ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5105/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5105/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâta G.M.A. (C.M.A.), constatarea calității acesteia

din urmă de colaborator al Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtei s-a realizat în considerarea

calității sale de revoluționar, la solicitarea Secretariatului de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989; potrivit notei de constatare din 27 august

2008 și a înscrisurilor anexate, pârâta a fost recrutată de organele Securității

Statului pentru cunoașterea activității unor cetățeni români și străini, precum

și a altor aspecte ce prezentau interes pentru acestea, pentru „furnizarea de informații

referitoare la activitatea persoanelor române și străine care frecventează complexul

hotelier „C.”, semnând un angajament în acest sens și preluând numele conspirativ

„L.”.

Reclamantul a arătat că

pârâta a furnizat organelor de securitate note informative olografe cuprinzând informații

utile acestora, semnalând două studente la medicină care au încercat să discute

cu o serie de cetățeni maghiari cazați în hotel, precum și faptul că prin nota informativă

din 8 aprilie 1987, pentru care pârâta a fost recompensată cu un cartuș de țigări,

a informat organele de securitate despre intenția unei cunoștințe, fost mecanic

auto, de a pleca ilegal din țară.

S-a arătat în motivarea

acțiunii că astfel de informații se referă la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, întrucât contactele cetățenilor români cu cei străini

erau privite cu suspiciune de organele de securitate, astfel că este întrunită prima

cerință a legii.

Reclamantul a mai arătat

că este întrunită și cerința ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, în speță dreptul la viață privată consacrat

în art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta G.M.A. (C.M.A.) a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 4263 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta G.M.A.

(C.M.A.) și, în consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității

în privința pârâtei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

- pârâta a fost recrutată

de organele de securitate urmare a aprobării raportului cu propunere de recrutare

în calitate de colaborator a numitei C.M.A., din data de 15 martie 1987, raport

în care se menționează că „în procesul verificării și atragerii la colaborare a

fost folosită în unele cazuri pe care le-a rezolvat bine”.

- în data de 31 martie

1987, pârâta a semnat un angajament de colaborare cu organele de securitate, menționând

că materialele pe care le va furniza vor fi sub formă de note informative scrise

pe care le va semna cu numele de „L.”.

- nota de constatare din

27 august 2008, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S., coroborată cu

aspectele cuprinse în cererea de chemare în judecată, pe care reclamantul își fundamentează

acțiunea, reține activitatea de colaborator/informator a pârâtei concretizată în

raport de două note informative olografe furnizate de pârâtă, semnate cu numele

conspirativ „L.” și de faptul că pârâta a fost recompensată de organele de securitate,

potrivit raportului.

Instanța de fond a apreciat

că din documentele invocate reiese în mod cert întrunirea primei cerințe, privind

furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar, în ceea ce privește

cea de-a doua cerință a legii, ca această furnizare de informații să fi vizat îngrădirea

unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, instanța a apreciat, de asemenea,

că este în egală măsură întrunită.

Astfel, s-a reținut că

furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele în

cauză, atât cetățenii străini, cât și pe cei români cu care aceștia au intrat în

legătură, unor consecințe negative pentru ei, constituind activități prin care s-a

îngrădit dreptul la viață privată a persoanelor în cauză, consacrat de art. 17

pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat

de România prin Decretul nr. 212/1974.

Instanța a mai reținut

faptul că aspectele invocate de pârâtă prin întâmpinare, relativ la situația grea

care a determinat-o să accepte o atare colaborare, sau împrejurarea că pârâta a

fost, ulterior colaborării sale cu organele de securitate, urmărită la rândul ei

pentru legături cu străinii, nu pot constitui cauze de nereținere a calității de

colaborator, acestea din urmă fiind prevăzute expres în art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, ipoteze neîntrunite în speță.

S-a mai apreciat că faptul

că pârâta a participat la Revoluția din decembrie 1989, fiind rănită, nu prezintă

nicio relevanță în prezenta cauză.

Constatând întrunită ipoteza

normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, instanța, în temeiul art. 11 din

același act normativ, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei de colaborator

al Securității.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta C.M.A. (G.M.A.) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din

C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea acesteia spre

rejudecare sau modificarea în sensul respingerii acțiunii formulate de C.N.S.A.S.

