ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4042/2010

Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 37 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Galați, în baza art. 11 pct. 2 lit. c) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d), f) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galați a reținut următoarele: Inculpatul H.G. zis „B." locuiește cu părinții săi, martorii H.I. și H.M. în sat Vârlezi, comuna Vârlezi, județ Galați. Inculpatul nu a fost căsătorit niciodată, nu este un consumator înrăit de băuturi alcoolice, dar este cunoscut în comună ca fiind o persoană retrasă, ciudată, necomunicativă și ca fiind un împătimit al jocurilor pronosport.

Nu s-a manifestat violent în raporturile cu străinii însă, la data de 30 octombrie 1999, pentru simplul motiv că mama sa, martora H.I., nu i-a pus de mâncare, a lovit-o pe aceasta cu piciorul în față, urmare loviturii martora pierzându-și vederea la un ochi. În cursul anului 1999, martora H.I. - mama inculpatului, muncea la victima V.T., pentru munca prestată aceasta fiind plătită de victimă. Pentru unele activități mai grele, inculpatul H.G., venea și el la locuința victimei, de asemenea, fiind plătit cu diverse sume de bani pentru munca prestată. Victima era cunoscută în comună ca fiind o persoană liniștită, retrasă, o femeie de încredere, nu consuma băuturi alcoolice și dispunea mai tot timpul de sume de bani, fiind pensionară.

De asemenea, victima avea un defect la picior, se deplasa greu, tocmai din acest motiv, nepărăsind locuința sa. Victima obișnuia să-i împrumute cu bani pe martora H.I. și inculpatul H.G., în schimbul acestor împrumuturi, cei doi prestând diverse activități în gospodăria victimei. S-a reținut că în ziua de 9 mai 1999, în jurul orelor 18,30, inculpatul H.G. a plecat de la locuința sa la „B.P.", unde a jucat tenis de masă cu mai mulți consăteni și a consumat 200 ml coniac pe datorie. La acel moment, inculpatul avea la martorul C.L. (barman) o datorie veche de 5 RON pentru consumația pe care o făcuse în altă zi și nu o achitase. A plecat de la acest bar în jurul orelor 21,30, fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Ajuns acasă, inculpatul s-a uitat la televizor și, pentru că nu avea bani, avea datorii la bar, iar în zilele următoare vroia să joace o sumă mare de bani la Pronosport, a hotărât să meargă la domiciliul victimei V.T. pentru a face rost de bani. Inculpatul știa că victima are mai tot timpul bani, că are o pensie de cea 4.000 RON pe lună și că ține banii într-o poșetă în camera ei. A plecat spre domiciliul victimei în jurul orelor 22,30, având asupra sa un cuțit luat de la locuința sa, un cuțit cu lungimea de aproximativ 25 cm iar lama de aproximativ 10 - 12 cm. Deoarece poarta era încuiată, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor și a pătruns în curte. A mers la locuința victimei, becul de deasupra ușii de acces fiind aprins.

Ușa de la locuință era închisă și descuiată. Inculpatul a intrat în hol și apoi în camera din dreapta unde a căutat banii în toate obiectele de la mobilier. Nu a găsit nimic și a mers în bucătărie unde, de asemenea, a căutat peste tot bani. Întrucât nu a găsit nici aici, s-a hotărât să meargă în camera în care dormea victima V.T. și în care știa că se găsesc banii într-o poșetă. A intrat în cameră, a aprins lumina iar victima V.T. s-a trezit și a început să întrebe „cine este". Inculpatul s-a dus la o poșetă care se afla sub o masă și a luat toți banii din poșetă. Între timp, victima s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre hol, în ideea, cel mai probabil, de a-și alerta vecinii. Inculpatul a dat să părăsească locuința victimei dar, pe hol, victima l-a apucat de mâna dreaptă.

