ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 930/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții S.A.,

B.V., S.M., M.A., C.M., F.I., R.O., Ș.F., M.E., H.V., K.M., M.V., V.I., M.A.,

G.M., Ș.L., B.I., P.M., P.A., F.D., U.I. și H.D., în contradictoriu cu pârâtul

Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, au formulat plângere împotriva

Hotărârii nr. 22 din 16 aprilie 2010 a Colegiului de Conducere al Curții de

Apel Cluj, solicitând anularea acesteia, recunoașterea drepturilor solicitate,

a sporului de risc și solicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate

și obligarea angajatorului să modifice Decizia nr. 41 a Curții de Apel Cluj, în

sensul includerii drepturilor solicitate.

În motivarea în fapt

a acțiunii s-a arătat în esență că reclamanții au calitatea de personal conex

în cadrul Curții de Apel Cluj, prevăzut de art. 3 alin. (3) din Legea 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar, în urma aplicării

dispozițiilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului

plătit din fonduri publice, președintele Curții de Apel Cluj a emis Decizia nr.

41/2010 de salarizare a personalului conex din raza de activitate a Curții de

Apel Cluj, fără a se cuprinde în decizia de reîncadrare sporul de risc și

suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate.

Împotriva deciziei

s-a formulat Contestația nr. 1015 din 24 martie 2010 adresată Colegiului de

Conducere al Curții de Apel Cluj, în care s-a solicitat refacerea deciziilor de

reîncadrare în sensul cuprinderii în salariul de bază a celor două sporuri, iar

Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, prin Hotărârea nr. 22/2010, a

respins contestația.

Au arătat reclamanții

că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii

socioprofesionale ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul

dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, republicată, ale Ordonanței

Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de

discriminare, republicată, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și contravine practicii în materie a

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Au mai arătat

reclamanții că o parte din personalul conex de la instanțele din raza Curții de

Apel Cluj posedă sentințe irevocabile prin care li s-a acordat sporul de risc

și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate, drepturile

câștigate prin sentințe trebuind cuprinse în salariul de bază, potrivit

principiilor echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și

remunerație egală pentru muncă de valoare egală.

Prin Sentința civilă

nr. 5223 din 21 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții

S.A., B.V., S.M., M.A., C.M., F.I., R.O., Ș.F., M.E., H.V., K.M., M.V., V.I.,

M.A., G.M., Ș.L., B.I., P.M., P.A., F.D., U.I. și H.D., în contradictoriu cu

pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel Cluj, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții sunt

angajați ca și personal conex în cadrul Curții de Apel Cluj, iar, prin

contestația formulată împotriva Deciziei Președintelui Curții de Apel Cluj,

aceștia au solicitat refacerea deciziilor de reîncadrare în sensul cuprinderii

în salariul de bază a celor două sporuri de risc și suprasolicitare

neuropsihică și a sporului de confidențialitate.

Prin Hotărâre a

Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj s-a respins contestația

formulată ca neîntemeiată, reținând că personalul conex nu se regăsește în

categoriile de personal care beneficiază potrivit art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 330/2009 de cele două sporuri în discuție.

S-a reținut de către

instanță că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) anexa VI din Legea nr.

330/2009 între subiecții ce au dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și

suprasolicitare neuropsihică și cel de confidențialitate este menționat

„personalul auxiliar de specialitate” și că prin art. 1 din Legea nr. 567/2004

s-a făcut distincție între „personalul auxiliar de specialitate” format din

grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari,

grefieri registratori și specialiști IT și „personal conex”, format din agenți

procedurali, aprozi și șoferi.

Astfel, Secțiunea 4

din Legea nr. 330/2009 reglementează în mod expres drepturile salariale de care

beneficiază fiecare categorie de personal, iar categoria personalului conex nu

se regăsește printre cele ce beneficiază, conform prevederilor art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 330/2009, de cele două sporuri în discuție.

Având în vedere că

distincția dintre cele două categorii de personal auxiliar de specialitate și

conex este expres prevăzută de însăși legea cadru aplicabilă în materie,

respectiv Legea nr. 567/2004, instanța a apreciat că în cauză nu se poate vorbi

de existența unor situații analoage și comparabile, respingând acțiunea ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții S.A., B.V., S.M., M.A., C.M., F.I.,

R.O., Ș.F., M.E., H.V., K.M., M.V., V.I., M.A., G.M., Ș.L., B.I., P.M., P.A.,

F.D., U.I. și H.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a examina

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este

inadmisibil.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată

că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de Anexa nr. VI,

secțiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din anexa VI la Legea nr. 330/2009 - Lege cadru

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Titlul

„Reglementări specifice personalului din sistemul justiției”, Secțiunea a 4-a

„Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar și

personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe

lângă acestea“: „Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al

instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de

modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de

15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale,

la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de

conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție

își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției

Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile”.

De asemenea, prin

alin. (2) al aceluiași articol se precizează că: „ Împotriva hotărârilor

organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de

zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel

București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.”

Aceste dispoziții au

caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ.,

cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte

subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a

drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanțelor

judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 01

ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din Anexa VI

la Legea nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală

de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

În cauza de față,

recurenții-reclamanți au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 22 din 16

aprilie 2010 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj, plângere care a

fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel București.

Prin urmare, în

temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2), anexa VI la Legea nr. 330/2009,

împotriva hotărârii pronunțate nu se putea declara recurs.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs,

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum Sentința civilă nr.

5223 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri

prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. întrucât este irevocabilă,

constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează

a fi respins ca atare.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.A., B.V., S.M., M.A., C.M., F.I., R.O., Ș.F., M.E., H.V., K.M.,

M.V., V.I., M.A., G.M., Ș.L., B.I., P.M., P.A., F.D., U.I. și H.D. împotriva

Sentinței civile nr. 5223 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM