ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4675/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 307 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a hotărât admiterea acțiunii în contencios

administrativ formulată de reclamantul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de conducere al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a dispus anularea hotărârii emisă de pârât

la 16 martie 2010.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la modul de

determinare a salariilor pentru personalul conex, începând cu 12 noiembrie 2009,

data la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 art. 4 alin. (1) lit. a)-lit.

b) din anexa nr. VI, Reglementări specifice personalului din sistemul justiției

prevede că „(...) procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, personalul

de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor (...), personalul

auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul

care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică (...), beneficiază de

următoarele sporuri: a) de risc și suprasolicitare neuropsihică -25% din salariul

de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară; b) de confidențialitate

-5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară”.

Alin. (3) lit. a)-lit.

b) al aceluiași articol arată că „(...) de la 1 ianuarie 2010 personalul prevăzut

la alin. (1) beneficiază pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de următoarele

drepturi salariale: a) un adaos de 25% pentru noxe și suprasolicitare neuropsihică

și respectiv 10% pentru asigurarea confidențialității (...)”.

Reține instanța de fond

că din dispozițiile articolelor invocate, rezultă că aceste sporuri, respectiv pentru

risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru sporul de confidențialitate, se acordă

exclusiv procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, nefăcându-se nici

o referire de personalul conex.

Mai mult decât atât, la

art. 21 din anexa VI secțiunea a 4-a din Legea nr. 330/2009, se arată că salariile

de bază pentru personalul conex se stabilesc conform coeficienților de ierarhizare

prevăzuți în anexa nr. VI/3 și nu pe aceeași grilă cu personalul auxiliar de specialitate,

de unde rezultă, în opinia instanței de fond, fără putință de tăgadă faptul că legiuitorul

a stabilit distinct grila de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate

și personalul conex, respectiv anexa nr. VI/2 și anexa nr. VI/3.

În situația în care s-ar

fi dorit acordarea sporului de 50% și personalului conex, legiuitorul ar fi precizat

în mod concret acordarea dreptului solicitat, instanța de judecată neputând să adauge

la legea unică de salarizare a personalului din sectorului bugetar un drept pe care

legiuitorul nu l-a acordat.

Împotriva sentinței civile

nr. 307 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov și Consiliul de conducere al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 3, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susținut, în esență,

următoarele:

2.1. Prin recursul declarat

recurentul Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov

susține că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea competenței

altei instanțe, în condițiile în care față de dispozițiile art. 10 din Legea

nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei aparținea, în raport de ierarhia

emitentului actului administrativ contestat, Tribunalului Brașov.

Printr-o altă critică

formulată susține recurenta că Departamentul economico-financiar și administrativ

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu are calitate procesual

pasivă în condițiile în care potrivit art. 92 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 doar

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, prin reprezentantul său legal, procurorul

general, poate sta în mod legal în judecată.

Pe fondul cauzei susține

recurentul că prin hotărârea din 16 martie 2010, a stabilit în mod legal drepturile

salariale ale personalului conex din cadrul instituției.

2.2. Prin recursul declarat

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art.

304 pct. 6 C. proc. civ., susține că instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra

precizării de acțiune formulată de reclamant, respectiv asupra solicitării de a

se dispune și anularea deciziei din 7 iulie 2010 emisă de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și restabilirea situației anterioare

emiterii acestei decizii.

de recurs

Înalta Curte, examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, constată

că se impune respingerea ambelor recursuri declarate în cauză ca inadmisibile, pentru

considerentele arătate în continuare.

Obiectul acțiunii cu care

a fost investită instanța de contencios, în baza art. 27 alin. (2) din anexa nr.

VII a Legii nr. 330/2009, de către reclamantul Ministerul Public, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, îl reprezintă anularea hotărârii emisă la 16

martie 2010 de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

potrivit art. 27 alin. (1) din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009.

Prin hotărârea din 16

martie 2010, contestată în cauză, a fost admisă contestația formulată de personalul

conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și parchetele subordonate

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care au fost stabilite drepturile salariale

pentru personalul conex, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 330/2009.

Înalta Curte subliniază

faptul că procedura de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale

cuvenite personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor

de pe lângă acestea, începând cu data de 1 ianuarie 2010 în baza Legii nr. 330/2009,

reglementată de art. 27 din anexa nr. VII a Legii nr. 330/2009, are un caracter

special în raport cu procedura generală de contestare a actelor administrative,

reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin urmare, dat fiind

faptul că în alin. (2) al art. 27 din anexa nr. VII, reglementări specifice personalului

din sistemul justiției, a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a

personalului plătit din fonduri publice, se prevede expres că hotărârile pronunțate

în acțiunile care privesc soluționarea contestațiilor referitoare la modul de stabilire

a drepturilor salariale cuvenite personalului conex, în baza Legii nr. 330/2009,

sunt irevocabile, ambele recursuri declarate în cauză sunt inadmisibile, și urmează

a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Departamentul

economico-financiar și administrativ și de Colegiul de conducere al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 307 din 19 ianuarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2011.