ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanței de fond

Prin Sentința civilă nr.

1336 din data de 16 martie 2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a

Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

pârâtul U.S.I. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al

Securității.

și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a semnat la data de 07 iunie 1975

un „angajament” de colaborare cu organele Securității, în fața ofițerului

specialist din cadrul Departamentului Securității Statului – Direcția a III-a, Cpt.

O.D., care s-a ocupat de recrutarea pârâtului, potrivit Rapoartelor din datele

de 30 mai 1979 și 09 iunie 1979, pârâtul având vârsta de 25 ani și fiind

Referent la ONT Carpați, primind, numele conspirativ „U.”.

Recrutarea pârâtului

a fost decisă de organele de Securitate pentru supravegherea informativă a

reprezentanților și delegaților de firme turistice, a ziariștilor și turiștilor

străini, a identificării legăturilor suspecte ale acestora în rândul

cetățenilor români precum și pentru verificarea unor persoane din cadrul ONT Carpați

– București.

Prima instanță a

constatat că la dosarul cauzei se află mai multe Note informative, semnate cu

numele „U.”, apreciind, după examinarea conținutului acestora, că, deși doar o

parte din ele relatau informații prin care se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, toate notele informative

ale pârâtului au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, în special dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață

privată.

A mai reținut Curtea

că toate Notele de analiză privind pe informatorul „U.” remarcă loialitate,

seriozitate și promptitudine în rezolvarea sarcinilor încredințate, fiind

recompensat și primind mai multe avize favorabile de plecare în străinătate.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul U.S.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs au

fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Recurentul consideră

că în notele informative prezentate ca probe se prezintă declarații făcute

public, consemnate în rapoarte și note, unor reprezentanți publici de către

cetățeni străini, despre activitatea și legăturile personale ale acestora,

precum și rude, venituri, trăsături de caracter sau așa-zisa activitate în

slujba unui „serviciu de spionaj”, fără ca acestea să afecteze dreptul la

exprimare, libertatea opiniilor sau dreptul la viața privată, aceste acțiuni nu

au avut nicio consecință în restrângerea libertăților individuale, inclusiv

dreptul la liberă circulație.

3.2. Probele

prezentate de reclamant sunt nerelevante și neconcludente, deoarece aceste

informații au fost publice, la convorbirile cu străinii au participat de regulă

cel puțin două persoane și informațiile vizau activitatea economică, respectiv

probleme referitoare la aprovizionare, cazare, dificultatea traseului și a

programului și modul de lucru în întreprindere.

3.3. Notele

solicitate cu privire la turiștii străini sunt sinteze din rapoartele ghizilor,

iar afirmațiile sunt scoase din context.

3.4. În ceea ce

privește notele referitoare la activitatea referenților de specialitate,

acestea erau atașate dosarului personal în vederea acordării de calificative,

avize, etc.

3.5. Proba – nota din

27 ianuarie 1984 – ce privește pe numitul I.P., referent de specialitate, se

arată că nu denunța activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și nu viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

3.6. Instanța nu a

avut în vedere și avizele nefavorabile ale ofițerilor de Securitate la adresa

sa, deși le-a evidențiat pe cele pozitive.

3.7. Semnarea unui

angajament cu un serviciu de informații nu este o acțiune ilegală, nu face

obiectul O.U.G. nr. 24/2008, nu este supus judecății, fiind o motivare străină

de natura pricinii.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

1.1. În mod corect a

interpretat instanța de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

și a reținut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de

colaborator al Securității este necesar ca acea persoană să fi furnizat

informații, indiferent sub ce formă, care să denunțe activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

1.2. Existența

angajamentului se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce

poate fi reținut din notele depuse la dosar, sunt doar informațiile ce

îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.3. Nu i se poate

reproșa judecătorului fondului că a reținut numai anumite dovezi (note,

rapoarte, etc.) sau numai o parte dintre acestea, deoarece în cazul constatării

calității de colaborator al Securității sunt relevante numai acele informații

ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus-menționat.

1.4. Chiar și o

singură informație, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, este

suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității.

1.5. Notele reținute

de instanța de fond, respectiv cea despre numitul K.C., nota din 10 mai 1979,

nota despre numitul K.B. sau cea despre numitul I.P., îndeplinesc condițiile

analizate.

1.6. Din cuprinsul

notelor informative depuse la dosar, rezultă că recurentul a arătat la 10 mai 1979

că cetățeanul grec K.C. i-a relatat că „este bine informat asupra armamentului

pentru că el a lucrat pentru NATO”, informația s-a considerat a fi valoroasă și

urma să fie verificată (nota a fost reținută și de instanța fondului).

1.7. De asemenea,

nota privind pe I.P. care a criticat măsurile luate de verigi intermediare, ce

se abat de la linia generală a conducerii partidului, se încadrează în obiectul

O.U.G. nr. 24/2008, informațiile încălcând dreptul la liberă exprimare și

dreptul la viața privată a persoanelor în cauză.

exemplele oferite de recurent prin motivele de recurs nu se încadrează toate în

prevederile legale, au fost prezentate suficiente argumente desprinse din

celelalte note informative existente la dosar, pentru a se constata, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 modificată și completată, că recursul este nefondat și urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de U.S.I. împotriva Sentinței civile nr. 1336 din data de 16 martie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.