ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.M.T. SRL

Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea deciziei nr. E 2262/ AZ din 15

aprilie 2010 emisă pârât și obligarea acestuia la soluționarea contestației pe

fond, precum și suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că urmare comunicării Notei de debit nr. 993/ CI din 20 mai 2009 emisă

de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale,

a formulat, în termen legal, contestație împotriva acestui act administrativ

prin care a solicitat lui pentru netemeinicie, nu i s-a dat curs acestui

demers.

Ulterior, i s-a comunicat un alt act

administrativ unilateral reprezentat de procesul-verbal de constatare încheiat

la data de 15 februarie 2010 privind proiectul phare 2004/016/772 din 04

februarie 2010 „Competencies grouping for the company's management” emis de

autoritatea pârâtă prin care s-au reluat aspectele reținute în nota de debit nr.

65 din 07 mai 2009 și s-a menționat că nota de debit își încetează

valabilitatea.

Reclamanta a susținut că

procesul-verbal de constatare i-a fost comunicat la data de 08 martie 2010, iar

contestația a fost trimisă, prin serviciul poștal, la data de 07 aprilie 2010,

iar prin decizia nr. E 2262/AZ din 15 aprilie 2010 (redactată sub forma unei

adrese, fără a conține denumirea decizie sau dispoziție - acest fapt nefiind de

natură a schimba semnificația actului juridic în sine) i s-a dus la cunoștință

faptul că a fost depășit termenul de 30 de zile pentru depunerea contestației,

ceea ce echivalează cu o respingere a acesteia ca tardiv introdusă.

Reclamanta a considerat că deși

actul nu prezintă forma prevăzută de art. 181 din C. proc. fisc., acesta este

de natură a produce efectele specifice unei decizii, fată de dispozițiile O.G. nr.

92/2003, iar contestațiile trimise prin poștă se socotesc formulate în termen,

dacă au fost predate cu scrisoare recomandată la oficiul poștal înainte de

împlinirea acestuia, situație existentă în cauză.

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingea cererii ca neîntemeiată, menținerea actului contestat și a

procesului verbal de constatare nr. E1140 din 16 februarie 2010.

Prin sentința nr. 1630 din 2 martie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. E 2262/ AZ 15 aprilie 2010

emisă de pârât, a respins cererea de suspendare formulată împotriva aceleiași

decizii, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 204,60 lei,

cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a adopta această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Obiectul acțiunii îl reprezintă

anularea adresei (deciziei) nr. E 2262/ AZ din 15 aprilie 2010 prin care

pârâtul a respins contestația depusă de reclamantă la 12 aprilie 2010 întrucât

a fost depășit termenul de depunere a acesteia prevăzut de art. 207 alin. (1)

din O.G. nr. 92/2003.

În speță, prima instanță a reținut

că în mod greșit la emiterea adresei, deciziei contestate pârâtul nu a avut în

vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din C. proc. fisc.

În plus, art. 68 din același act

normativ prevede ca termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor și

îndeplinirea obligațiilor prevăzute de C. proc. fisc., precum și de alte

dispoziții legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel,

se calculează potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Prin urmare, la emiterea adresei

(deciziei) contestate, prin care s-a respins contestația reclamantei ca tardiv

formulată, se impunea ca pârâtul să aibă în vedere dispozițiile art. 104 C.

proc. civ., care prevăd ca actele de procedură trimise prin poștă se socotesc

îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte

de împlinirea lui.

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta a primit procesul verbal din 15 februarie 2010 la data de 8 martie 2010,

așa cum reține chiar pârâtul prin adresa/decizia contestată și a predat la

oficiul poștal scrisoarea recomandată conținând contestația împotriva acestui

proces verbal la 7 aprilie 2010.

