ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3807/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții Ș.C.E., G.G., B.N., R.T., D.R., D.G.,

S.R., P.C., D.D., prin reprezentant Ș.C.E. au solicitat în contradictoriu cu

pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și

Ministerul Finanțelor Publice anularea Hotărârii nr. 5 din 23 martie 2010.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că în mod greșit nu li s-a acordat sporul de

risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate.

Reclamanții afirmă că

legea nr. 567/2004 operează cu un sens restrâns al noțiunii de personal

auxiliar și un sens mai larg care are în vedere categoria personalului conex.

Acest lucru rezultă din art. 4 din lege și din alte dispoziții ale legii, cum

ar fi art. 60 privind salarizarea care nu restrânge sfera beneficiarilor la

persoanele prevăzute în alin. (1) și (2).

Se mai arată că prin

decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că sporul de risc și suprasolicitare

neuropsihică se cuvine și după data intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000. Or,

acest spor stabilit prin Legea nr. 50/1996 era reglementat și pentru personalul

conex.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 3708 din 5 octombrie 2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că cele două categorii de personal sunt

tratate în mod distinct de legiuitor și atunci când acesta a dorit ca

dispozițiile privitoare la personalul auxiliar de specialitate să se aplice și

personalului conex, a prevăzut în mod expres acest lucru.

În ceea ce privește art.

4 din Anexa VI din Legea nr. 330/2009 nu există o astfel de normă expresă care

să facă aplicabile dispozițiile privitoare la personalul auxiliar de

specialitate și în cazul personalului conex.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții G.C.E.,

G.G., B.N., R.T., D.R., D.G., S.R., P.C., D.D.

Recursul este

inadmisibil.

Astfel, atât actul

contestat, pe de o parte, cât și hotărârea ce face obiectul recursului de față,

pe de altă parte, au fost date, în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 27 alin.

(1) din Anexa nr. VI (Reglementări specifice personalului din sistemul

justiției) din actul normativ susmenționat, în forma în vigoare la data

pronunțării sentinței atacate, „Personalul auxiliar de specialitate și personalul

conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea

nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face

contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire

a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după

caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a

cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz,

al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în

termen de cel mult 30 de zile”.

De asemenea, conform alin.

(2) al aceluiași articol, „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1)

se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de

contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”.

În prezent,

dispozițiile legale citate sunt prevăzute de art. 7 din Cap. VIII (Reglementări

specifice personalului din sistemul justiției) din Anexa nr. VI (Familia

ocupațională de funcții bugetare „Justiție”) la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs,

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum sentința nr. 3708

din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute

de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este irevocabilă, constatându-se

întemeiată excepția inadmisibilității recursului, acesta urmează a fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ș.C.E. în nume propriu și ca reprezentant a reclamanților G.G., B.N.,

R.T., D.R., D.G., S.R., P.C. și D.D. împotriva sentinței civile nr. 3708 din 5

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2011.