ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții B.G., S.Ș.,

R.A., V.G., V.Ga., M.A., A.S., H.I., O.I., I.L., C.T., având în vedere hotărârea

nr. AA din 09 martie 2010 și nr. BB din 09 martie 2010 a Consiliului de

conducere din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin care s-a recunoscut personalului conex din cadrul

acestei instituții, beneficiul sporului de risc și solicitare neuropsihică de

50%, au formulat o nouă contestație la decizia nr. 2 din 29 ianuarie 2010 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin sentința civilă

nr. 306 din 19 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul conex nu mai beneficiază

de acest drept.

Cu privire la modul de

determinare a salariilor pentru personalul conex, începând cu 12 noiembrie 2009,

data la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1) pct. a-b din

Anexa nr. VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției prevede

că „(...) procurorii de la Parchetele de pe lângă aceste instanțe, personalul de

specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (...), personalul auxiliar

de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă

funcții auxiliare de specialitate criminalistică (...), beneficiază de următoarele

sporuri: a) de risc și suprasolicitare neuropsihică - 25 % din salariul de bază,

respectiv indemnizația de încadrare brută lunară; b) de confidențialitate - 15 %

din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară”.

Alin. (3) lit. a)-b) al

aceluiași art. arată că „(...) de la 1 ianuarie 2010 personalul prevăzut la

alin. (1) beneficiază pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de următoarele

drepturi salariale: a) un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică

și respectiv 10% pentru asigurarea confidențialității (...)”.

Din dispozițiile articolelor

invocate, rezultă că aceste sporuri, respectiv pentru risc și suprasolicitare neuropsihică

și pentru sporul de confidențialitate, se acordă exclusiv procurorilor și personalului

auxiliar de specialitate, nefăcându-se nici o vorbire de personalul conex. Mai mult

decât atât, la art. 21 din Anexa VI secțiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009, se arată

că salariile de bază pentru personalul conex se stabilesc conform coeficienților

de ierarhizare prevăzuți în Anexa nr. VI/3 și nu pe aceeași grilă cu personalul

auxiliar de specialitate, de unde rezultă iară putință de tăgadă faptul că legiuitorul

a stabilit distinct grila de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate

și personalul conex, respectiv Anexa VI12 și Anexa VI/3.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor

art. 27 alin. (1) Anexa VI din Legea nr. 330/2009

lege

cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice Titlul

„Reglementări specifice personalului din sistemul justiției Secțiunea a 4-a

Salarizarea

și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar și personalului conex

din cadrul instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea

„personalul auxiliar de specialitate

și personalul conex al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea

nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație,

în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor

salariale, la colegiul de conducere al Curții de Apel sau, după caz, la colegiul

de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei circumscripție

își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției

Naționale Anticorupție, D.I.I.C.O.T., la colegiul de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție”.

Potrivit dispozițiilor

art. 27 alin. (2) Anexa VI din același act normativ: „împotriva hotărârilor organelor

prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare

la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție sau după caz a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile

pronunțate sunt irevocabile”.

În cauza de față, recurenții-reclamanți

au formulat plângere împotriva deciziei nr. 2 din 29 ianuarie 2010 a Colegiului

de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, plângere care

a fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel București.

Prin urmare, în temeiul

dispozițiilor art. 27 alin. (2) Anexa VI din Legea nr. 330/2009, împotriva hotărârii

pronunțate nu se poate declara recurs.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.G., S.Ș., R.A.,

V.G., V.G., M.A., A.S., H.I., O.I., I.L., C.T., împotriva sentinței civile nr. 306

din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie

2012.