ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3807/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții Ș.C.E., G.G., B.N., R.T., D.R., D.G., S.R., P.C., D.D., prin reprezentant Ș.C.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice anularea Hotărârii nr. 5 din 23 martie 2010. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în mod greșit nu li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate. Reclamanții afirmă că legea nr. 567/2004 operează cu un sens restrâns al noțiunii de personal auxiliar și un sens mai larg care are în vedere categoria personalului conex.

Acest lucru rezultă din art. 4 din lege și din alte dispoziții ale legii, cum ar fi art. 60 privind salarizarea care nu restrânge sfera beneficiarilor la persoanele prevăzute în alin. (1) și (2). Se mai arată că prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și după data intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000. Or, acest spor stabilit prin Legea nr. 50/1996 era reglementat și pentru personalul conex. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3708 din 5 octombrie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cele două categorii de personal sunt tratate în mod distinct de legiuitor și atunci când acesta a dorit ca dispozițiile privitoare la personalul auxiliar de specialitate să se aplice și personalului conex, a prevăzut în mod expres acest lucru. În ceea ce privește art. 4 din Anexa VI din Legea nr. 330/2009 nu există o astfel de normă expresă care să facă aplicabile dispozițiile privitoare la personalul auxiliar de specialitate și în cazul personalului conex. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții G.C.E., G.G., B.N., R.T., D.R., D.G., S.R., P.C., D.D. Recursul este inadmisibil. Astfel, atât actul contestat, pe de o parte, cât și hotărârea ce face obiectul recursului de față, pe de altă parte, au fost date, în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 27 alin. (1) din Anexa nr. VI (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) din actul normativ susmenționat, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței atacate, „Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile”. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași articol, „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”. În prezent, dispozițiile legale citate sunt prevăzute de art. 7 din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) din Anexa nr. VI (Familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție”) la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Cum sentința nr. 3708 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.C.E. în nume propriu și ca reprezentant a reclamanților G.G., B.N., R.T., D.R., D.G., S.R., P.C. și D.D. împotriva sentinței civile nr. 3708 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2011.