ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1357/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta Curtea de Apel Oradea în contradictoriu în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. și OO., a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea nr. 22/18.05.2015.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2658 din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x a admis acțiunea și a anulat hotărârea nr. 22/18.05.2015, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. au formulat recurs, criticând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii Curții de Apel Oradea și a menținerii Hotărârii nr. 22 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea.

2.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost acordat personalului conex care își desfășoară activitatea în circumscripția Curții de Apel Oradea prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009. Astfel, prin sentința civilă nr. 1017/LM/29.06.2009 a Tribunalului Bihor, respectiv decizia civilă a Curții de Apel Oradea nr. 3/2010/R/23.02.2010 i s-a recunoscut personalului conex drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut începând cu data de 03 februarie 2007 și pentru viitor.

La intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, președintele Curții de Apel Oradea a emis Decizia nr. 28/11.02.2010 prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și ale personalului conex din cadrul Curții de Apel Oradea, începând cu data de 01.01.2010, fără acordarea pentru personalul conex a sporului de risc și suprasolicitare. Împotriva acestei decizii, personalul conex a formulat contestație adresată Colegiului de conducere al Curții de Apel Oradea, care prin Hotărârea din 5 martie 2010 a admis contestația și a dispus acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și personalului conex, fiind emisă ulterior de către președintele Curții de Apel Oradea Decizia nr. 51/22 martie 2010 prin care s-a dispus reîncadrarea personalului conex în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a sporului de 50% obținut de această categorie de personal prin hotărâri judecătorești irevocabile. Hotărârea Colegiului Curții de Apel Oradea a fost transmisă ordonatorului principal de credite care avea posibilitatea să o atace, dar nu a făcut-o, astfel încât ea a rămas în ființă, producând efecte.

Recurenții au apreciat că prin parcurgerea în anul 2010 de către personalul conex a procedurii administrative de contestare a modului de stabilire a salariilor în raport de prevederile noii legi a salarizării unitare a personalului bugetar, respectiv Legea nr. 330/2009, problema acordării sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai poate fi repusă în discuție, de la acel moment până în prezent neintervenind modificări legislative care să justifice modificarea cuantumului salariilor acordate personalului conex în baza hotărârii colegiului de conducere mai sus amintite. Acceptarea tezei contrare ar atrage încălcarea principiului securității juridice și al încrederii legitime și ar lipsi de orice eficiență atributul recunoscut colegiului de conducere de a soluționa contestațiile formulate de persoanele nemulțumite de modul de stabilire a salariului.

Pe de altă parte, în măsura în care ar fi fost respectate în totalitate exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces efectiv la justiție inclusiv în faza de executare, personalul conex ar fi trebuit sa beneficieze de punerea benevolă în plata a hotărârilor judecătorești executorii, astfel că la data de 31.12.2009 salariul de încadrare ar fi trebuit să cuprindă sporul în discuție.

Chiar daca la data de 31.12.2009 acest spor nu se afla efectiv în plată, prin plățile eșalonate efectuate în temeiul O.G. nr. 71/2009 la acest moment reconstituind salariul aferent lunii decembrie 2009, se poate afirma cu certitudine că sporul aferent acestei luni a fost integral achitat, astfel că se pot prevala inclusiv de prevederile art. 5, alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, în vigoare la data emiterii deciziilor de reîncadrare în baza noii legi. De asemenea, relevante sub acest aspect sunt și prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009. O atare dispoziție de păstrare în plată a nivelului salariului aferent lunii decembrie a anului anterior se regăsește și în legile de salarizare adoptate pentru perioada 2012-2015, astfel că intervenția ordonatorului secundar de credite în sensul retragerii sporului de risc și suprasolicitare psihica contravine acestor dispoziții.

Recurenții au apreciat că nu se poate face abstracție de situația particulară a personalului conex din circumscripția Curții de Apel Oradea, căruia sporul pentru risc și suprasolicitare i-a fost acordat prin hotărâri irevocabile și pentru viitor, ceea ce presupune, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 21/2007 a ICCJ, plata acestuia până la îmbunătățirea condițiilor de muncă, fapt care în mod evident nu a intervenit, din moment ce pentru celelalte categorii de personal din sistem sporul a fost inclus în indemnizația/salariul de încadrare.

Temeiul acordării sporului de risc și suprasolicitare pentru personalul conex din raza Curții de Apel Oradea îl reprezintă în primul rând forța obligatorie și executorialitatea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea acestuia, în sensul acordării sporului de risc și suprasolicitare și pentru viitor.