Pentru a-și asigura scăparea, a lovit-o pe victimă cu cuțitul, victima căzând pe hol. În timp ce victima se afla căzută, inculpatul a mai lovit-o de câteva ori cu pumnul și cu picioarele. A ieșit din casă, a smuls globul cu bec ce se afla deasupra ușii și l-a aruncat pe jos în grădină după care a plecat spre locuința sa. Când a ajuns acasă a numărat banii și a constatat că luase de la victimă 30 RON, respectiv două de 5 RON și restul de 10 RON. A doua zi, inculpatul s-a deplasat la „B.P" și a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON. La data de 11 mai 1999, s-a deplasat la Agenția Loto unde, cu o parte din banii luați de la victimă, respectiv cam 100 RON, a jucat la Pronosport. Restul banilor până la 30 RON, i-a cheltuit în zilele următoare, în interes personal.

Victima V.T. a fost găsită în dimineața de 10 mai 1999, în jurul orelor 10,30 - 11,00, de martorii B.I. și Z.E., în spatele ușii de la intrarea în camera ei. Victima era în viață și prezenta multiple leziuni pe față și pe corp. A fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Galați unde, la data de 15 mai 1999, a decedat. Deoarece victima locuia singură și era o persoană nu tocmai comunicativă, niciunul dintre apropiații ei nu a putut preciza dacă lipsește vreun bun din locuința sa, dacă lipsesc bani și care este exact suma de bani sustrasă. La data de 29 martie 2000, în prezența avocatului din oficiu și a martorilor asistenți B.I. și C.N., inculpatul H.G. a efectuat o reconstituire, ocazie cu care a indicat pe momente modul în care a pătruns în curtea și locuința victimei, modul în care a căutat banii în locuința victimei, modul în care a lovit-o pe aceasta și modul în care a părăsit locul faptei.

La data de 29 martie 2000, în prezența martorilor B.I. și C.N. și a avocatului din oficiu, inculpatul a indicat din grup de obiecte cuțitul de care s-a folosit la comiterea faptei. Din raportul de constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat din 6 martie 2000, întocmit de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic, rezultă că la întrebările relevante ale cauzei (inculpatul a negat comiterea faptei a cărei victimă a fost V.T.), în comportamentul inculpatului H.G. au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristicilor comportamentului simulat. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați din data de 1 octombrie 2007 s-a dispus efectuarea constatării tehnico-științifice poligraf de către I.G.P.R.

- Institutul de Criminalistică. Testarea nu a putut fi efectuată deoarece inculpatul a susținut că suferă de sinuzită și inflamare a amigdalelor, ceea ce îi împiedică atât respirația cât și deglutiția. Fiind examinat de către medicul legist, s-a concluzionat că inculpatul prezintă amigdalită cronică hipertrofică și rinosinuzită alergică, fără tulburări respiratorii sau alterarea stării generale. Afecțiunile din sfera O.R.L. erau cronice și nu necesitau intervenții chirurgicale. Ca atare, la data de 8 noiembrie 2007, s-a procedat la întocmirea unei noi ordonanțe prin care s-a dispus testarea cu aparatul poligraf a inculpatului. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 13 noiembrie 2007, întocmit de I.G.P.R.

- Institutul de Criminalistică - Serviciul de Expertize și Cercetare la Fața Locului, rezultă că pentru răspunsurile inculpatului H.G. la întrebările relevante ale cauzei (inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor a căror victimă a fost V.T.), au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat. Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică rezultă că petele de substanță brun-roșcată de pe obiectele puse la dispoziție (obiecte de îmbrăcăminte ale victimei) sunt de sânge uman care aparține grupei sangvine 01 (grupa sangvină a victimei). Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei V.T.