Conform art. 207 C. proc. fisc.

termenul de depunere al contestației este de 30 de zile de la data comunicării

actului administrativ fiscal, iar acesta se calculează conform art. 101 alin. 1

C. proc. civ.

Așadar, ultima zi de depunere a

contestației la pârât sau la oficiul poștal recomandat era 8 aprilie 2010, iar

reclamanta a depus contestația, la 7 aprilie 2010, deci în termenul prevăzut de

lege.

Cu privire la capătul de cerere

privind suspendarea aceleiași decizii, prima instanță a reținut că nu este

întrunită condiția prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că

reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit existența în cauza a unui

prejudiciu iminent, așa încât chiar dacă s-ar reține existența unui caz bine

justificat, motivat tocmai pe admiterea cererii de anulare a deciziei

contestate, se impune ca cele două condiții sa fie întrunite în mod cumulativ.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. proc.

fisc., introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă

executarea actului administrativ fiscal, or, prin acțiune reclamanta nu a solicitat

suspendarea procesului verbal, ci a deciziei de respingere a contestației sale

ca tardivă.

În plus, reclamanta nu a invocat,

dar nici nu a probat faptul că executarea sa pentru suma de 3880,25 euro i-ar

produce prejudicii iminente, i-ar perturba activitatea și nu exista niciun

indiciu că în perioada următoare paratul va trece la executare silită.

În privința cheltuielilor de

judecată, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen, motivat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se

greșita aplicare a legii de către instanța de fond sub două aspecte de

nelegalitate.

Primul motiv de recurs care se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privește greșita

aplicare a naturii juridice a actului contestat, respectiv a deciziei nr. E

2262/ AZ din data de 15 aprilie 2010. Se arată că această decizie este o adresă

de răspuns care nu produce efecte juridice, neputând fi asimilată unui act

administrativ de autoritate de natură juridică a produce efecte de sine

stătătoare.

În raport de dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește calculul

termenului legal privind contestarea procesului verbal.

Se arată că instanța de fond în mod

greșit a aplicat dispozițiile art. 104 C. proc. civ. fără a face aplicarea

dispozițiilor normei speciale, respectiv dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 care prevăd termenul de contestare. Față de data comunicării

procesului verbal 8 martie 2010 și data contestării 12 aprilie 2010, termenul

de 30 de zile era depășit, fiind respinsă în mod corect contestația ca fiind

tardiv formulată.

Se solicită admiterea recursului și

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în principal ca

inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.

Analizând recursul declarat, în raport

de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca

nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzute de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat. În mod corect instanța de fond a apreciat

că decizia contestată din 15 aprilie 2010, prin care recurentul-pârât a respins

contestația reclamantei-intimate nu este o simplă adresă de corespondență ci un

act administrativ de autoritate, prin care contestația reclamantei nu a fost

verificată pe fond ci a fost respinsă ca tardiv formulată. S-a apreciat de

recurent că în raport de data comunicării procesului-verbal 8 martie 2010 și

data depunerii contestației 12 aprilie 2010, aceasta este tardiv formulată.

Față de reclamanta-intimată această

soluționare administrativă produce efecte societatea fiind decăzută din dreptul

de a-i fi analizată pe fond contestația.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, nu este fondat.

În mod corect instanța de fond,

verificând legalitatea deciziei contestate a apreciat ca nelegală soluția

administrativă prin care contestația a fost respinsă ca tardiv formulată.

În mod corect au fost aplicate

dispozițiile art. 207 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 101

1

C. proc. civ. în ceea ce privește modalitatea de calcul a termenului de

contestare.

Termenul de 30 de zile de la data

comunicării 8 martie 2010 se calculează conform art. 101

1

C. proc.

civ. și s-a împlinit la data de 8 aprilie 2010. Contestația a fost depusă prin

poștă recomandat la data de 7 aprilie 2010, în termenul legal de contestare,

neavând relevanță data înregistrării contestației 12 aprilie 2010.

În consecință în mod corect prima

instanță a anulat decizia contestată, aplicând corect dispozițiile legale

incidente.

Față de cele expuse mai sus Curtea

în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 1630

din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2012.