ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4762/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4762/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
de chemare în judecată
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de
Apel Timișoara, anularea hotărârii din 23 martie 2010 și implicit a deciziei din
16 februarie 2010, cu acordarea, în consecință, a drepturilor salariale (a
sporurilor acordate prin hotărârile judecătorești ce au dobândit puterea de
lucru judecat), respectiv sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50%
calculat la salariul de bază brut începând cu 1 ianuarie 2010 și în continuare,
spor acordat prin hotărâre judecătorească.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că este angajat ca agent procedural în cadrul Curții de Apel
Timișoara, iar prin decizia nr. 8/A din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara
i-a fost comunicat salariul de încadrare, pârâta omițând să includă sporurile acordate
prin sentința civilă nr. 799 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin,
irevocabilă prin decizia nr. 741 din 6 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Contestația formulată
de către reclamant împotriva acestei decizii i-a fost respinsă prin hotărârea nr.
9 din 23 martie 2010 a Colegiului Curții de Apel Timișoara.
Reclamantul a criticat
decizia atacată, susținând că excluderea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică
de 50% din salariul de bază este de natură a aduce atingere unor drepturi câștigate
și este discriminatorie, în condițiile în care sporurile i-au fost acordate prin
hotărâre judecătorească ce a dobândit putere de lucru judecat, iar, pe de altă parte,
el desfășoară o activitate în aceleași condiții de stres și suprasolicitare ca și
personalul auxiliar de specialitate.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința civilă
nr. 3594 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului A.A.
În motivarea acestei soluții,
prima instanță a reținut că personalul conex nu se regăsește printre categoriile
ce beneficiază, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, aplicabilă
în prezent, de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Curtea a apreciat ca neîntemeiat
argumentul reclamantului privind existența unei discriminări între categoria personalului
auxiliar de specialitate și cea a personalului conex, având în vedere faptul că
distincția dintre cele două categorii de personal auxiliar de specialitate și conex
este expres prevăzută de însăși legea cadru aplicabilă în materie.
Prima instanță a mai evocat
Deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008 și nr. 819/2008, referitor la faptul
că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea
unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să
le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte
acte normative.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
a formulat contestație reclamantul A.A., solicitând modificarea acesteia în sensul
admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
Recurentul a susținut,
în esență, că hotărârea Curții de Apel este discriminatorie, în condițiiile în care
alte curți de apel au interpretat art. 1 lit. c) din anexa nr. VI a Legii nr. 330/2009
coroborat cu art. 4 în sensul că sporurile în discuție pot fi acordate și agenților
procedurali, iar, pe de altă parte, se menține în mod abuziv diferența între personalul
auxiliar și personalul conex.
A mai învederat recurentul
că în mod eronat instanța de fond a calificat această hotărâre ca irevocabilă, aceasta
fiind supusă recursului în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările
dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată că
recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Argumente de fapt și de
drept relevante
Înalta Curte constată
că sentința recurată a fost dată în procedura prevăzută de anexa nr. VI, secțiunea
a 4-a din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice.
Astfel, potrivit dispozițiilor
art. 27 din această secțiune, „personalul
auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al
parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale
poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de
stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau,
după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în
a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz,
al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți
de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
(2)
Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate
face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios
administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile
colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz,
a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt
irevocabile.”
Aceste dispoziții
au caracter special, derogatoriu atât de la prevederile art. 299 C. proc. civ.,
cât și ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste dispoziții
legale, în mod evident hotărârea nr. 3594 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu poate face obiectul
căii de atac a recursului.
Soluția instanței de
recurs
Pentru aceste considerente,
în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat
de către A.A. împotriva sentinței civile nr. 3594 din 28 septembrie 2010 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 octombrie 2011.