ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2924/2011

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 404 din data de 13 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 2943,1/120/2010 a fost condamnată inculpata Ț.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 și art. 74 lit. a), 76 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 65 și 66 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere și s-a stabilit în baza art. 86

2

C. pen., un termen de încercare de 6 ani, fiind instituite obligațiile menționate în dispozițiile art. 86

3

alin. (1) lit. a), b), c) și d) și art. 86

3

alin. (3) lit. f) C. pen.

A fost atenționată inculpata asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și s-a computat perioada arestării preventive de la 14 iunie 2010 la zi, inculpata fiind pusă în libertate de îndată.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu privire la fașa utilizată de inculpată la suprimarea vieții copilului său nou născut.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 11 aprilie 2010, în jurul orelor 6,00, inculpata, aflată în domiciliul său din comuna G. - D., a simțit dureri abdominale, specifice nașterii, simptome pe care le știa bine, fiind mamă a trei copii și la scurt timp a născut un făt în viață, de sex bărbătesc.

După circa 15 minute de la naștere inculpata s-a deplasat în WC-ul din curtea casei, a eliminat placenta, a revenit în camera unde se afla fătul, a luat o fașă și i-a înfășurat capul pentru a-l șterge de sânge, exercitând mișcări repetate pentru împiedicarea respirației fătului și care au determinat decesul acestuia prin asfixiere.

În continuare, inculpata a înfășurat fătul decedat într-o cămașă bărbătească, l-a ascuns într-un sac de rafie peste care a pus mai multe articole de îmbrăcăminte, fiind descoperit de organele de poliție la data de 16 aprilie 2010.

Această situație de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor probe și mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de expertiză medico legală psihiatrică, raportul de necropsie, documentele medicale emise de Spitalul orășenesc P., declarațiile martorilor Ț.D., Ț.E., Ț.N., A.M., Ț.M., I.I., O.F., U.C., U.I., A.E., P.V., C.G. și U.M., coroborate cu declarațiile inculpatei care a recunoscut constant fapta comisă, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 65 din 28 aprilie 2011, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a desființat în parte, pe latură penală, Sentința penală nr. 404 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

, art. 86

3

și art. 71 alin. (5) C. pen. și aplicarea art. 359 C. proc. pen.

Curtea de Apel a reținut, sub aspectul individualizării pedepsei, aspect criticat de procuror, că s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a art. 72 C. pen., însă a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei a fost greșit aleasă având în vedere periculozitatea faptei săvârșite și, mai ales, urmările infracțiunii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpata a declarat recurs numai cu privire la înlăturarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., solicitând menținerea sentinței penale pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond și instanța de control judiciar au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-menționat.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de apel corespunde gravității faptei săvârșite.

Infracțiunile contra vieții sunt infracțiuni grave, de un pericol social ridicat, sancțiunile aplicabile fiind pe măsură.

Inculpata a nesocotit dispozițiile legale care protejează relațiile sociale privitoare la viața persoanei și, având discernământul păstrat, și-a ucis copilul nou născut în modalitatea descrisă în rechizitoriu și în hotărârile pronunțate.

În concret, inculpata, imediat după naștere, a luat fătul, i-a înfășurat capul cu o fașă și l-a asfixiat, după care a ascuns cadavrul mai multe zile, acesta fiind descoperit întâmplător.

Urmările faptei inculpatei sunt ireparabile, fiind corect evaluate de instanța de apel, cu atât mai mult cu cât făptuitoarea, anterior nașterii, a ascuns sarcina față de membrii familiei, nu s-a prezentat la medic pentru luarea în evidență și supravegherea evoluției sarcinii, și-a creat condiții pentru naștere în condiții de singurătate, fără a apela la ajutorul celorlalți membrii ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale.

Toate aceste elemente concrete de fapt relevă un grad sporit de pericol social și care trebuie să se răsfrângă și asupra modalității de executare a pedepsei, așa cum bine a apreciat și instanța de apel.

Lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei comise, datele ce caracterizează persoana inculpatei justifică atenuarea pedepsei, însă gravitatea infracțiunii impune concluzia că îndreptarea acesteia nu se poate realiza fără executarea pedepsei în regim de detenție.

În raport de considerentele expuse recursul declarat de inculpată nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ț.E. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2011.