ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat

ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea de colaborator al Securității

în ceea ce-l privește pe pârâtul M.M.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că așa cum rezultă din nota de constatare aflată la dosarul

cauzei, pârâtul M.M. a fost recrutat în calitate de informator în luna noiembrie

1973 pentru a furniza informații despre cetățenii străini din anturajul soției sale,

precum și pe linie de „Artă”, semnând în acest sens un angajament olograf cu numele

conspirativ de „Valentin”.

apel

Prin sentința nr. 3060

din 23 iunie 2010 Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantului Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul M.M.

și a constatat calitatea de colaborator al Securității, în privința pârâtului.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, că din nota de analiză datată 60

mai 1977 aflată la dosar, rezultă că pârâtul a furnizat un număr de 8 note informative,

fiind „stimulat” cu suma de 300 ROL pentru informațiile furnizate organelor de securitate.

Concluzionând, instanța

de fond a constatat că informațiile furnizate de pârât, care avea reprezentarea

clară a faptului că acele relatări nu vor rămâne fără efect, au fost de natură a

îngrădi dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice, fiind astfel aplicabile dispozițiile

art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008.

pârâtul M.M.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs pârâtul M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul combate concluziile

primei instanțe susținând, în principal, că nu i-au fost examinate apărările cuprinse

în întâmpinarea pe care a formulat-o în termen legal, act procedural care a fost

complet ignorat.

Referitor la condițiile

impuse de lege pentru atribuirea calității de colaborator al Securității, recurentul

afirmă că nu a furnizat nicio informație pertinentă și nu există nicio dovadă că

ar fi fost remunerat de Securitate, probele fiind interpretate superficial de Curtea

de apel.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele

expuse în continuare.

de drept relevante

Recurentul-pârât M.M.

a fost supus verificărilor din oficiu ale intimatului-reclamant Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, sub aspectul constatării calității de lucrător

sau colaborator al Securității, în temeiul art. 3 lit. g) raportat la art. 5

alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, în considerarea candidaturii sale la funcția de primar

al orașului Hârlău.

Pentru a reține calitatea

de colaborator al Securității prima instanță a avut în vedere cele două aspecte

invocate de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, respectiv:

- informația legată de

activitatea șefului de șantier PM din Pașcani cuprinsă în nota informativă datată

6 mai 1977;

- remunerarea pârâtului

de către Securitate cu suma de 300 ROL.

Curtea de apel nu și-a

argumentat însă soluția adoptată conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

făcând complet abstracție de întâmpinarea pârâtului.

Astfel, în considerentele

sentinței s-a reținut că pârâtul nu a formulat întâmpinare deși aceasta se găsea

la dosar, fiind înregistrată la data de 11 martie 2010, adică în termen legal în

raport cu primul termen stabilit pentru judecată, 17 martie 2010.

Analizând înscrisurile

administrate la solicitarea intimatului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității,precum și apărările recurentului, prin prisma prevederilor art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile

legale pentru constatarea calității de colaborator al Securității în privința recurentului

M.M.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securității „

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.

Din interpretarea

acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator

al Securității”, presupune întrunirea a trei condiții cumulative:

- furnizarea

de informații, indiferent sub ce formă;

- informațiile

să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauza de față, în sarcina

recurentului s-a reținut o singură informație ca fiind aptă să atragă incidența

textului citat, și anume cea conținută în nota informativă datată 6 mai 1977.

Verificând acest document,

Înalta Curte constată că în cuprinsul său nu poate fi decelată nicio informație

care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În concret, prezentând

activitatea punctului de lucru Ozana – Târgu Neamț, sursa „Valentin”, adică recurentul,

face următoarele referiri la inginerul PM, urmărit de Securitate:

„În calitate de șef de

șantier, inginerul se deplasează aproape săptămânal la punctul nostru de lucru pentru

a da dispoziții maistrului răspunzător și a cerceta mersul normal al lucrărilor.

În ce privește comportarea

acestuia în perioada când se deplasează la Tg. Neamț, nu s-a observat nimic deosebit.

Vine de obicei cu mașina sa personală și nu consumă băuturi alcoolice și de regulă

nu stă mult timp, în unele cazuri nici nu coboară din mașină. Nu cunosc să aibă

un anturaj format la acest punct de lucru și nici cu alte elemente din Târgu Neamț.

Știu că pe la sfârșitul

lunii februarie a fost aici în oraș cu inginerul șef al șantierului din Pașcani

și cu alți doi ingineri de la trust și în final au fost la restaurant unde au mâncat

și au băut vin. Nu cunosc numele inginerilor de la trust.”

În raport de conținutul

neutru al relatării, care nu are nici măcar o tentă politică, Înalta Curte consideră

că nu sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precitat.

Referitor la cel de-al

doilea aspect reținut de prima instanță, al „răsplătirii” informatorului cu suma

de 300 ROL, acesta se bazează pe un înscris nedatat, neînregistrat și semnat indescifrabil

cu următorul conținut:

„(chitanță) Am primit

suma de 300 (trei sute) ROL pentru informațiile furnizate organelor de securitate.”

În condițiile în care

recurentul contestă semnătura aplicată pe „chitanța” respectivă și nu există nici

un alt element probator (stat de plată, referat întocmit de organul de securitate,

confirmare indirectă a informatorului) care să confere o consistență rezonabilă

prezumției de care se prevalează Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

Înalta Curte nu poate socoti ca fiind dovedit faptul pretins.

Conchizând, Înalta Curte

reține, contrar primei instanțe, că intimatul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității nu a făcut dovada că M.M. îndeplinește condițiile pentru a

fi considerat colaborator al Securității.

Dimpotrivă, înscrisurile

administrate converg către ideea, afirmată și în întâmpinarea depusă de pârât la

prima instanță, că a fost constrâns să semneze angajamentul de colaborare cu Securitatea

întrucât avea relații cu o cetățeană franceză cu care ulterior s-a și căsătorit,

organele de represiune controlând mai bine situația în acest mod. Astfel se explică

și împrejurarea că, după anul 1978 când s-a pronunțat divorțul, a încetat și preocuparea

Securității în raport cu persoana recurentului.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. raportat la art. 20 din

Legea nr. 554/2004, se va admite recursul și se va modifica sentința atacată în

sensul respingerii acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.M. împotriva sentinței nr. 3060 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2011.