rezultă următoarele: - moartea victimei a fost violentă; - ea s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu echimoze multiple și hematoame subcutanate faciale, toraco-abdominale și ale membrelor, cu emfizem subcutanat, fracturi costale cu rupturi pleurale și pulmonare, hemotorax stâng, contuzie cerebrală și hepatică; - leziunile au putut fi produse prin: - echimozele faciale, toraco-abdominale și de pe membre prin loviri cu corpuri contondente; - echimoza buzei superioare și plaga contuză jugală prin lovire cu corp contondent sau prin comprimare cu mâna; - infiltratele hemoragice epicraniene, hemoragia subarahnoidiană, contuzia cerebrală prin lovire cu sau/și de corpuri dure; - plaga latero-cervicală stânga și cea de pe antebrațul stâng posibil prin lovire cu corp tăietor, iar plaga de pe brațul stâng posibil prin lovire cu corp tăietor-înțepător; - fracturile costale stângi, prin comprimarea toracelui în sens antero-posterior (posibil victima în poziția culcată comprimată de planul dur al solului); - echimozele albastre-violacee de pe coapse sunt ulterioare traumatismului, produse de personalul medical; - politraumatismul poate data de 9 mai 1999; - între leziuni și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; - data morții este 15 mai 1999; - sângele victimei aparține grupei sanguine 01, Rh pozitiv; - la internare nu s-a pus în evidență alcool.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați nemijlocit: martorii B.I., B.l., H.M., H.I., B.C.V., B.I., C.N., C.L., martorul H.N., fratele inculpatului, s-a prevalat de dispozițiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul nu a dorit să dea declarație, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Analizând probele administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut că în cauză nu există probe care să dovedească, dincolo de orice dubiu, că inculpatul H.G. ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Situația de fapt, reținută prin rechizitoriu, referitoare la ce s-a întâmplat în noaptea de 9/10 mai 1999, respectiv că inculpatul H.G.

este cel care a pătruns fără drept, prin escaladare, în curtea și în locuința victimei V.T., din comuna Vârlezi, județul Galați și a sustras suma de 30 RON și, fiind depistat de victimă, a aplicat acesteia lovituri multiple pentru a-și asigura scăparea, în urma loviturilor primite aceasta decedând, se bazează doar pe una din declarațiile de recunoaștere a inculpatului, fără a se corobora cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din probele existente în cauză, contrar dispozițiilor art. 69 C. proc. pen. S-a constatat că inculpatul a dat în cursul urmăririi penale 3 declarații olografice în care recunoștea faptele imputate, pe care ulterior le retracta, însă niciuna dintre acestea nu prezintă elemente asemănătoare cu privire la modul de comitere al faptei.

Astfel, în prima declarație, dată la data de 24 februarie 2000 inculpatul a precizat că: - în ziua de 9 mai 1999, în jurul orelor 18,30 a plecat de acasă la „B.P." din comună unde a jucat tenis de masă cu mai mulți săteni și a consumat 200 ml coniac pe datorie. La martorul C.L. (barman) avea o datorie veche de 5 RON pentru consumația pe care o făcuse în altă zi și nu o achitase; a plecat de la acest bar în jurul orelor 21,30 în stare de ebrietate; acasă a urcat în pat și, în timp ce se uita la televizor, s-a gândit că nu avea niciun ban, avea datorii la bar și intenționa să joace zilele următoare o sumă mare de bani la Pronosport. A hotărât să meargă la domiciliul victimei V.T.

pe care o cunoștea de foarte mult timp, iar în cursul anului 1998 a lucrat la ea la munca câmpului; știa că are o pensie de cea 400 RON pe lună și că ține banii într-o poșetă în camera ei; a plecat spre locuința victimei la ora 22,30 iar aici a găsit poarta încuiată, motiv pentru care a sărit gardul; becul de deasupra ușii era aprins, iar ușa a găsit-o închisă și descuiată. A intrat în hol și apoi în camera din dreapta unde a căutat banii în toate obiectele de la mobilier; nu a găsit nimic și a mers în bucătărie unde, de asemenea, a căutat peste tot bani; întrucât nu a găsit nici aici, a luat un cuțit de pe masă cu lungimea de aproximativ 25 cm cu lama lungă de 10 - 12 cm și s-a hotărât să meargă în camera în care dormea victima și în care știa că se găsesc banii într-o poșetă.

