ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.M.T. SRL Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea deciziei nr. E 2262/ AZ din 15 aprilie 2010 emisă pârât și obligarea acestuia la soluționarea contestației pe fond, precum și suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare comunicării Notei de debit nr. 993/ CI din 20 mai 2009 emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale, a formulat, în termen legal, contestație împotriva acestui act administrativ prin care a solicitat lui pentru netemeinicie, nu i s-a dat curs acestui demers. Ulterior, i s-a comunicat un alt act administrativ unilateral reprezentat de procesul-verbal de constatare încheiat la data de 15 februarie 2010 privind proiectul phare 2004/016/772 din 04 februarie 2010 „Competencies grouping for the company's management” emis de autoritatea pârâtă prin care s-au reluat aspectele reținute în nota de debit nr. 65 din 07 mai 2009 și s-a menționat că nota de debit își încetează valabilitatea.

Reclamanta a susținut că procesul-verbal de constatare i-a fost comunicat la data de 08 martie 2010, iar contestația a fost trimisă, prin serviciul poștal, la data de 07 aprilie 2010, iar prin decizia nr. E 2262/AZ din 15 aprilie 2010 (redactată sub forma unei adrese, fără a conține denumirea decizie sau dispoziție - acest fapt nefiind de natură a schimba semnificația actului juridic în sine) i s-a dus la cunoștință faptul că a fost depășit termenul de 30 de zile pentru depunerea contestației, ceea ce echivalează cu o respingere a acesteia ca tardiv introdusă. Reclamanta a considerat că deși actul nu prezintă forma prevăzută de art. 181 din C. proc. fisc., acesta este de natură a produce efectele specifice unei decizii, fată de dispozițiile O.G.

nr. 92/2003, iar contestațiile trimise prin poștă se socotesc formulate în termen, dacă au fost predate cu scrisoare recomandată la oficiul poștal înainte de împlinirea acestuia, situație existentă în cauză. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingea cererii ca neîntemeiată, menținerea actului contestat și a procesului verbal de constatare nr. E1140 din 16 februarie 2010. Prin sentința nr. 1630 din 2 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. E 2262/ AZ 15 aprilie 2010 emisă de pârât, a respins cererea de suspendare formulată împotriva aceleiași decizii, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 204,60 lei, cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea adresei (deciziei) nr. E 2262/ AZ din 15 aprilie 2010 prin care pârâtul a respins contestația depusă de reclamantă la 12 aprilie 2010 întrucât a fost depășit termenul de depunere a acesteia prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003. În speță, prima instanță a reținut că în mod greșit la emiterea adresei, deciziei contestate pârâtul nu a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din C. proc. fisc. În plus, art. 68 din același act normativ prevede ca termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de C. proc. fisc., precum și de alte dispoziții legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispozițiilor C. proc.

civ. Prin urmare, la emiterea adresei (deciziei) contestate, prin care s-a respins contestația reclamantei ca tardiv formulată, se impunea ca pârâtul să aibă în vedere dispozițiile art. 104 C. proc. civ., care prevăd ca actele de procedură trimise prin poștă se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui. Din actele dosarului rezultă că reclamanta a primit procesul verbal din 15 februarie 2010 la data de 8 martie 2010, așa cum reține chiar pârâtul prin adresa/decizia contestată și a predat la oficiul poștal scrisoarea recomandată conținând contestația împotriva acestui proces verbal la 7 aprilie 2010. Conform art. 207 C. proc. fisc.

termenul de depunere al contestației este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, iar acesta se calculează conform art. 101 alin. 1 C. proc. civ. Așadar, ultima zi de depunere a contestației la pârât sau la oficiul poștal recomandat era 8 aprilie 2010, iar reclamanta a depus contestația, la 7 aprilie 2010, deci în termenul prevăzut de lege. Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea aceleiași decizii, prima instanță a reținut că nu este întrunită condiția prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit existența în cauza a unui prejudiciu iminent, așa încât chiar dacă s-ar reține existența unui caz bine justificat, motivat tocmai pe admiterea cererii de anulare a deciziei contestate, se impune ca cele două condiții sa fie întrunite în mod cumulativ.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. fisc., introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, or, prin acțiune reclamanta nu a solicitat suspendarea procesului verbal, ci a deciziei de respingere a contestației sale ca tardivă. În plus, reclamanta nu a invocat, dar nici nu a probat faptul că executarea sa pentru suma de 3880,25 euro i-ar produce prejudicii iminente, i-ar perturba activitatea și nu exista niciun indiciu că în perioada următoare paratul va trece la executare silită. În privința cheltuielilor de judecată, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, motivat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii de către instanța de fond sub două aspecte de nelegalitate. Primul motiv de recurs care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privește greșita aplicare a naturii juridice a actului contestat, respectiv a deciziei nr. E 2262/ AZ din data de 15 aprilie 2010. Se arată că această decizie este o adresă de răspuns care nu produce efecte juridice, neputând fi asimilată unui act administrativ de autoritate de natură juridică a produce efecte de sine stătătoare. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește calculul termenului legal privind contestarea procesului verbal.

Se arată că instanța de fond în mod greșit a aplicat dispozițiile art. 104 C. proc. civ. fără a face aplicarea dispozițiilor normei speciale, respectiv dispozițiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 care prevăd termenul de contestare. Față de data comunicării procesului verbal 8 martie 2010 și data contestării 12 aprilie 2010, termenul de 30 de zile era depășit, fiind respinsă în mod corect contestația ca fiind tardiv formulată. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat. În mod corect instanța de fond a apreciat că decizia contestată din 15 aprilie 2010, prin care recurentul-pârât a respins contestația reclamantei-intimate nu este o simplă adresă de corespondență ci un act administrativ de autoritate, prin care contestația reclamantei nu a fost verificată pe fond ci a fost respinsă ca tardiv formulată. S-a apreciat de recurent că în raport de data comunicării procesului-verbal 8 martie 2010 și data depunerii contestației 12 aprilie 2010, aceasta este tardiv formulată. Față de reclamanta-intimată această soluționare administrativă produce efecte societatea fiind decăzută din dreptul de a-i fi analizată pe fond contestația.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, nu este fondat. În mod corect instanța de fond, verificând legalitatea deciziei contestate a apreciat ca nelegală soluția administrativă prin care contestația a fost respinsă ca tardiv formulată. În mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 207 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 101 1 C. proc. civ. în ceea ce privește modalitatea de calcul a termenului de contestare. Termenul de 30 de zile de la data comunicării 8 martie 2010 se calculează conform art. 101 1 C. proc. civ.

și s-a împlinit la data de 8 aprilie 2010. Contestația a fost depusă prin poștă recomandat la data de 7 aprilie 2010, în termenul legal de contestare, neavând relevanță data înregistrării contestației 12 aprilie 2010. În consecință în mod corect prima instanță a anulat decizia contestată, aplicând corect dispozițiile legale incidente. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 1630 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2012.