ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului

negativ de competență de față ;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 2 mai

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost sesizată de

Tribunalul Mureș cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între

această instanță și Curtea de Apel Târgu Mureș.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că prin decizia penală nr. 61/R din 2 februarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, – în dosarul nr. 2282/289/2010, în temeiul art. 39 alin.

(1) C. proc. pen., raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, s-a admis

excepția de necompetență materială a acestei instanțe privind soluționarea

recursului declarat de inculpatul C.I.O. împotriva sentinței penale nr. 647 din

09 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Reghin.

În baza art. 42 alin.

(1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureș soluționarea

căii de atac declarată de inculpatul C.I.O. împotriva sentinței penale nr. 647

din 09 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Reghin.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în recurs s-a dispus a rămâne

în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului

Justiției către Baroul Mureș.

În motivarea susmenționatei

decizii, curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Târgu Mureș la data de 03 ianuarie 2011 sub nr. 2282/289/2010,

inculpatul C.I.O. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 647 din 09

decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de control judiciar a constatat că prin sentința

penală nr. 647 din 09 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin, s-au

dispus următoarele:

În baza art. 221 alin.

(1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I.O., la pedeapsa de 1 an și 3 luni

închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăinuire.

În baza art. 192 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt

calificat.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza și în

condițiile art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului, pe durata

prevăzută de acest text de lege, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II și lit. b) C. pen.

S-a constatat că

părțile vătămate SC M.T.I. SRL Reghin și L.G., nu au formulat pretenții civile.

La termenul de

judecată din 02 februarie 2011, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen.,

Curtea de apel a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a

acestei instanțe în soluționarea căii de atac și declinarea cauzei în favoarea

Tribunalului Mureș, ținând seama de dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea

nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.

Analizând această

excepție, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. XXIV alin. (2) din

Legea nr. 202/2010, procesele în curs de judecată la data schimbării

competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele

instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor C. proc. pen.,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele aduse

prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost

sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

Din interpretarea

textului de lege mai sus citat rezultă în mod neechivoc că procesele în curs de

judecată la data schimbării competenței vor continua să fie judecate de

instanțele inițial sesizate, competența instanțelor stabilită prin Legea nr. 202/2010

aplicându-se doar cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în

vigoare a acestei legi.

Așadar, competența funcțională

se va aplica numai cu privire la sentințele pronunțate în cauzele în care

judecătoria a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni pentru care acțiunea

penală se pune în mișcare din oficiu, după intrarea în vigoare a „legii micii

reforme”.

În situația în care

sesizarea judecătoriei este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010,

sentințele pronunțate cu privire la

infracțiunile pentru care acțiunea penală se

pune în mișcare din oficiu sunt supuse apelului care va fi judecat de tribunal,

decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de apel.

Având în vedere că

Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar textul

de lege se referă la sesizarea primară a instanței, prin rechizitoriu, și nicidecum

la sesizările derivate prin căile de atac, s-a constatat că în speță instanța

de fond a fost sesizată la data de 07 iunie 2010, astfel că se aplică

dispozițiile legii vechi și prin urmare, Tribunalul Mureș este competent să

soluționeze calea de atac formulată în cauză de către inculpat.

Așadar, prin prisma

considerentelor mai sus expuse, în temeiul art.39 alin. (1) C. proc. pen.,

raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, s-a admis excepția de necompetență

materială a Curții de Apel Târgu Mureș privind soluționarea căii de atac

formulată de inculpatul C.I.O. împotriva sentinței penale nr. 647 din 09

decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin.

Pe cale de

consecință, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea

Tribunalului Mureș soluționarea căii de atac formulată de inculpatul C.I.O. împotriva

sentinței penale nr. 647 din 09 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria

Reghin.

Tribunalul Mureș, secția

penală, prin decizia penală nr. 139/R din 23 martie 2011 pronunțată în dosarul

penal nr. 2282/289/2010 (număr în format vechi 1249/2011) a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa recursul declarat de inculpatul

C.I.O. împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 a Judecătoriei

Reghin.

În baza art. 43 alin.

