ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 114 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate

a dispozițiilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, ridicată de contestatorul

R.C. în Dosarul nr. 921/314/2007 al Judecătoriei Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că ordinul menționat mai sus a fost emis în aplicarea legii, fără a contraveni

vreunei prevederi legale în vigoare. Că, activitățile reglementate prin actul administrativ

cu caracter normativ nu sunt de natură comercială, vizând de fapt, acțiunea autorităților

publice pentru crearea unui cadru favorabil și necesar care să asigure și să garanteze

punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Împotriva sentinței a declarat recurs,

contestatorul R.C.

Recurentul a reiterat susținerile sale

făcute în fața Curții de Apel Suceava privind admisibilitatea excepției de nelegalitate

ridicată în procesul civil.

În opinia lui, actul administrativ normativ

de aprobarea a onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii

judecătorești încalcă atât prevederile comunitare, cât și pe cele naționale care

reglementează libera concurență a prestărilor de serviciu (Tratatul Comunităților

Europene și respectiv, dispozițiile cuprinse în art. 4, 5 și 6 din Legea concurențeinr.

21/1996).

Recursul este nefondat.

Prin ordinul din 20 noiembrie 2006, Ministerul

Justiției a aprobat onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de

executorii judecătorești, prevăzute în anexa care face parte din acest act normativ.

Actul juridic a fost emis în aplicarea

prevederilor art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și

cu respectarea competenței conferite autorității publice emitente.

Potrivit dispozițiilor conținute în textul

legal mai sus arătat, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat,

la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea

Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu respectarea condițiilor

prevăzute în același articol.

Norma juridică nu a fost declarată până

în prezent, neconstituțională având așadar, caracter obligatoriu pentru toate subiectele

de drept care intră sub incidența ei, inclusiv pentru Ministerul Justiției, ca autoritate

publică emitentă.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut

prima instanță, în cauză nu este vorba despre operațiuni de piață sau activități

comerciale, ci despre acțiunea autorităților publice competente menită să creeze

un cadru favorabil și necesar, care să asigure punerea în executare a hotărârilor

judecătorești definitive și necesar, care să asigure punerea în executare a hotărârilor

judecătorești definitive și irevocabile.

În realitate, prin invocarea excepției

de nelegalitate, contestatorul R.C. urmărește să obțină scutirea de la plata onorariului

cuvenit executorului judecătoresc ori diminuarea acestui onorariu pentru serviciile

prestate, făcând însă, referire la normele unei legi care nu își găsesc incidente

în cauză.

În fine, împrejurarea că executorul judecătoresc

a optat pentru un anumit onorariu în cadrul procedurii de executare silită, nu constituie

un motiv de nelegalitate al ordinului ministerial, prin prisma pretinsei nesocotiri

a dreptului comunitar și a principiilor liberei concurențe.

Ținând seama de aceste considerente și

apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmează a se

dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.C. împotriva

sentinței nr. 114 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

martie 2008.