ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2364/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 51A din 23 martie 2011,

Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondate, apelurile

formulate de de reclamanta T.I. și pârâta Primăria Municipiului Focșani

împotriva sentinței civile nr. 773 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Vrancea.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată

la nr. 1217/91/2010 reclamanta T.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului

Focșani pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea în parte a

dispoziției nr. RR/2010 și obligarea la atribuirea în compensare a suprafeței de

2.000 m.p. teren pe un amplasament echivalent cu valoarea ca cel preluat de la autoarea

reclamantei.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că autoarea sa, defuncta V.V., a fost titulara dreptului de proprietate

asupra unei suprafețe de 2.000 m.p. teren și o casă compusă din 7 camere, un salon

și grajd în Focșani, strada O., pentru care a formulat notificare conform Legii

nr. 10/2001 în 10 august 2001.

Prin dispoziția nr. RR

din 11 martie 2010 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcții

în suprafață de 215,56 m.p. și terenul în suprafață de 837 m.p., deoarece pe acesta

s-a construit un bloc.

Pentru diferența de teren

s-a reținut că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a diferenței de teren,

fără să se facă distincția după cum suprafața de teren de sub casă a fost sau nu

inclusă în suprafața de 837 m.p.

Prin sentința civilă

nr. 773 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul Vrancea a admis în parte contestația formulată

de reclamanta T.I. și în consecință, a modificat în parte dispoziția nr. PP din

8 februarie 2010 emisă de pârâta Primăria Muninicipiului Focșani, în sensul că a

stabilit că suprafața de teren pentru care se propune acordarea de despăgubiri potrivit

Legii nr. 10/2001, este de 1.052,56 m.p. în loc de 837 m.p., cât s-a reținut prin

dispoziția respectivă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește acordarea

în compensare, aceasta nu se mai impune a fi analizată deoarece nu s-a putut identifica

un teren liber pe raza Municipiului Focșani, iar reclamanta a solicitat doar acordarea

de despăgubiri pentru suprafața de 2.000 m.p.

Cu probele administrate

în cauză reclamanta nu justifică decât dreptul la despăgubiri pentru suprafața de

1.052,56 m.p., chiar autoarea sa a formulat notificare în anul 2001 și nu a cerut

decât această suprafață și nu 2.000 mp. Aceasta era persoana care cunoștea cu certitudine

întinderea suprafeței preluate abuziv.

Suprafața reală preluată

de stat a fost de 837 m.p. plus 215,56 m.p. terenul de sub construcție, în total

1.052,56 m.p.

Apelurile declarate în

cauză de ambele părți sunt nefondate. Atât timp cât însăși persoana îndreptățită,

autoarea reclamantei T.I., a solicitat expres despăgubiri doar pentru suprafața

de 1.052,56 m.p. teren, orice critică privind omiterea instanței de a se pronunța

cu privire la diferența de teren, de până la 2.000 m.p., apare ca fiind neavenită.

Mai mult, nici sentința

civilă nr. 3381/1961 invocată de reclamantă în dovedirea întinderii exacte a suprafeței

preluate abuziv de către stat, nu face vreo referire la măsurătorile efectuate pentru

determinarea întocmai a suprafeței în litigiu.

În acest context, corect

a reținut Tribunalul că suprafața reală pentru care se impune despăgubiri este cea

rezultată din cumularea suprafeței de 837 m.p. și pentru care s-a făcut dovada plății

impozitului, cu cea de sub construcție, respectiv de 215,56 m.p.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamanta T.I., criticând-o pentru următoarele motive:

Instanța de apel a ignorat

împrejurarea potrivit căreia după decesul mamei sale, la data de 5 martie 2009 a

făcut cerere în nume propriu, în calitate de moștenitoare, solicitând „despăgubiri

bănești pentru construcție și teren conform actelor de la dosar”, iar urmare a cererii

sale înregistrată la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, la data de 13 februarie

2009, i s-a eliberat înscrisul depus la dosar „Matricola nr. 2 - Impozit pe clădiri”,

în care figurează imobilul în litigiu, compus din clădire și curte de circa 2.000

m.p.

În aceste condiții,

hotărârea instanței de apel este nelegală și se impune schimbarea în parte

a sentinței, în sensul admiterii cererii principale în integralitate, cu obligarea

pârâtei de a majora suprafața pentru care a propus acordarea despăgubirilor cu diferența

de 947,44 m.p. teren.

Analizând decizia de apel

în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat,

în considerarea celor ce succed.

Faptul că în notificarea

formulată s-ar fi indicat o anumită suprafață de teren, mai redusă decât cea

reală care ar rezulta din actele doveditoare, nu constituie un impediment în a se

ține seama de suprafața reală, această chestiune putând fi lămurită în condițiile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevede că

partea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la

lucrările organului de conducere al unității deținătoare.

Aceasta cu atât

mai mult cu cât reclamanta, în calitate de moștenitoare a persoanei îndreptățită

care a formulat notificarea, a formulat o cerere prin care solicită măsurile reparatorii

pentru construcție și teren conform actelor de la dosar.

Într-adevăr, din actul

„Matricola nr. 2 - Impozit pe clădiri”, rezultă că suprafața de teren de la

imobilul în discuție a fost de 2.000 m.p., ceea ce înseamnă că s-a făcut dovada

în cauză a calității de persoană îndreptățită a reclamantei, în sensul

art. 3 lit. a) și art. 23 din Legea nr. 10/2001 - respectiv pct. 23.1 lit.

d) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.

Toate aceste considerente

atrag incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art.

312 C. proc. civ., urmând să se dispună admiterea recursului. Cu aplicarea și

a art. 296 din același Cod se va admite apelul declarat de reclamantă

și se va schimba

în parte sentința primei instanțe.

Se va admite contestația

și se va modifica dispoziția nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de Primarul

Municipiului Focșani în sensul că suprafața de teren pentru care se propun despăgubiri

este de 2.000 m.p. în loc 837 m.p.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale deciziei din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta

T.I.

împotriva deciziei civile

nr. 51A din 23 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Modifică în parte decizia

în sensul că:

Admite apelul declarat

de reclamanta

T.I.,

schimbă în parte sentința civilă

nr. 773 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, secția civilă, în sensul că:

Admite contestația.

Modifică dispoziția

nr. PP din 8 februarie 2010 emisă de Primarul Municipiului Focșani, în sensul că

suprafața de teren pentru care se propun despăgubiri este de 2.000 m.p. în loc 837

m.p.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei din apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2012.