A intrat în cameră și a aprins lumina; atunci a observat-o pe victima V.T., care se trezise și a început să întrebe „cine este". Inculpatul s-a dus la o poșetă care se afla sub o masă și a luat toți banii din poșetă; între timp, victima s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre hol; inculpatul s-a hotărât să iasă din casă dar pe hol, victima l-a apucat de mâna dreaptă. Pentru a scăpa, a lovit-o o dată cu cuțitul, victima căzând pe hol; în timp ce victima se afla căzută pe hol, a mai lovit-o de câteva ori cu pumnul și cu picioarele. A ieșit din casă, a smuls globul cu bec ce se afla deasupra ușii și l-a aruncat pe jos în grădină după care a plecat spre locuința sa. Cuțitul pe care îl luase din bucătăria victimei și cu care o lovise pe victimă, era murdar de sânge și l-a aruncat pe uliță, pe drum spre casă.

Când a ajuns acasă a numărat banii și a constatat că luase de la victimă 30 RON, respectiv două de 5 RON și restul de 10 RON. Inculpatul a mai precizat că atunci când a vrut să iasă din casă, victima l-a apucat și de păr; a doua zi s-a deplasat la „B.P." și a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON; la data de 11 mai 1999, s-a deplasat la Agenția Loto unde, cu o parte din banii luați de la victimă, respectiv cam 10 RON, a jucat la Pronosport; restul banilor până la 30 RON, i-a cheltuit în zilele următoare. În a doua declarație, dată la data de 23 martie 2000, inculpatul a susținut că: - în cursul anului 1998, a lucrat cu ziua la victima V.T., în sensul că îi tăia lemne, o ajuta la treburile gospodărești și îi muncea pământul; pentru aceste activități era plătit de victimă cu suma de 2 RON pe zi, bani pe care îi dădea la fiecare sfârșit de zi.

Inculpatul a precizat că, de obicei, cât timp lucra în curte, bătrâna stătea în casă, întrucât se deplasa foarte greu; când îi dădea banii pe ziua lucrată, îl invita în casă; cu aceste ocazii, a observat că bătrâna ținea banii într-o poșetă, iar pe aceasta o ținea în prima cameră din stânga, câteodată sub patul mare, iar altădată într-un sertar de noptieră sub oglindă. Tot din această perioadă, inculpatul a reținut că bătrâna avea în permanență bani în poșeta respectivă, chiar și înainte de pensie, respectiv între zilele 14 - 17 ale lunii. Inculpatul știa că pensia victimei se ridica la 300 - 400 RON. Tot în perioada anului 1998, mama inculpatului - martora H.I., a lucrat la victimă cu ziua, însă se ocupa de spălat și curățenie în casă.

Inculpatul a susținut că a renunțat să mai lucreze la victimă în toamna anului 1998, după ce i-a prășit via, întrucât aceasta voia să îi reducă ziua de muncă la 15 RON. În primăvara anului 1999, inculpatul a admis că se confrunta cu o lipsă de bani pentru a juca la Pronosport și pentru nevoile zilnice. În jurul datei de 9 mai 1999, s-a gândit să meargă la victimă și să-i fure banii din casă pentru că știa că are și unde îi ține. În ziua de 9 mai 1999, în jurul orelor 18,30 a mers la „B.P." iar în jurul orelor 21,30 a revenit acasă unde se aflau părinții săi care dormeau în camera lor, respectiv în camera a doua (fără ca aceștia să aibă efectiv posibilitatea când vine și pleacă de acasă inculpatul).