Modul în care Curtea de Apel Oradea a înțeles să valorifice în favoarea personalului conex efectele hotărârilor judecătorești irevocabile mai sus menționate nu este singular, aspect ce rezultă din considerentele Deciziei nr. 2/2015 prin care ICCJ a statuat în esență că punerea în plata a unor hotărâri judecătorești de natura celor obținute și de personalul conex din raza Curții de Apel Oradea nu este de natură a crea un tratament discriminatoriu pentru personalul conex care nu a obținut recunoașterea respectivului spor in instanță. De altfel, acest spor este acordat personalului conex din cadrul parchetelor, în baza unui ordin emis de ordonatorul principal de credite - Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICC J - astfel încât, prin neplata acestuia s-ar crea o discriminare nejustificată legislativ între personalul conex al instanțelor judecătorești și cel al parchetelor.

Recurenții au arătat că situația se prezintă în mod similar și în ceea ce privește sporul de confidențialitate. Prin sentința civilă nr. 1303/LM/02.11.2009 a Tribunalului Bihor, respectiv decizia civilă nr. 359/2010/R723.02.2010 a Curții de Apel Oradea se recunoaște obligația profesională de păstrare a confidențialității ce revine inclusiv personalului conex, dispunându-se acordarea unui spor de confidențialitate de 15 % cu începere din aprilie 2007 și în continuare pentru viitor (nu până la aplicarea Legii cadru nr. 330/2009 cum în mod eronat se menționează în cuprinsul proiectului de raport).

Nu în ultimul rând, a fost invocată încheierea nr. 16 din 10.07.2015 a Curții de Conturi a României prin care personalului conex din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, aflat într-o situație identică cu cea în care se află recurenții, i s-a recunoscut beneficiul sporului de risc și a celui de confidențialitate acordat prin hotărâri judecătorești irevocabile și pentru viitor.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.

2.2. Recurenții au depus o dezvoltare a motivelor de recurs, prin care se arată următoarele:

Soluția instanței de fond este nelegală deoarece este consecința aplicării greșite a normelor de drept material incidente raportului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește principiul legalității stabilirii drepturilor salariale

Prin Legea nr. 330/2009 s-a reglementat stabilirea unui sistem unitar ele salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, iar la alin. (3) al art. 1 din actul normativ s-a menționat că, începând cu intrarea în vigoare a legii, drepturile salariale rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege, că reglementarea sistemului unitar de salarizare vizează o perioadă tranzitorie. La art. 7 alin. (2) din același act normativ se precizează că realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a legii nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.

Prin art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, act cu valoare de normă în ceea ce privește principiul legalității stabilirii drepturilor salariale, se stabilește că, cu privire la regula instituită de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 330/2009, se va asigura, cu caracter tranzitoriu, o sumă compensatorie care să acopere diferența în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu legea cadru de salarizare sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului.

Principiul legalității stabilirii drepturilor salariale, sub aspectul că drepturile salariale sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în Legea nr. 330/2009, se impunea a fi interpretat din perspectiva normei instituite și prin art. 3 lit. c) din actul normativ, în sensul că drepturile salariale în baza legii cadru de salarizare se vor stabili prin considerarea sporurilor precum și a altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a legii prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă.

Cu privire la drepturile de natură salarială/sporuri, ce vor forma salarizarea acordată în baza Legii nr. 330/2009, prin art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 se reglementează expres că, în conformitate cu prevederile art. 30 din legea cadru de salarizare, la stabilirea salariilor nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, dacă excedează prevederilor legii cadru. Per a contrario, dacă prin normele de aplicare a legii-cadru, în ceea ce privește legalitatea stabilirii drepturilor salariale, nu sunt menționate ca excedentare drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești, principiul legalității stabilirii drepturilor salariale presupune formarea salariilor cu acordarea drepturilor stabilite anterior prin hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește inaplicabilitatea sporurilor în litigiu personalului conex din instanțe/parchete.

