ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2011

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1336 din data de 16 martie 2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul U.S.I. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a semnat la data de 07 iunie 1975 un „angajament” de colaborare cu organele Securității, în fața ofițerului specialist din cadrul Departamentului Securității Statului – Direcția a III-a, Cpt. O.D., care s-a ocupat de recrutarea pârâtului, potrivit Rapoartelor din datele de 30 mai 1979 și 09 iunie 1979, pârâtul având vârsta de 25 ani și fiind Referent la ONT Carpați, primind, numele conspirativ „U.”. Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de Securitate pentru supravegherea informativă a reprezentanților și delegaților de firme turistice, a ziariștilor și turiștilor străini, a identificării legăturilor suspecte ale acestora în rândul cetățenilor români precum și pentru verificarea unor persoane din cadrul ONT Carpați – București. Prima instanță a constatat că la dosarul cauzei se află mai multe Note informative, semnate cu numele „U.”, apreciind, după examinarea conținutului acestora, că, deși doar o parte din ele relatau informații prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, toate notele informative ale pârâtului au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special dreptul de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată. A mai reținut Curtea că toate Notele de analiză privind pe informatorul „U.” remarcă loialitate, seriozitate și promptitudine în rezolvarea sarcinilor încredințate, fiind recompensat și primind mai multe avize favorabile de plecare în străinătate.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul U.S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Recurentul consideră că în notele informative prezentate ca probe se prezintă declarații făcute public, consemnate în rapoarte și note, unor reprezentanți publici de către cetățeni străini, despre activitatea și legăturile personale ale acestora, precum și rude, venituri, trăsături de caracter sau așa-zisa activitate în slujba unui „serviciu de spionaj”, fără ca acestea să afecteze dreptul la exprimare, libertatea opiniilor sau dreptul la viața privată, aceste acțiuni nu au avut nicio consecință în restrângerea libertăților individuale, inclusiv dreptul la liberă circulație. 3.2. Probele prezentate de reclamant sunt nerelevante și neconcludente, deoarece aceste informații au fost publice, la convorbirile cu străinii au participat de regulă cel puțin două persoane și informațiile vizau activitatea economică, respectiv probleme referitoare la aprovizionare, cazare, dificultatea traseului și a programului și modul de lucru în întreprindere. 3.3. Notele solicitate cu privire la turiștii străini sunt sinteze din rapoartele ghizilor, iar afirmațiile sunt scoase din context. 3.

În ceea ce privește notele referitoare la activitatea referenților de specialitate, acestea erau atașate dosarului personal în vederea acordării de calificative, avize, etc. 3.

Proba – nota din 27 ianuarie 1984 – ce privește pe numitul I.P., referent de specialitate, se arată că nu denunța activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și nu viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 3.

Instanța nu a avut în vedere și avizele nefavorabile ale ofițerilor de Securitate la adresa sa, deși le-a evidențiat pe cele pozitive. 3.

Semnarea unui angajament cu un serviciu de informații nu este o acțiune ilegală, nu face obiectul O.U.G. nr. 24/2008, nu este supus judecății, fiind o motivare străină de natura pricinii. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. În mod corect a interpretat instanța de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a reținut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este necesar ca acea persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 1.2. Existența angajamentului se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce poate fi reținut din notele depuse la dosar, sunt doar informațiile ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 2.3. Nu i se poate reproșa judecătorului fondului că a reținut numai anumite dovezi (note, rapoarte, etc.) sau numai o parte dintre acestea, deoarece în cazul constatării calității de colaborator al Securității sunt relevante numai acele informații ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus-menționat. 1.4. Chiar și o singură informație, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, este suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. 1.5. Notele reținute de instanța de fond, respectiv cea despre numitul K.C., nota din 10 mai 1979, nota despre numitul K.B. sau cea despre numitul I.P., îndeplinesc condițiile analizate. 1.6. Din cuprinsul notelor informative depuse la dosar, rezultă că recurentul a arătat la 10 mai 1979 că cetățeanul grec K.C. i-a relatat că „este bine informat asupra armamentului pentru că el a lucrat pentru NATO”, informația s-a considerat a fi valoroasă și urma să fie verificată (nota a fost reținută și de instanța fondului). 1.7. De asemenea, nota privind pe I.P. care a criticat măsurile luate de verigi intermediare, ce se abat de la linia generală a conducerii partidului, se încadrează în obiectul O.U.G. nr. 24/2008, informațiile încălcând dreptul la liberă exprimare și dreptul la viața privată a persoanelor în cauză. 2. Chiar dacă exemplele oferite de recurent prin motivele de recurs nu se încadrează toate în prevederile legale, au fost prezentate suficiente argumente desprinse din celelalte note informative existente la dosar, pentru a se constata, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, că recursul este nefondat și urmează să fie respins.