Inculpatul a precizat că a intrat în prima cameră și a vizionat la televizor, timp în care a mai băut două pahare cu vin; a adormit cu televizorul deschis și s-a trezit pe la ora 23,00; gândindu-se că nu are bani, a luat din casă un cuțit cu mâner de plastic alb în lungime totală de 20 cm și s-a hotărât să meargă acasă la victimă pentru a lua bani de la ea. A plecat pe lângă „B.P." și a intrat în curtea victimei pe poarta care era deschisă; când a ajuns pe prispă, a smuls globul și becul din peretele de deasupra ușii și Ie-a pus jos lângă balcon; a intrat în casă pe ușa pe care a găsit-o descuiată, în prima cameră de pe hol, din dreapta. Aici, a căutat în dulapuri și sertare după care a mers în bucătărie și a căutat în bufet și pe pat însă nu a găsit banii, a mers apoi în prima cameră din stânga, unde dormea bătrâna și a început să caute sub patul mare.

în continuare, inculpatul a căutat la noptieră și a găsit poșeta în care știa că ține banii victima, între timp, victima V.T. s-a trezit și a plecat pe hol, iar inculpatul a luat toți banii din poșetă și a încercat să iasă afară, însă pe hol a fost agățat de mână de bătrână. A scos cuțitul și a lovit-o la mână, victima a căzut și a mai lovit-o cu pumnii și picioarele în zona pieptului, bătrâna a rămas căzută pe hol, lângă lada de lemne, după care inculpatul a plecat spre casă tot pe același drum. Nu a discutat cu nimeni despre această faptă, a fost de acord să conducă organele de urmărire penală la locul faptei pentru a arăta cum a procedat. Inculpatul a mai susținut că, în data de 24 februarie 2000, când s-a deplasat cu organele de anchetă la fața locului pentru a face reconstituirea, a văzut-o pe mama sa în curtea Postului de Poliție, a avut un sentiment ciudat pe moment și a negat că este autorul faptei și nu s-a mai efectuat reconstituirea.

În a treia declarație, dată la data de 8 noiembrie 2007, inculpatul precizează că el este cel care a intrat în curtea și locuința victimei V.T. în noaptea de 9/10 mai 1999, în jurul orelor 22,00, pentru a împrumuta 10 RON ca să joace la pronosport, victima a refuzat să-i dea banii, a venit către el la ușă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma peste față, aceasta căzând, a luat o bancnotă de 10 RON de sub o vază, iar a doua zi a mers la Agenția Loto din Târgu Bujor și a luat bilet la pronosport.

S-a constatat că există neconcordanțe majore cu privire la modul în care s-ar fi comis fapta, respectiv dacă inculpatul a intrat în curte pe poartă sau a sărit gardul, dacă a smuls globul și becul din peretele de deasupra ușii înainte de a intra în casă sau după ce a ieșit, dacă cuțitul I-a luat de acasă sau din bucătăria victimei, dacă a aruncat cuțitul sau nu pe uliță, dacă a lovit victima cu cuțitul, pumnii și picioarele sau i-a dat doar o palmă, dacă a sustras 30 RON sau numai 10 RON. Dacă inculpatul ar fi comis faptele ar fi spus de fiecare dată aceeași variantă. Neconcordanțe există și între declarațiile inculpatului și împrejurările constatate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de reconstituire, raportul de constatare medico-legală privind necropsia victimei și planșele foto aferente.

Astfel, inculpatul a arătat, la reconstituire, că a lovit victima o dată cu cuțitul la mâna dreaptă, apoi cu pumnul în față pe partea dreaptă, după ce mutase cuțitul în mâna stângă, aceasta căzând pe hol, după care a mai lovit-o de câteva ori cu pumnul și cu picioarele, însă, din raportul de constatare medico-legală privind necropsia victimei rezultă că victima a fost tăiată la mâna stângă și în zona gâtului tot pe partea stângă, iar din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că victima a fost găsită în camera sa (camera din stânga, cum se intră pe hol), lângă pat fiind găsite urme de sânge. Pe hol nu s-au găsit urme de sânge, urme care ar fi trebuit să se găsească dacă victima ar fi fost tăiată de inculpat și aceasta ar fi căzut pe hol.

