către unul dintre soți (I.G. sau I.A.) va avea drept consecință eliberarea de executarea obligației față de celălalt soț, acest aspect fiind unul de drept civil și drept al familiei. În contestație se mai critică și dispoziția de obligare la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.

Potrivit dispozitivului deciziei contestate „obligă pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor la plata sumei de câte 4.538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat și cheltuieli de transport către părțile civile I.G. și I.A.". Se constată privitor la critica din contestația la executare în legătură cu dispoziția de obligare la plata cheltuielilor judiciare, că acesta este o nemulțumire a condamnaților, iar nu „o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare". Cu privire la aspectul de drept procesual pus în discuție prin contestația la executare - în sensul că „numitul I.A.

nu a avut niciodată calitatea de parte vătămată sau parte civilă în cauză" și, în consecință, nu puteau fi obligați la plata către acesta a cheltuielilor judiciare - inculpații (actualii contestatori) au avut căile legale de clarificare a situației juridice și procesuale a numitului I.A., inclusiv de contestare a acestei calități procesuale, în tot cursul procesului penal, mai ales că, așa cum s-a arătat, cauza a parcurs 2 cicluri procesuale. De altfel, deși în prezent se contestă numitului I.A. această calitate procesuală, contestatorii - prin avocat ales - au depus la dosar sentința nr. 9300/2003 de la Tribunalul Cluj, secția penală, în dispozitivul căreia se menționează „...dispune restituirea de către Poliția Cluj-Napoca a bunurilor depuse la Camera de corpuri delicte ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data de 5 martie 2001 la domiciliul inculpatului I.A…

" (pag.32 a sentinței). Cu privire la critica din contestație constând în aceea că „...I.A. arată că solicită despăgubirile și cheltuielile judiciare doar în calitate de soț al părții civile I.G… " se reține că regimul matrimonial al soților este caracterizat prin comunitatea de bunuri, aceștia fiind considerați că au drept de proprietate comună în devălmășie. În final, se mai constată incidența în cauză a unui alt aspect de drept procesual penal cu privire la calitatea procesuală de parte civilă a numitului I.A. Astfel, anterior, în primul ciclu procesual al cauzei penale, prin decizia penală nr. 2530 din 1 iulie 2009 a Înaltei Curți, secția penală, au fost admise recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, părțile civile I.G.

și I.A., inculpații R.G.R. și C.I. și partea responsabilă civilmente INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a fost casată sentința recurată și s-a dispus rejudecarea cauzei de la instanța de fond, Curtea de Apel Brașov, în acest fel fiind recunoscută calitatea procesuală respectivă. Față de cele arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorii C.I. și R.R.G. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorii C.I. și R.R.G. împotriva deciziei penale nr. 1504 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 954./64/2006. Obligă contestatorii să plătească suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 01 martie 2011.