ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 503/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 2. Hotărârea primei instanțe Prin încheirea din data de 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă, apreciind că nu întrunește cerințele impuse de art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate invocată de intimații-pârâți privește dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, iar motivele de recurs, astfel cum au fost restrânse prin declarația de renunțare la judecată formulată de recurentă la data de 11 octombrie 2010, se referă exclusiv la nesoluționarea cererii privind cheltuielile de judecată, întemeiate pe dispozițiile art. 274 din C. proc., constatând astfel că dispoziția apreciată ca neconstituțională nu are legătură pe fond cu soluționarea recursului. 3. Recursul declarat de reclamant Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs intimatul-pârât Primarul sectorului 1, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (1) și (11), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2), art. 129 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, precum și la prevederile art. 5 alin. (1) și (6) pct. 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, recurentul-pârât a susținut că prima instanță a ignorat faptul că a atacat cu recurs sentința civilă nr. 1540 din 11 mai 2010 a Tribunalului București, or, recursul declarat întemeiat pe prevederile art. 300 alin. (2) și (3), art. 304 1 , art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. depinde indisolubil de art. 24 din Legea nr. 554/2004 atacat cu excepția invocată, astfel că neintrând în cercetarea fondului, se impune casarea închierii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea cererii de sesizare a instanței constituționale cu excepția invocată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent-pârât, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Totodată, în condițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile". În speță, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată are ca obiect dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, recurentul-pârât considerând că aceste dispoziții legale încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (1) și (11), art. 24 alin. (1), art. 31 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2), art. 129 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, precum și dispozițiile art. 5 alin. (1) și (6) pct. 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prima instanță a respins în mod neîntemeiat, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, apreciind eronat că observația formulată nu vizează o relație de neconformitate a textului de lege invocat față de normele constituționale relevate.

În realitate, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat ca temei de drept prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cererea a fost admisă prin sentința civilă nr. 1540 din 11 mai 2010, în baza aceluiași temei, iar împotriva acestei sentințe ambele părți au formulat recurs, a cărui soluționare depinde tocmai de textul de lege atacat, rezultă cu evidență că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceea a legăturii dintre dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale și soluționarea cauzei cu care a fost învestită instanța de apel.

Instanța de control judiciar constată astfel că sunt întrunite și cerințele indicate de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, excepția de neconstituționalitate a fost invocată la cererea recurentului și pe de altă parte, nu s-a pronunțat, anterior, o Decizie a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor legale criticate de acesta ca fiind neconforme cu legea fundamentală. Instanța de recurs, în cadrul controlului judiciar în materie, analizează numai încheierea prin care prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Altfel spus, instanța de control judiciar analizează condițiile de admisibilitate a excepției, acționând în limitele sesizării, iar atunci când constată - cum este situația în cauză - că încheierea recurată nesocotește aceste condiții, va casa încheierea atacată, fără însă a sesiza ea însăși Curtea Constituțională, prin decizia pronunțată, întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că instanța de contencios constituțional trebuie să fie sesizată printr-o încheiere motivată de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) din C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa încheierea atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru realizarea procedurii reglementate de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primarul sectorului 1 București împotriva încheierii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru sesizarea Curții Constituționale, în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.