ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 13 mai 2011 a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 4063/1/2011

plângerea formulată de petentul T.M. împotriva rezoluției nr. 5452/925/II-2/201

din 14 aprilie 2011.

Din cercetarea actelor

depuse la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin rezoluția

din 25 noiembrie 2010 dată în Dosarul nr. 985/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Prin rezoluția din 25

noiembrie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii V.R.,

V.L., B.D., M.P., C.S.G., E.I., L.L., grefier J.T. și expert tehnic judiciar Z.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită, prevăzute

de art. 246 și 254 C. pen. deoarece faptele nu există.

S-a dispus de asemenea

neînceperea urmăririi penale față de T.L. pentru art. 255 C. pen. și pentru G.C.

pentru art. 246 C. pen.

Pentru a dispune astfel,

s-a reținut că la 29 aprilie 2010 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație

și Justiție, cu nr. 3678/1/2010, plângerea formulată de către T.M., prin care s-a

solicitat efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a numiților:

T.L., fratele petentului, ing. G.C., fost director al SC C. SA, ing. Z.M., expert

tehnic judiciar, J.T., grefier, precum și a judecătorilor V.L., B.D., M.P., C.S.G.,

E.I., V.R., L.L., toți aceștia făcându-se vinovați în opinia petentului de „abuz

în funcție, corupție judiciară și tortură psihică". Petentul a anexat în probațiune

mai multe înscrisuri, constând în fotocopii ale unor hotărâri judecătorești, articole

de presă, diferite răspunsuri primite de la instituțiile de stat.

Prin sentința nr. 1082

din 23 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus în

conformitate cu prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen. trimiterea plângerii

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, spre competentă soluționare, față de împrejurarea că V.R.

are calitatea de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând plângerea formulată

de către T.M. s-a constatat că acesta face referire la mai multe procese civile

pe care le-a avut cu fratele său T.L., începute cu Dosarul nr. 439/1993 al Judecătoriei

sectorului 2 București, pentru ieșire din indiviziune/partaj succesoral cu privire

la bunurile rămase de pe urma defunctului lor tată. În cadrul acestui dosar a fost

efectuată o expertiză judiciară tehnică-imobiliară de către expertul Z.M. Au urmat

și alte dosare având ca obiect căi de atac ordinare și extraordinare promovate de

către T.M., în intervalul anilor 1993-1999. T.M. este convins că a fost nedreptățit

în cadrul acestor procese, vinovați fiind judecătorii, unul dintre grefieri precum

și expertul tehnic care a efectuat expertiza tehnică imobiliară. S-a considerat

că nu este vorba de ceva întâmplător, de o greșeală ci totul a fost cauzat de demersurile

ilegale, subterane, ale fratelui său care s-a folosit de bani pentru a influența

expertul și judecătorii.

Referitor la aceste aspecte

s-a reținut, în primul rând, că nu este vorba de fapte de competența Direcției Naționale

Anticorupție, întrucât procesele la care petentul face referire s-au desfășurat

până în perioada anilor 1993 - 1999, deci anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În al doilea rând, s-a reținut că petentul nu indică nimic concret cu privirea la

darea/primirea vreunei mite, ci face doar afirmații cu caracter general, de genul:

„subsemnatul fiind sigur

de atitudinea unor persoane cu funcții politico-administrative la forța materială

a bunurilor Statului Român cât și a bunurilor reclamantului T.L. obținuți din furt

și înșelăciune (...)”,

„mă așteptam ca instanța

să își facă treaba, fără a se lăsa influențată sau cumpărată de nicio parte din

proces, cu toate că aveam știință de la fratele meu că deja cauza a fost judecată

înainte să înceapă”,

„practic, subsemnatul,

ca victimă, nu aveam nicio șansă în fața unor judecători incorecți care utilizau

obiective ale statului pentru a-și suplimenta veniturile”,

„așa cum rezultă și din

hotărârile judecătorești de la fond (...) respinge cererea subsemnatului ca fiind

nefondată, în schimb, partea opozabilă, reclamantul T.L., în contradicție cu subsemnatul,

vine cu un alt gen de fond, în afara celui judiciar, pentru a întări autoritatea

de lucru judecat cu acte false (...)”,

„În continuare se poate

arăta că efortul subsemnatului de a mi se respecta și ultima cerere din notele rezumative

referitor la tentații au fost zadarnice. Motivarea la cererea subsemnatului că nu

este fondată sau că este tardivă, instanța a știut în prealabil continuării procesului

la ce fel de fonduri a făcut referire fratele meu (...) și totuși fără nicio îndoială

s-a luat în considerație ca nefiind suficient fondul cauzei din banii furați din

imobil, ceea ce s-a și dovedit în continuare când în data de 9 noiembrie 1993 reclamantul

T.L., sub aspect oficial, efectuează un transport de la jocul de tip piramidal C.C.

Brașov cu scopul vădit ca deciziile judecătorești să aibă un caracter de autoritate

de lucru judecat”.

Cu privire la temeinicia

hotărârilor judecătorești la care petentul face referire s-a reținut că procurorul

nu se poate pronunța în cadrul soluționării unei plângeri formulate de către una

dintre părți împotriva judecătorilor pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz/neglijență

în serviciu, pentru că astfel s-ar ajunge la instituirea unei căi de atac neprevăzute

de lege, ceea ce ar fi inadmisibil, și la afectarea principiului independenței judecătorilor.

Temeinicia unei hotărâri judecătorești se verifică tot de către o instanță judecătorească

în cadrul exercitării căilor de atac legale.

În ceea ce îl privește

pe ing. G.C., fost director al SC C. SA, petentul de asemenea nu a precizat care

sunt, în concret, faptele de care acesta se face vinovat, exprimându-și doar o nemulțumire

generală în legătură cu privatizarea în anul 1999 a acestei societăți comerciale

al cărei salariat a fost, privatizare considerată prejudiciabilă.

Față de situația că petentul

face doar afirmații generale, fără a indica date concrete, și fără a indica mijloace

de probă care să poate fi utilizate în anchetă de către procuror, coroborat cu împrejurarea

că de la evenimentele la care face referire a trecut un interval mare de timp, cuprins

între 17-11 ani (cu împlinirea inclusiv a termenelor de prescripție a răspunderii

penale pentru infracțiunile la care petentul face referire) s-a reținut că faptele

indicate în cuprinsul sesizării de către petent nu există.

Împotriva acestei rezoluții

petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția din 14

aprilie 2011, dată în Dosarul nr. 5452/925/II-2/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată

plângerea formulată de petent.

Împotriva acestor soluții

a formulat petentul plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., plângere ce face obiectul prezentei cauze.

Înalta Curte, analizând

rezoluția atacată, constată că aceasta este temeinică și legală.

Petentul a formulat plângere

împotriva mai multor persoane, fără a indica în concret faptele penale săvârșite

de acestea, aceasta cuprinzând doar nemulțumiri privind funcționarea justiției.

Întrucât din actele premergătoare

nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni, Înalta Curte

constată că rezoluția este temeinică și legală, motiv pentru care va respinge plângerea

formulată de petent conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe petent la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul T.M. împotriva rezoluției din 25 noiembrie 2010

dată în Dosarul nr. 985/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300 RON

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 octombrie

2011.