ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4675/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4675/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 307 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a dispus anularea hotărârii emisă de pârât la 16 martie 2010. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la modul de determinare a salariilor pentru personalul conex, începând cu 12 noiembrie 2009, data la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 art. 4 alin. (1) lit. a)-lit.
b) din anexa nr. VI, Reglementări specifice personalului din sistemul justiției prevede că „(...) procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (...), personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică (...), beneficiază de următoarele sporuri: a) de risc și suprasolicitare neuropsihică -25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară; b) de confidențialitate -5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară”. Alin. (3) lit. a)-lit.
b) al aceluiași articol arată că „(...) de la 1 ianuarie 2010 personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de următoarele drepturi salariale: a) un adaos de 25% pentru noxe și suprasolicitare neuropsihică și respectiv 10% pentru asigurarea confidențialității (...)”. Reține instanța de fond că din dispozițiile articolelor invocate, rezultă că aceste sporuri, respectiv pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru sporul de confidențialitate, se acordă exclusiv procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, nefăcându-se nici o referire de personalul conex.
Mai mult decât atât, la art. 21 din anexa VI secțiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009, se arată că salariile de bază pentru personalul conex se stabilesc conform coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexa nr. VI/3 și nu pe aceeași grilă cu personalul auxiliar de specialitate, de unde rezultă, în opinia instanței de fond, fără putință de tăgadă faptul că legiuitorul a stabilit distinct grila de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, respectiv anexa nr. VI/2 și anexa nr. VI/3. În situația în care s-ar fi dorit acordarea sporului de 50% și personalului conex, legiuitorul ar fi precizat în mod concret acordarea dreptului solicitat, instanța de judecată neputând să adauge la legea unică de salarizare a personalului din sectorului bugetar un drept pe care legiuitorul nu l-a acordat.
2. Cererile de recurs Împotriva sentinței civile nr. 307 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Consiliul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susținut, în esență, următoarele: 2.1. Prin recursul declarat recurentul Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea competenței altei instanțe, în condițiile în care față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei aparținea, în raport de ierarhia emitentului actului administrativ contestat, Tribunalului Brașov.
Printr-o altă critică formulată susține recurenta că Departamentul economico-financiar și administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu are calitate procesual pasivă în condițiile în care potrivit art. 92 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 doar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, prin reprezentantul său legal, procurorul general, poate sta în mod legal în judecată. Pe fondul cauzei susține recurentul că prin hotărârea din 16 martie 2010, a stabilit în mod legal drepturile salariale ale personalului conex din cadrul instituției. 2.2. Prin recursul declarat Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc.
civ., susține că instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra precizării de acțiune formulată de reclamant, respectiv asupra solicitării de a se dispune și anularea deciziei din 7 iulie 2010 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și restabilirea situației anterioare emiterii acestei decizii. 3. Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, constată că se impune respingerea ambelor recursuri declarate în cauză ca inadmisibile, pentru considerentele arătate în continuare.
Obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța de contencios, în baza art. 27 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009, de către reclamantul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, îl reprezintă anularea hotărârii emisă la 16 martie 2010 de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, potrivit art. 27 alin. (1) din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009. Prin hotărârea din 16 martie 2010, contestată în cauză, a fost admisă contestația formulată de personalul conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și parchetele subordonate împotriva deciziei din 26 ianuarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul conex, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009.
Înalta Curte subliniază faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, începând cu data de 1 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009, reglementată de art. 27 din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009, are un caracter special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative, reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin urmare, dat fiind faptul că în alin. (2) al art. 27 din anexa nr. VII, reglementări specifice personalului din sistemul justiției, a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se prevede expres că hotărârile pronunțate în acțiunile care privesc soluționarea contestațiilor referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale cuvenite personalului conex, în baza Legii nr. 330/2009, sunt irevocabile, ambele recursuri declarate în cauză sunt inadmisibile, și urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Departamentul economico-financiar și administrativ și de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 307 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.