ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2790/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

încheierea din 12 ianuarie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecății acțiunii

formulată de reclamanta S.C. I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția

Domeniilor Statului și S.C. M.I. S.R.L., până la soluționarea irevocabilă a

Dosarului nr. 2439/54/2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că

soluționarea prezentei cauze este dependentă de soluția ce se va pronunța în Dosarul

nr. 2439/54/2008, iar în condițiile unei judecăți paralele s-ar putea pronunța

soluții contradictorii.

În concret, a constatat curtea de apel

că, prin sentința nr. 48/08 martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2439/54/2008,

Curtea de Apel Târgu-Mureș a exonerat-o pe reclamantă de la plata redevenței

stabilită prin contractul de concesiune din 2005 încheiat cu pârâta și a dispus

restituirea sumelor încasate, cu titlu de redevență pentru acea perioadă. Or,

prin prezenta acțiune reclamanta solicită înlăturarea măsurii rezilierii

aceluiași contract de concesiune, dispusă de autoritatea pârâtă cu motivarea că

reclamanta nu a plătit redevență asupra căreia poartă acțiunea în exonerarea de

plată, ce formează obiectul Dosarului nr. 2439/54/2008, fiind evidentă

dependența existentă între cele două cauze.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta Agenția Domeniilor Statului, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, prin invocarea generică a dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc.

civ.

Se susține în esență că raționamentul

instanței de fond este greșit deoarece obiectul celor două dosare este diferit

și nu se încadrează în prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Se mai arată că prezenta cauză nu

depinde în tot de soluționarea Dosarului nr. 2439/54/2008, deoarece reclamanta

invocă și un alt motiv pentru neplata redevenței și anume acela că nu a avut posibilitatea

exploatării întregii suprafețe ce face obiectul contractului de concesiune.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile incidente

cauzei, Înalta Curte contată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele

argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 244 alin.

(1) pct. 1 din C. proc. civ.; "Instanța poate suspenda judecata: 1 când

dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența

unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Acțiunea reclamantei S.C. I. S.R.L. ce

formează Dosarul nr. 2439/54/2008, formulată în contradictoriu cu pârâta

Agenția Domeniilor Statului are ca obiect exonerarea de la plata redevenței

imputate în baza Contractului de concesiune din 16 noiembrie 2005 încheiat

între cele două părți, privind exploatarea suprafeței de 3395.44 ha și

obligarea concedentului Agenția Domeniilor Statului la restituirea redevenței

plătită pentru anii 2006-2007. Dosarul se află în prezent pe rolul Tribunalului

București, secția comercială ca primă instanță.

Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului

dosar nr. 948/54/2008, astfel cum a fost precizată aceeași reclamantă S.C. I. S.R.L.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, și anularea

măsurii rezilierii contractului de concesiune din 16 noiembrie 2005 dispusă de autoritatea

pârâtă și adusă la cunoștința reclamantei prin adresa din 25 septembrie 2007.

Din cuprinsul adresei menționate rezultă

că rezilierea contractului de concesiune s-a dispus ca urmare a „neexecutării obligației

contractuale de plată a redevenței la termenele scadente".

Or, instanța învestită cu soluționarea

prezentei cauze trebuie să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii

luate de autoritatea pârâtă în sensul rezilierii contractului de concesiune încheiat

cu reclamanta pentru neplata redevenței stabilită prin contract, iar această operațiune

juridică presupune stabilirea faptului dacă societatea concesionară datora redevența

solicitată de concedent sau intervine o clauză de exonerare de plată, potrivit clauzelor

menționate în contractul de concesiune.

Situația potrivit căreia societatea reclamantă,

în calitate de concesionară, avea obligația de a plăti redevența sau a intervenit

o clauză de exonerare, astfel cum se invocă de concesionar, face obiectul pretențiilor

deduse judecății în Dosarul nr. 2439/54/2008, în raport de care se solicită suspendarea.

Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor

art. 244 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., situației de fapt reținute mai sus,

se constată că aceasta se încadrează în ipoteza textului legal, în sensul că stabilirea

legalității măsurii rezilierii contractului de concesiune atârnă de existența dreptului

reclamantei S.C. I. S.R.L. de a fi exonerată sau nu de plata redevenței menționate

în contract, iar acest drept face obiectul judecății în Dosarul nr. 2439/54/2008.

În acest context, susținerile recurentei

în sensul că obiectele celor două cauze sunt diferite, iar prezenta cauză nu depinde

în tot de soluționarea Dosarului nr. 2439/54/2008 nu au fundament nici în textul

de lege al art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și nici în înscrisurile depuse

la dosar.

În concluzie, instanța de fond a pronunțat

soluția de suspendare a judecății cauzei în mod legal și temeinic, recursul formulat

de Agenția Domeniilor Statutului fiind nefundat și, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Domeniilor

Statului, împotriva încheierii din 12 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.