În motivarea căii de atac

recurenta susține că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținând că aceste prevederi definesc

mult prea larg calitatea de colaborator al Securității, fapt ce afectează situația

sa de persoană care deține titlul de luptător pentru Revoluția din Decembrie 1989.

Se menționează, în esență,

că deși a fost recrutată de organele Securității pentru „furnizarea de informații

referitoare la activitatea persoanelor române și străine care frecventau complexul

hotelier Continental Târgu Mureș”, informațiile furnizate se refereau la aspecte

întâmplătoare ale unor clienți ai complexului hotelier, fără relevanță sub aspect

informativ, care nu au afectat în nici un mod viața privată, onoarea sau reputația

unor persoane.

De asemenea, se susține

că notele informative menționate de reclamantă și depuse la dosar au fost date în

contextul în care avea vârsta de 17 ani și 5 luni, avea o situație familială precară,

a fost indusă în eroare că informațiile erau destinate conducerii complexului hotelier,

a apreciat că relatările despre persoane care erau predispuse a săvârși fapte cu

caracter infracțional nu reprezintă o atingere adusă vieții private a acestora întrucât

manifestările de a încerca trecerea ilegală a graniței și actual sunt pedepsite

de lege, unele notele informative sunt datate anterior angajamentului de la 31.03.1987,

astfel că în mod greșit i s-a atribuit calitatea de colaborator al Securității,

nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

De asemenea, recurenta

susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu prezintă relevanță faptul

că a fost rănită în Revoluția din Decembrie 1989, deși sentința pronunțată în sensul

constatării calității de colaborator al Securității o afectează în mod direct.

Recurenta a formulat și

cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea Securității, susținând, în esență, că acestea

sunt mult prea generale, imprecise și pot conduce la confuzii, neexistând posibilitatea

unei analize și aprecieri corecte a ceea ce înseamnă activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, astfel că se impune corectarea acestor prevederi legale.

Se susține neconstituționalitatea

acestor dispoziții în raport și cu prevederile art. 17 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice, cât și din perspectiva art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, fără a motiva criticile de neconstituționalitate

sub aceste aspecte.

Recurenta a depus la dosar

concluzii scrise prin care a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate.

Intimatul-reclamant Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea cererii

de sesizare cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă, arătând

că motivele expuse nu privesc probleme de constituționalitate ci de modificare legislativă,

autoarea excepției neaducând critici dispoziției legale menționate din perspectiva

prevederilor și principiilor Constituției sau ale tratatelor internaționale ratificate

de România.

Prin concluziile scrise,

C.N.S.A.S. solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală și temeinică

sentința atacată, susținând că notele informative care au vizat persoane care intenționau

să treacă ilegal frontiera, într-o perioadă în care aceasta rămânea singura opțiune

în fața refuzului autorităților de a permite exercitarea dreptului la libera circulație,

această faptă reprezentând o atitudine potrivnică regimului comunist, puteau conduce

la măsuri de verificare, urmărire, investigații care ar fi însemnat cel puțin încălcarea

dreptului la viață privată. Mai mult,victimele delațiunii aveau încredere în persoana

recurentei, solicitându-i ajutorul în acest sens, această situație constituind un

element de gravitate.

Tot astfel, denunțând

persoane care aveau legături neoficiale cu cetățeni străini, recurenta a conștientizat

că asupra acestora urma, de obicei, cel puțin o acțiune de verificare ce presupunea

ingerințe în viața personală a celor denunțați, cu consecința încălcării dreptului

la viață privată.

recurs

Instanța de recurs analizând

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciază că în

raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, se impune

respingerea acesteia, întrucât argumentele expuse de recurentă în motivarea acestei

cereri nu pot fi apreciate ca veritabile critici de neconstituționalitate astfel

cum impun dispozițiile art. 10 alin. (2) coroborate cu art. 2 din Legea nr. 47/1992

republicată, în realitate urmărindu-se reformularea textului legal considerat neclar.

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de susținerile părților, de înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Pentru a fi constatată

calitatea de colaborator al Securității, trebuie îndeplinite condițiile cumulative

impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008, după cum urmează:

- persoana să fi furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii Securității.