(3) teza a II-a C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu

conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel și Tribunalul Mureș

în soluționarea căii de atac menționate și a trimis dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În motivarea deciziei

susmenționate, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe sub nr. 2282/289/2010, inculpatul C.I.O. a formulat apel

împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 a Judecătoriei Reghin

pronunțată în dosarul nr. 2282/289/2010.

Cererea de apel a

fost înaintată de instanța de fond tribunalului care a recalificat-o ca și

recurs.

Din oficiu, Tribunalul

Mureș a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe în baza

art. 385

1

alin. (1) lit. a) raportat la art. 39 alin. (1) C. proc.

pen., excepție pe care a admis-o, având în vedere că sentința atacată a fost

pronunțată de Judecătorie la data de 9 decembrie 2010, ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor prin care a fost modificat, între altele, Codul de

procedură penală.

În noua formă,

dispozițiile procedurale relevante sunt art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., potrivit căruia nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de

judecătorii. Aceste sentințe sunt atacabile doar cu recurs, potrivit art. 385

1

lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul judecă

doar recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind

infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a

liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale

pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a

reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege. În rest,

potrivit art. 28

1

pct. 3 C. proc. pen., Curtea de apel este cea

care, ca instanță de recurs, are competența de a judeca recursurile împotriva

hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția

celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute

de lege.

Potrivit art. XXIV alin.

(1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de

intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor

prevăzute de legea sub care a început procesul. Per a contrario, hotărârile

pronunțate după intrarea în vigoare a legii, cum este și sentința atacată în

prezenta cauză, sunt supuse principiului aplicării imediate a legii procesuale,

cu alte cuvinte, inclusiv căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data

pronunțării.

În consecință, tribunalul

a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, și în

conformitate cu prevederile art. 43 alin. (3) C. proc. pen. a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru o hotărâre asupra acestuia.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între

Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, constată că această din urmă

instanță este competentă material să soluționeze recursul declarat de

inculpatul C.I.O. împotriva sentinței penale nr. 647 din 9 decembrie 2010

pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2282/289/2010 (număr în format

vechi 2334/2010), pentru următoarele considerente:

Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 care cuprinde dispoziții finale și tranzitorii,

prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunțate în cauzele penale,

înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac,

motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.

Prin legea

susmenționată au fost modificate și unele dispoziții C. proc. pen. și anume,

art. 361 alin. (1) lit. a), în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentințele

pronunțate de judecătorii, precum și art. 385

1

alin. (1) lit. a) care

prevede că pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii.

Din interpretarea

dispozițiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunțat rezultă, fără echivoc, faptul

că numai hotărârile nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 – data

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 – rămân supuse căilor de atac,

motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală

nemodificate prin Legea nr. 202/2010.

Prin urmare,

hotărârile pronunțate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010

vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege,

respectiv de Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță

data sesizării instanței de judecată.

În speța dedusă

judecății, se constată că sentința penală nr. 647/2010, fiind pronunțată de

Judecătoria Reghin la data de 9 decembrie 2010, deci după intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010 și vizând infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în

mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care

potrivit art. 385

1

alin. (1) lit. a) C. proc. pen. astfel cum a fost

modificat prin legea menționată sunt supuse numai recursului, cale de atac a

cărei soluționare este de competența curții de apel (art. 28

1

pct. 3

C. proc. pen., modificat prin aceeași lege).

Dispozițiile art. XXIV

alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză deoarece vizează

competența organelor judiciare în privința proceselor aflate în curs de

judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în

care sesizarea instanței de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în

vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunțat o hotărâre; referitor la căile

de atac, sunt incidente prevederile alin. (1) al articolului de lege menționat

și care în opinia Înaltei Curți care concordă cu cea a tribunalului, sunt fără

echivoc în această privință.

În consecință,

reținând că în privința căilor de atac relevanță prezintă data la care s-a

pronunțat hotărârea atacată și nu data la care a fost sesizată instanța de

judecată, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe

inculpatul C.I.O. în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, instanță căreia i se

va trimite dosarul.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar

onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C.I.O., în favoarea Curții de

Apel Târgu Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iulie 2011.