Soluția instanței de fond este nelegală deoarece și-a limitat analiza prevederilor din anexa VI la Legea nr. 330/2009, în contextul în care, pe de o parte, salarizarea nu s-a făcut prin considerarea drepturilor stabilite în anexe decât în limita instituită de art. 30 din actul normativ și, pe de altă parte, salarizarea este și consecința prevederilor alin. (1) al art. 30 și a reglementărilor cu caracter general stabilite prin actul normativ. Prin alin. (1) al art. 30, se reglementează în sensul că sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 se introduc în salariul de bază, dacă acele sporuri se regăsesc în notele din anexele la actul normativ. Cu alte cuvinte, în cazul recurenților, sporurile litigioase nu sunt cele din categoria sporurilor ce intrau în salariul de bază, ci sporuri acordate în baza unor legi, a căror interpretare, prin hotărâri judecătorești irevocabile, a fost în sensul că beneficiază și personalului conex. De acea interpretarea propusă de instanța de fond, prin trimitere la prevederile din anexa VI la Legea nr. 330/2009 este una greșită.

Personalul conex este beneficiarul dreptului de a i se stabili salarizarea pe anul 2010 prin includerea/acordarea sporurilor stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile date în soluționarea unor litigii având ca obiect întinderea dreptului asupra sporurilor litigioase, independent de faptul că în anexa VI este menționat personalul auxiliar de specialitate ca beneficiar al acestor sporuri. Distincția pe care nu a sesizat-o instanța de fond este aceea că, urmare a cuprinderii acestor sporuri în anexa VI și a indicării ca beneficiar a personalului auxiliar de specialitate, legiuitorul, în contextul art. 30, a stabilit includerea în salariul de bază a acestor sporuri, ca și sporuri stabilite prin legea unică de salarizare, în timp ce în cazul personalului conex acordarea dreptului se face prin reîncadrare, cu o salarizare care include și sporurile stabilite prin hotărâri judecătorești, independent de salariul de bază, de natura caracterului lor compensatoriu sau din alte considerente, pentru a fi atins scopul legii, acela de a fi asigurată salarizarea avută în luna decembrie 2009, atâta timp cât vorbim de sporuri prevăzute de legile de salarizare anterioare și nu de drepturi rezultate din negocieri colective sau acte administrative.

În ceea ce privește corelația dintre hotărârile judecătorești prin care s-a dispus acordarea pentru viitor a sporurilor în litigiu și Legea nr. 330/2009.

Pentru judecătorul fondului neincluderea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a celui de confidențialitate de 15% printre cele care pot fi acordate personalului conex, echivalează cu voința neechivocă a legiuitorului de a înlătura acordarea acestor sporuri pentru personalul conex din instanțele judecătorești, cu atât mai mult cu cât hotărârile judecătorești irevocabile sunt consecința interpretării unor drepturi acordate prin legi abrogate ulterior prin Legea nr. 330/2009, independent de faptul că legea unică de salarizare a instituit ca și regulă obligativitatea includerii în noua salarizare a drepturilor stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern anterioare, astfel încât să nu se realizeze o diminuare a drepturilor salariate avute în luna decembrie 2009, dacă aceste drepturi au fost prevăzute în legile de salarizare anterioare.

Este adevărat faptul că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost acordat acestei categorii de personal prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% presupune o abordare distinctă de prevederile din anexele la Legea nr. 330/2009, deoarece, pe de o parte, Legea nr. 330/2009 a produs efecte numai din perspectiva prevederilor art. 30 și, pe de altă parte, tocmai din această aplicabilitate rezultă modul de compunere a salariului preferențial pentru anul 2010 în baza legii unice de salarizare.

Abrogarea legilor interpretate prin hotărâri judecătorești, în ceea ce privește îndreptățirea recurenților la plata sporurilor litigioase, este nerelevantă, atâta timp cât această abrogare a survenit prin Legea nr. 330/2009 și acest act normativ reglementează expres că se va asigura salarizarea avută la 31 decembrie 2009, în măsura în care salariul și sporurile la acesta sunt consecința juridică a unor legi sau hotărâri de guvern, așa cum au fost confirmate la aplicare prin hotărâri judecătorești, acolo unde a fost cazul, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară a fost dispus, începând cu data de 01.02.2007 și pentru viitor, până la acordarea efectivă prin cuprinderea acestuia în indemnizația lunară, prin decizia civilă nr. 1236/2009, dar nu-și are izvorul în aceasta. Sporul își are originea în lege și implicit, era obligatoriu să fie cuprins în salariul de bază începând cu data de 01.01.2010, deoarece, prin decizia civilă nr. 1236/2009, s-a statuat în mod irevocabil asupra interpretării legilor de salarizare a personalului conex, în sensul că le sunt aplicabile prevederile referitoare la personalul auxiliar de specialitate din Ministerul Justiției, iar legea unică de salarizare prevede expres că stabilirea salariului se va face prin includerea în acesta a unor drepturi stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la interpretarea normelor de salarizare inițiale legii cadru.