Condiția este îndeplinită,

având în vedere că recurenta a semnat la data de 31 martie 1987 un angajament de

colaborare cu organele de Securitate, preluând numele informativ „L.”, nefiind contestate

normele informative furnizate organelor Securității.

Este suficientă existența

materială a unei singure relatări verbale sau scrise a colaboratorului, ori consemnată

de lucrătorii Securității, pentru ca furnizarea informațiilor să îndeplinească cerințele

legale.

Recurenta nu se află în

ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) teza a II-a respectiv să fi furnizat „informațiile

cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date

în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest,

pentru motive politice pentru cauza pentru care a fost fie cercetată fie judecată

și condamnată”.

De asemenea, nu se află

nici în ipoteza tezei a III-a a aceluiași articol potrivit căruia „persoanele care,

la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere

de prezenta definiție…”.

- prin informațiile furnizate

să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Din actele dosarului rezultă

că informațiile furnizate de recurentă s-au referit la persoane care intenționau

să treacă frontiera statului Român, dovadă în acest sens fiind nota informativă

din 8 aprilie 1987, prin care se aducea la cunoștință organelor de Securitate intenția

numitului F.F. de a pleca ilegal din țară, în aceeași zi recurenta fiind recompensată,

astfel cum rezultă din raportul aflat la fila 50 dosar fond.

Această notă informativă

a fost exploatată de organele de Securitate, astfel cum rezultă din nota ofițerului

menționată în cuprinsul acesteia.

Intenția unei persoane

de a pleca ilegal din țară este evident că la acel moment reprezenta o atitudine

potrivnică regimului comunist, aceasta fiind singura posibilitate de exercitare

a dreptului la liberă circulație.

Sursele Securității, înainte

de 1989 înțelegeau prin intenția de a pleca ilegal din țară, atât dorința de a refuza

înapoierea ulterioară unei deplasări legale în străinătate, cât și trecerea frauduloasă

a frontierei, variantă pe care victima delațiunii a și încercat-o cu ajutorul recurentei,

astfel că informațiile furnizate de recurentă referitoare la persoana numitului

F.F., prin nota informativă din 8 aprilie 1987, se refereau la atitudini potrivnice

regimului comunist.

Această apreciere a organelor

de securitate era suficientă pentru încadrarea informațiilor furnizate de recurentă

în prevederea legală conținută de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.

Nu este obligatorie detalierea

informațiilor furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informațiilor

utile pentru Securitate prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunțat

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În consecință, este suficientă

o singură informație care să facă referiri la atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist pentru a fi îndeplinită cerința menționată anterior, iar existența notei

informative din 8 aprilie 1987 nu a fost contestată de recurentă.

- informațiile să fi vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Informațiile furnizate

trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăților și drepturilor fundamentale

ale omului, nefiind obligatoriu ca informațiile să fi și produs îngrădirea despre

care face vorbire art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.

Din înscrisurile aflate

la dosar rezultă că cel puțin în persoana numitului F.F. informațiile erau apte

să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, nota informativă

din 8 aprilie 1987 fiind propusă pentru exploatare Serviciului 1/A de organele Securității.

Împrejurarea că notele

informative nu au fost urmate de îngrădiri ale drepturilor și libertăților persoanelor

vizare nu prezintă relevanță, întrucât „vizarea” îngrădirii unor drepturi nu presupune

dovedirea încălcării propriu-zise a acestora, fiind suficient ca acele informații

să fie apte să ducă la îngrădirea unor astfel de drepturi și libertăți, posibilitate

de care recurenta putea și trebuia să fie conștientă.

De asemenea, lipsa de

reprezentare a urmărilor notelor informative, situația socială și materială, cât

și deținerea unui certificat de revoluționar sau urmărirea ulterioară de către organele

de Securitate, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceste aspecte nu exclud

stabilirea calității de colaborator a Securității în condițiile în care sunt îndeplinite

cerințele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În consecință, față de

considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că prima instanță a făcut o

corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.

proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, invocată de recurenta-pârâtă C.M.A.

(G.M.A.).

Cu recurs în 48 de ore

de la pronunțare pe această dispoziție.

Respinge recursul declarat de C.M.A. (G.M.A.)

împotriva sentinței civile nr. 4263 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie

2011.