Având în vedere că victima era în vârstă, avea un defect la picior, se deplasa greu, precum și leziunile grave descrise în raportul de constatare medico-legală, aceasta nu se mai putea deplasa din hol (unde căzuse, după spusele inculpatului) în camera sa unde a fost găsită de martorii B.I. și Z.E. În primele două declarații inculpatul a arătat că știa locul unde victima avea banii, respectiv într-o poșetă pe care o ținea sub pat sau într-un sertar la noptieră sub oglinda din camera sa (camera din stânga, cum se intră pe hol). În aceste condiții este ilogic ca inculpatul să caute banii mai întâi în celelalte camere, să răvășească lucrurile din acestea și, negăsind banii, să se ducă apoi în camera victimei, să caute sub pat, la noptieră ori sub masă și să găsească poșeta din care a luat banii, deși cunoștea dinainte că aceasta ținea banii în camera ei.

Aspectele consemnate cu ocazia reconstituirii provin tot din declarațiile inculpatului, declarații care nu se coroborează cu alte probe, fiind chiar contradictorii cu privire la locul altercației dintre inculpat și victimă și leziunile produse acesteia față de cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de constatare medico-legală privind necropsia victimei. În actul de sesizare s-au reținut două motive pentru care inculpatul ar fi comis fapta, respectiv că ar fi avut o datorie de 5 RON la martorul C.L., barman la „B.P.", pentru consumația pe care o făcuse în altă zi și nu o achitase și că vroia să joace o sumă mare de bani la Pronosport, aspecte care rezultă tot din declarațiile inculpatului, însă acestea nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Astfel, martorul C.L. a arătat că inculpatul obișnuia să frecventeze barul, să mai consume bere și să joace tenis de masă dar, în general, era o fire închisă și nu consuma băuturi alcoolice în mod excesiv, doar câte o bere și nu se îmbăta, îi plăcea să joace fotbal. A mai precizat că se mai întâmpla să îi mai dea inculpatului câte o bere pe datorie dar că, de regulă, acesta venea și-și achita datoriile (de până la 5 RON) într-o zi sau două. Martorul nu a putut preciza dacă în luna mai 1999, inculpatul a acumulat datorii și dacă și când a achitat aceste datorii. Având în vedere că, pentru anul 1999, suma de 5 RON era o sumă destul de mare, că inculpatul nu consuma decât câte o bere, nu se îmbăta, că martorul C.L.

îi mai dădea câte o bere pe datorie, că datoriile nu treceau de 5 RON nu s-a putut reține că inculpatul a avut o datorie de 5 RON la bar. Cu privire la al doilea motiv s-a constatat că este ilogic ca inculpatul să se ducă, în miez de noapte, la victimă pentru a face rost/împrumuta bani pentru a juca la pronosport în condițiile în care următorul joc la pronosport era programat peste o săptămână, pe 16 mai 1999, timp suficient pentru ca inculpatul să meargă la victimă să-i ceară banii necesari, mai ales că aceasta îl mai împrumutase cu bani și în alte rânduri iar inculpatul o ajutase la diferite munci în gospodărie pentru banii împrumutați. Nu s-a putut reține că inculpatul era un înrăit al jocurilor pronosport de vreme ce la domiciliul său s-au găsit doar 3 asemenea bilete, în valoare totală de 1.23 RON.

Susținerile martorilor B.C. și P.I. cum că l-au văzut pe inculpat sărind noaptea în/din curtea victimei, cu alte ocazii, precum și cele ale martorului B.l. că l-a văzut pe inculpat într-o altă seară la poarta victimei, nu au relevanță în cauză întrucât nu privesc faptele deduse judecății. Toți acești martori au declarat că nu și-au făcut griji de ceea ce văzuseră întrucât îl cunoșteau pe inculpat și știau că lucrează pe la victimă. Împrejurarea că inculpatul a discutat cu părinții săi despre faptul că a recunoscut la poliție că el ar fi comis faptele, de frica unui polițist anchetator, nu constituie o probă care să-i dovedească vinovăția, ci o simplă discuție despre ceea ce s-a întâmplat când a fost chemat la audieri.

