ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2364/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 51A din 23 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de de reclamanta T.I. și pârâta Primăria Municipiului Focșani împotriva sentinței civile nr. 773 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 1217/91/2010 reclamanta T.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Focșani pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea în parte a dispoziției nr. RR/2010 și obligarea la atribuirea în compensare a suprafeței de 2.000 m.p. teren pe un amplasament echivalent cu valoarea ca cel preluat de la autoarea reclamantei.

În motivarea acțiunii s-a arătat că autoarea sa, defuncta V.V., a fost titulara dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 2.000 m.p. teren și o casă compusă din 7 camere, un salon și grajd în Focșani, strada O., pentru care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 în 10 august 2001. Prin dispoziția nr. RR din 11 martie 2010 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcții în suprafață de 215,56 m.p. și terenul în suprafață de 837 m.p., deoarece pe acesta s-a construit un bloc. Pentru diferența de teren s-a reținut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a diferenței de teren, fără să se facă distincția după cum suprafața de teren de sub casă a fost sau nu inclusă în suprafața de 837 m.p.

Prin sentința civilă nr. 773 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul Vrancea a admis în parte contestația formulată de reclamanta T.I. și în consecință, a modificat în parte dispoziția nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de pârâta Primăria Muninicipiului Focșani, în sensul că a stabilit că suprafața de teren pentru care se propune acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, este de 1.052,56 m.p. în loc de 837 m.p., cât s-a reținut prin dispoziția respectivă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește acordarea în compensare, aceasta nu se mai impune a fi analizată deoarece nu s-a putut identifica un teren liber pe raza Municipiului Focșani, iar reclamanta a solicitat doar acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 2.000 m.p.

Cu probele administrate în cauză reclamanta nu justifică decât dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1.052,56 m.p., chiar autoarea sa a formulat notificare în anul 2001 și nu a cerut decât această suprafață și nu 2.000 mp. Aceasta era persoana care cunoștea cu certitudine întinderea suprafeței preluate abuziv. Suprafața reală preluată de stat a fost de 837 m.p. plus 215,56 m.p. terenul de sub construcție, în total 1.052,56 m.p. Apelurile declarate în cauză de ambele părți sunt nefondate. Atât timp cât însăși persoana îndreptățită, autoarea reclamantei T.I., a solicitat expres despăgubiri doar pentru suprafața de 1.052,56 m.p. teren, orice critică privind omiterea instanței de a se pronunța cu privire la diferența de teren, de până la 2.000 m.p., apare ca fiind neavenită.

Mai mult, nici sentința civilă nr. 3381/1961 invocată de reclamantă în dovedirea întinderii exacte a suprafeței preluate abuziv de către stat, nu face vreo referire la măsurătorile efectuate pentru determinarea întocmai a suprafeței în litigiu. În acest context, corect a reținut Tribunalul că suprafața reală pentru care se impune despăgubiri este cea rezultată din cumularea suprafeței de 837 m.p. și pentru care s-a făcut dovada plății impozitului, cu cea de sub construcție, respectiv de 215,56 m.p.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T.I., criticând-o pentru următoarele motive: Instanța de apel a ignorat împrejurarea potrivit căreia după decesul mamei sale, la data de 5 martie 2009 a făcut cerere în nume propriu, în calitate de moștenitoare, solicitând „despăgubiri bănești pentru construcție și teren conform actelor de la dosar”, iar urmare a cererii sale înregistrată la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, la data de 13 februarie 2009, i s-a eliberat înscrisul depus la dosar „Matricola nr. 2 - Impozit pe clădiri”, în care figurează imobilul în litigiu, compus din clădire și curte de circa 2.000 m.p. În aceste condiții, hotărârea instanței de apel este nelegală și se impune schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii principale în integralitate, cu obligarea pârâtei de a majora suprafața pentru care a propus acordarea despăgubirilor cu diferența de 947,44 m.p.

teren. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea celor ce succed. Faptul că în notificarea formulată s-ar fi indicat o anumită suprafață de teren, mai redusă decât cea reală care ar rezulta din actele doveditoare, nu constituie un impediment în a se ține seama de suprafața reală, această chestiune putând fi lămurită în condițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevede că partea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta, în calitate de moștenitoare a persoanei îndreptățită care a formulat notificarea, a formulat o cerere prin care solicită măsurile reparatorii pentru construcție și teren conform actelor de la dosar.

Într-adevăr, din actul „Matricola nr. 2 - Impozit pe clădiri”, rezultă că suprafața de teren de la imobilul în discuție a fost de 2.000 m.p., ceea ce înseamnă că s-a făcut dovada în cauză a calității de persoană îndreptățită a reclamantei, în sensul art. 3 lit. a) și art. 23 din Legea nr. 10/2001 - respectiv pct. 23.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi. Toate aceste considerente atrag incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., urmând să se dispună admiterea recursului. Cu aplicarea și a art. 296 din același Cod se va admite apelul declarat de reclamantă și se va schimba în parte sentința primei instanțe. Se va admite contestația și se va modifica dispoziția nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Focșani în sensul că suprafața de teren pentru care se propun despăgubiri este de 2.000 m.p.

în loc 837 m.p. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta T.I. împotriva deciziei civile nr. 51A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Modifică în parte decizia în sensul că: Admite apelul declarat de reclamanta T.I., schimbă în parte sentința civilă nr. 773 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, secția civilă, în sensul că: Admite contestația. Modifică dispoziția nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Focșani, în sensul că suprafața de teren pentru care se propun despăgubiri este de 2.000 m.p. în loc 837 m.p. Menține celelalte dispoziții ale deciziei din apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2012.