ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheirea din data

de 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă,

apreciind că nu întrunește cerințele impuse de art. 29 alin. (1) și (6) din Legea

nr. 47/1992.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate

invocată de intimații-pârâți privește dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004,

iar motivele de recurs, astfel cum au fost restrânse prin declarația de renunțare

la judecată formulată de recurentă la data de 11 octombrie 2010, se referă exclusiv

la nesoluționarea cererii privind cheltuielile de judecată, întemeiate pe dispozițiile

art. 274 din C. proc., constatând astfel că dispoziția apreciată ca neconstituțională

nu are legătură pe fond cu soluționarea recursului.

reclamant

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs intimatul-pârât Primarul sectorului 1, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile

art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (1)

și (11), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 53, art.

124 alin. (2), art. 129 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, precum și

la prevederile art. 5 alin. (1) și (6) pct. 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Astfel, recurentul-pârât

a susținut că prima instanță a ignorat faptul că a atacat cu recurs sentința civilă

nr. 1540 din 11 mai 2010 a Tribunalului București, or, recursul declarat întemeiat

pe prevederile art. 300 alin. (2) și (3), art. 304

1

, art. 304 pct. 9

din C. proc. civ. depinde indisolubil de art. 24 din Legea nr. 554/2004 atacat cu

excepția invocată, astfel că neintrând în cercetarea fondului, se impune casarea

închierii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea cererii

de sesizare a instanței constituționale cu excepția invocată, fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de lege.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând încheierea atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent-pârât,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul

este fondat.

motivelor de recurs invocate

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță

în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului

și oricare ar fi obiectul acestuia;

(2) Excepția poate fi

ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată

ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în

fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul

excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară

a Curții Constituționale".

Totodată, în condițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepția este inadmisibilă,

fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată

numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile".

În speță, se constată

că excepția de neconstituționalitate invocată are ca obiect dispozițiile art. 24

din Legea nr. 554/2004, recurentul-pârât considerând că aceste dispoziții legale

încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2),

art. 23 alin. (1) și (11), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (2), art. 44 alin. (1),

art. 53, art. 124 alin. (2), art. 129 și art. 136 alin. (5) din Constituția României,

precum și dispozițiile art. 5 alin. (1) și (6) pct. 1 și 2 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Prima instanță a respins

în mod neîntemeiat, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea

nr. 554/2004, apreciind eronat că observația formulată nu vizează o relație de neconformitate

a textului de lege invocat față de normele constituționale relevate.

În realitate, în condițiile

în care prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat ca temei de drept

prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cererea a fost admisă

prin sentința civilă nr. 1540 din 11 mai 2010, în baza aceluiași temei, iar împotriva

acestei sentințe ambele părți au formulat recurs, a cărui soluționare depinde tocmai

de textul de lege atacat, rezultă cu evidență că este îndeplinită condiția prevăzută

de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată, aceea a legăturii dintre dispozițiile legale criticate

ca fiind neconstituționale și soluționarea cauzei cu care a fost învestită instanța

de apel.

Instanța de control judiciar

constată astfel că sunt întrunite și cerințele indicate de art. 29 alin. (2) și

(3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, excepția de neconstituționalitate

a fost invocată la cererea recurentului și pe de altă parte, nu s-a pronunțat, anterior,

o Decizie a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor

legale criticate de acesta ca fiind neconforme cu legea fundamentală.

Instanța de recurs, în

cadrul controlului judiciar în materie, analizează numai încheierea prin care prima

instanță a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate, prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Altfel spus, instanța

de control judiciar analizează condițiile de admisibilitate a excepției, acționând

în limitele sesizării, iar atunci când constată - cum este situația în cauză - că

încheierea recurată nesocotește aceste condiții, va casa încheierea atacată, fără

însă a sesiza ea însăși Curtea Constituțională, prin decizia pronunțată, întrucât

s-ar încălca dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că

instanța de contencios constituțional trebuie să fie sesizată printr-o încheiere

motivată de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa încheierea

atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru realizarea procedurii

reglementate de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de

Primarul

sectorului 1 București împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza la aceeași instanță pentru sesizarea Curții Constituționale, în

condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările

ulterioare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2011.