ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă nr.
1336 din data de 16 martie 2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a
Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu
pârâtul U.S.I. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al
Securității.
Motivele de fapt
și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a semnat la data de 07 iunie 1975
un „angajament” de colaborare cu organele Securității, în fața ofițerului
specialist din cadrul Departamentului Securității Statului – Direcția a III-a, Cpt.
O.D., care s-a ocupat de recrutarea pârâtului, potrivit Rapoartelor din datele
de 30 mai 1979 și 09 iunie 1979, pârâtul având vârsta de 25 ani și fiind
Referent la ONT Carpați, primind, numele conspirativ „U.”.
Recrutarea pârâtului
a fost decisă de organele de Securitate pentru supravegherea informativă a
reprezentanților și delegaților de firme turistice, a ziariștilor și turiștilor
străini, a identificării legăturilor suspecte ale acestora în rândul
cetățenilor români precum și pentru verificarea unor persoane din cadrul ONT Carpați
– București.
Prima instanță a
constatat că la dosarul cauzei se află mai multe Note informative, semnate cu
numele „U.”, apreciind, după examinarea conținutului acestora, că, deși doar o
parte din ele relatau informații prin care se denunțau activitățile sau
atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, toate notele informative
ale pârâtului au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului, în special dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață
privată.
A mai reținut Curtea
că toate Notele de analiză privind pe informatorul „U.” remarcă loialitate,
seriozitate și promptitudine în rezolvarea sarcinilor încredințate, fiind
recompensat și primind mai multe avize favorabile de plecare în străinătate.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâtul U.S.I., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Motivele de recurs au
fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
3.1. Recurentul consideră
că în notele informative prezentate ca probe se prezintă declarații făcute
public, consemnate în rapoarte și note, unor reprezentanți publici de către
cetățeni străini, despre activitatea și legăturile personale ale acestora,
precum și rude, venituri, trăsături de caracter sau așa-zisa activitate în
slujba unui „serviciu de spionaj”, fără ca acestea să afecteze dreptul la
exprimare, libertatea opiniilor sau dreptul la viața privată, aceste acțiuni nu
au avut nicio consecință în restrângerea libertăților individuale, inclusiv
dreptul la liberă circulație.
3.2. Probele
prezentate de reclamant sunt nerelevante și neconcludente, deoarece aceste
informații au fost publice, la convorbirile cu străinii au participat de regulă
cel puțin două persoane și informațiile vizau activitatea economică, respectiv
probleme referitoare la aprovizionare, cazare, dificultatea traseului și a
programului și modul de lucru în întreprindere.
3.3. Notele
solicitate cu privire la turiștii străini sunt sinteze din rapoartele ghizilor,
iar afirmațiile sunt scoase din context.
3.4. În ceea ce
privește notele referitoare la activitatea referenților de specialitate,
acestea erau atașate dosarului personal în vederea acordării de calificative,
avize, etc.
3.5. Proba – nota din
27 ianuarie 1984 – ce privește pe numitul I.P., referent de specialitate, se
arată că nu denunța activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar
comunist și nu viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
3.6. Instanța nu a
avut în vedere și avizele nefavorabile ale ofițerilor de Securitate la adresa
sa, deși le-a evidențiat pe cele pozitive.
3.7. Semnarea unui
angajament cu un serviciu de informații nu este o acțiune ilegală, nu face
obiectul O.U.G. nr. 24/2008, nu este supus judecății, fiind o motivare străină
de natura pricinii.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este
nefondat.
1.1. În mod corect a
interpretat instanța de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008
și a reținut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de
colaborator al Securității este necesar ca acea persoană să fi furnizat
informații, indiferent sub ce formă, care să denunțe activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
1.2. Existența
angajamentului se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce
poate fi reținut din notele depuse la dosar, sunt doar informațiile ce
îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
2.3. Nu i se poate
reproșa judecătorului fondului că a reținut numai anumite dovezi (note,
rapoarte, etc.) sau numai o parte dintre acestea, deoarece în cazul constatării
calității de colaborator al Securității sunt relevante numai acele informații
ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus-menționat.
1.4. Chiar și o
singură informație, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, este
suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității.
1.5. Notele reținute
de instanța de fond, respectiv cea despre numitul K.C., nota din 10 mai 1979,
nota despre numitul K.B. sau cea despre numitul I.P., îndeplinesc condițiile
analizate.
1.6. Din cuprinsul
notelor informative depuse la dosar, rezultă că recurentul a arătat la 10 mai 1979
că cetățeanul grec K.C. i-a relatat că „este bine informat asupra armamentului
pentru că el a lucrat pentru NATO”, informația s-a considerat a fi valoroasă și
urma să fie verificată (nota a fost reținută și de instanța fondului).
1.7. De asemenea,
nota privind pe I.P. care a criticat măsurile luate de verigi intermediare, ce
se abat de la linia generală a conducerii partidului, se încadrează în obiectul
O.U.G. nr. 24/2008, informațiile încălcând dreptul la liberă exprimare și
dreptul la viața privată a persoanelor în cauză.
Chiar dacă
exemplele oferite de recurent prin motivele de recurs nu se încadrează toate în
prevederile legale, au fost prezentate suficiente argumente desprinse din
celelalte note informative existente la dosar, pentru a se constata, în temeiul
art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 modificată și completată, că recursul este nefondat și urmează să fie
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de U.S.I. împotriva Sentinței civile nr. 1336 din data de 16 martie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 aprilie 2011.