Fiind lămurită încadrarea personalului conex în categoria personalului reglementat prin art. 3 alin. (3) din Legea nr. 567/2004, implicit acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000. aprobată prin Legea nr. 334/2001, așa cum s-a statuat și prin Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ

2.3. Intimata-reclamantă Curtea de Apel Oradea a depus la dosar note de ședință, prin care a achiesat la recurs, arătând următoarele:

La data promovării de către Curtea de Apel Oradea a acțiunii având ca obiect anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea nr. 22/18.05.2015, prin are a fost admisă contestația pârâților și desființată Decizia nr. 54/BRU/07.05.2015 emisă de Președintele Curții de Apel Oradea conform căreia începând cu 01.06.2015 salariile de bază individuale ale personalului conex de la instanțele din raza Curții de Apel Oradea să fie stabilite fără acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a celui de confidențialitate stabilite prin hotărâri judecătorești, s-a avut în vedere o situație juridică nereglementată, care însă în raport de prevederile Deciziei nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale și ale Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție este discriminatorie pentru această categorie de personal față de aceeași categorie din cadrul altor Curții de apel din țară.

Prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1

2

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal -bugetare sunt neconstituționale.

La punctul 29 din Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea a reținut că principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar din moment ce situația juridică a personalului bugetar de același grad, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și aceleași studii este identică, atunci și tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizația de încadrare - trebuie să fie același, nefiind permis ca aceeași categorie de personal să aibă indemnizații de încadrare diferite.

Totodată, la punctul 31 din decizie, Curtea a constatat că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

La punctul 32 din decizie. Curtea a reținut că efectul neconstituționalității art. 3

1

alin. (1) (ind. 2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016) consta în aceea că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare" la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Prin urmare, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritatea publică.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut la punctul 34 din Decizia nr. 794/15.12.2016 că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/20015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, lin cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

La punctul 35 și 36 din decizia mai sus menționată, Curtea Constituțională a reținut că atât considerentele cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, astfel că, atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 794/15.12.2016.

De asemenea, la punctul 29 din considerentele Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți le Casație și Justiție a României - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut că interpretarea art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere intenția legiuitorului ca prin aprobarea acestei norme să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, așadar în acord cu scopul legii, iar pe de altă parte, nu poate fi înlăturată obligația instanței de judecată de a face aplicarea prioritară a convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligație ce decurge din dispozițiile art. 20 din Constituția României, dar și din jurisprudența instanței europene și, respectiv, a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În concluzie, având în vedere considerentele mai sus expuse și pentru a evita aplicarea unui tratament discriminatoriu personalului conex din circumscripția Curții de Apel Oradea în raport cu aceeași categorie de personal din circumscripția altor Curți de apel din țară, intimata-reclamantă a achiesat la recursul declarat de către recurenții pârâți din acest dosar, astfel încât stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru această categorie de personal să includă și sporul de risc și sporul de confidențialitate ce le-a fost acordat prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. (3) din C. proc. civ.

2.4. Recurenții-pârâți au depus la dosar concluzii scrise, prin care au arătat că solicită să se ia act de achiesare.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Nu au fost formulate puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 04 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.

3.2. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În fapt, astfel cum a reținut prima instanță, prin decizia nr. 54/BRU/07.05.2015 emisă de președintele Curții de Apel Oradea s-a dispus ca începând cu 01.06.2015 salariile de bază individuale ale personalului conex de la instanțele din raza Curții de Apel Oradea să fie stabilite fără acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a celui de confidențialitate.

Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Oradea nr. 22/18.05.2015, a fost admisă contestația împotriva deciziei de mai sus și a fost desființată această decizie, statuându-se faptul ca salariile de bază individuale ale personalului conex de la instanțele din raza Curții de Apel Oradea să fie stabilite cu acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a celui de confidențialitate.

Obiectul litigiului cu care a fost investita Curtea de Apel București îl formează cererea de anulare a acestei hotărâri a colegiului de conducere.

