ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 114 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, ridicată de contestatorul R.C. în Dosarul nr. 921/314/2007 al Judecătoriei Suceava. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul menționat mai sus a fost emis în aplicarea legii, fără a contraveni vreunei prevederi legale în vigoare. Că, activitățile reglementate prin actul administrativ cu caracter normativ nu sunt de natură comercială, vizând de fapt, acțiunea autorităților publice pentru crearea unui cadru favorabil și necesar care să asigure și să garanteze punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Împotriva sentinței a declarat recurs, contestatorul R.C. Recurentul a reiterat susținerile sale făcute în fața Curții de Apel Suceava privind admisibilitatea excepției de nelegalitate ridicată în procesul civil. În opinia lui, actul administrativ normativ de aprobarea a onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești încalcă atât prevederile comunitare, cât și pe cele naționale care reglementează libera concurență a prestărilor de serviciu (Tratatul Comunităților Europene și respectiv, dispozițiile cuprinse în art. 4, 5 și 6 din Legea concurențeinr. 21/1996). Recursul este nefondat. Prin ordinul din 20 noiembrie 2006, Ministerul Justiției a aprobat onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, prevăzute în anexa care face parte din acest act normativ.

Actul juridic a fost emis în aplicarea prevederilor art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și cu respectarea competenței conferite autorității publice emitente. Potrivit dispozițiilor conținute în textul legal mai sus arătat, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu respectarea condițiilor prevăzute în același articol. Norma juridică nu a fost declarată până în prezent, neconstituțională având așadar, caracter obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidența ei, inclusiv pentru Ministerul Justiției, ca autoritate publică emitentă.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut prima instanță, în cauză nu este vorba despre operațiuni de piață sau activități comerciale, ci despre acțiunea autorităților publice competente menită să creeze un cadru favorabil și necesar, care să asigure punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și necesar, care să asigure punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile. În realitate, prin invocarea excepției de nelegalitate, contestatorul R.C. urmărește să obțină scutirea de la plata onorariului cuvenit executorului judecătoresc ori diminuarea acestui onorariu pentru serviciile prestate, făcând însă, referire la normele unei legi care nu își găsesc incidente în cauză.

În fine, împrejurarea că executorul judecătoresc a optat pentru un anumit onorariu în cadrul procedurii de executare silită, nu constituie un motiv de nelegalitate al ordinului ministerial, prin prisma pretinsei nesocotiri a dreptului comunitar și a principiilor liberei concurențe. Ținând seama de aceste considerente și apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinței nr. 114 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.