Problema de drept ce trebuie dezlegată de instanță este aceea de a cunoaște dacă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 și a actelor normative ulterioare de salarizare în materie, precum și în raport de prevederile Deciziei nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale și ale Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, se impune sau nu acordarea personalului conex al instanțelor judecătorești a sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și de confidențialitate de 15%, în condițiile în care anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, dreptul la acordarea acestor sporuri a fost recunoscut inclusiv pentru viitor, prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Ca și chestiune prealabilă, Înalta Curte va constata că, deși intimata-reclamantă a depus un set de note de ședință prin care a arătat că achiesează la recurs, nu se poate face aplicarea ca atare a dispozițiilor din C. proc. civ. referitoare la achiesare.

Achiesarea este reglementată de legiuitor în două forme:

- achiesarea pârâtului la pretențiile reclamantului (art. 436-437 C. proc. civ.);

- achiesarea părții care a pierdut procesul la hotărârea pronunțată (art. 463-464 C. proc. civ.).

Or, intimata-reclamantă Curtea de Apel Oradea nu se află nici în situația achiesării pârâtului la pretențiile reclamantului, pentru că a fost reclamantă în prezenta cauză, nici în situația achiesării la hotărâre a părții care a pierdut procesul, pentru că a câștigat în fața primei instanțe.

Pe de altă parte, C. proc. civ. nu reglementează expres situația achiesării intimatului la pretențiile recurentului, astfel că nu există temei procesual pentru a se lua act de achiesare ca atare și a se proceda la admiterea recursului fără judecata acestuia pe fond.

De altfel, chiar intimata-reclamantă a depus un nou set de note de ședință, ulterior primului, prin care nu a mai arătat că achiesează la recurs, ci că este de acord cu admiterea acestuia, aspect ce reprezintă doar poziția procesuală a acestei părți în raport de recursul formulat, fără a i se putea da valențele unei renunțări la acțiune sau a unei achiesări (așa cum s-a arătat mai sus).

Ca urmare, Înalta Curte, procedând la analiza pe fond a recursului de față, constată că acesta este fondat și că în mod corect a procedat Colegiul de Conducere al Curții de Apel Oradea la acordarea acestor sporuri personalului conex, având în vedere evoluția legislativă ulterioară introducerii acțiunii de către reclamantă.

Astfel, prin O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, legiuitorul a urmărit eliminarea inechităților salariale la nivel de autoritate prin instituirea posibilității de egalizare a salariilor persoanelor care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și în cadrul aceleiași autorități.

Astfel, a fost introdus art. 3

1

, prin care s-a statuat:

"(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Ulterior, prin O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, a fost completat articolul de mai sus:

"(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești."

Or, prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1) indice 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal -bugetare, sunt neconstituționale.

La punctul 29 din această decizie, Curtea a reținut că principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar din moment ce situația juridică a personalului bugetar de același grad, gradație, vechime în funcție sau în specialitate și aceleași studii este identică, atunci și tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizația de încadrare - trebuie să fie același, nefiind permis ca aceeași categorie de personal să aibă indemnizații de încadrare diferite.

Totodată, la punctul 31 din decizie, Curtea a constatat că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

La punctul 32 din decizie, Curtea a reținut că efectul acestei neconstituționalității consta în aceea că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare" la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Prin urmare, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritatea publică.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut la punctul 34 din Decizia nr. 794/15.12.2016 faptul că, în vederea egalizării de mai sus, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

La punctul 35 și 36 din decizia mai sus menționată, Curtea Constituțională a reținut că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, astfel că, atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 794/15.12.2016.

Înalta Curte mai reține și incidența punctului 29 din considerentele Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reținut că "interpretarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere intenția legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, așadar în acord cu scopul legii, iar, pe de altă parte, nu poate fi înlăturată obligația instanței de judecată de a face aplicarea prioritară a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligație ce decurge din dispozițiile art. 20 din Constituția României, dar și din jurisprudența instanței europene și, respectiv, a Curții de Justiție a Uniunii Europene."

În concluzie, având în vedere considerentele mai sus expuse și pentru a evita aplicarea unui tratament discriminatoriu personalului conex din circumscripția Curții de Apel Oradea în raport cu aceeași categorie de personal din circumscripția altor curți de apel din țară, se impune recunoașterea pentru acest personal a dreptului la includerea în salariu a sporului de risc și a sporului de confidențialitate ce le-au fost acordate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

3.3. Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta Curtea de Apel Oradea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. împotriva sentinței nr. 2658 din 19 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x în contradictoriu cu intimata-reclamantă Curtea de Apel Oradea și cu intimatul-pârât Colegiul de conducere al Curții de Apel Oradea.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta Curtea de Apel Oradea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2018.