Cu privire la declarațiile inculpatului din martie 2008 în care nu a recunoscut comiterea faptelor, dar a precizat că a auzit despre agresarea victimei V.T. în dimineața de 10 mai 1999, în jurul orelor 730, când a mers la prășit la vie, în condițiile în care fapta nu fusese sesizată (martorul B.I. a găsit-o pe victimă în locuința sa în ziua de 10 mai 1999 în jurul orelor 1030 - 1100) s-a constatat că acestea sunt contradictorii cu declarațiile date în cursul anului 2000, în care a arătat că a aflat despre agresarea victimei V.T. a doua zi, pe 10 mai 1999, de prin sat, fără a preciza o anumită oră. S-a apreciat că declarația dată în cursul anului 2000, fiind mai apropiată în timp e momentul comiterii faptelor iar amintirile mai proaspete, reflectă adevărul.

De altfel, cu greu, dacă nu imposibil, o persoană poate să-și aducă aminte detalii referitoare la ce anume a făcut într-o anumită zi și la o anumită oră în urmă cu circa 9 ani. Cu privire la testarea inculpatului cu ajutorul tehnicii de tip poligraf se constată că aceasta nu face parte dintre mijloacele de probă, cum nu se înscrie nici printre modalitățile de ascultare a învinuitului sau inculpatului. Faptul că inculpatul a prezentat reacții specifice comportamentului simulat la testarea cu poligraful o constituie o probă care să conducă la concluzia că el a comis faptele deduse judecății, ci simple indicii care trebuie completate cu alte mijloace de probă, nu doar cu declarațiile inculpatului.

Față de cele arătate s-a constatat că declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște comiterea faptelor, nu se coroborează cu alte probe, directe sau indirecte, care să conducă la stabilirea vinovăției acestuia, existând dubiu cu privire la comiterea infracțiunilor deduse judecății de către inculpat, dubiu ce profită acestuia. Dubiu este cu atât mai mare cu cât în cauză s-au făcut cercetări și pe altă pistă, la care s-a renunțat fără a se da o soluție (nici măcar de neîncepere a urmăririi penale), și, inițial, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, practic, pe baza aceluiași material probator. Astfel, s-au făcut cercetări cu privire la făptuitorii S.l. și C.G. S.l.

a arătat că în noaptea de 9/10 mai 1999 a mers împreună cu C.G. până în apropierea locuinței victimei, C.G. a intrat în curte pe poartă și apoi în locuință iar S.l. a rămas la poartă. După o jumătate de oră C.G. s-a întors și i-a spus că a lovit-o pe victimă cu pumnii și picioarele, precum și cu un cuțit pe care îl avea la el, că a căutat bani, găsind 1 RON. C.G. nu a recunoscut arătând că ar fi plecat din Vârlezi în după amiaza zilei de duminică, pe 9 mai 1999. Ambii au fost testați cu aparatul poligraf, rezultând că S.l. nu a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat iar C.G. a evidențiat reacții specifice comportamentului simulat. Pe această pistă au fost audiați mai mulți martori, printre care T.G., B.V., G.F., S.C.

care au arătat că l-ar fi auzit pe C.G., în după amiaza zilei de duminică, 9 mai 1999, că vrea să plece la Târgu Bujor, precum și pe martorul P.V. care a arătat că s-a întâlnit cu C.G. în ziua de luni, 10 mai 1999, pe drumul dintre Târgu Bujor și Vârlezi, acesta deplasându-se spre Târgu Bujor. Nu au fost verificate susținerile lui C.G. care a arătat că după ce a plecat din Vârlezi în după amiaza zilei de duminică, 9 mai 1999, a ajuns la Tecuci și apoi la Focșani pe la ora 3,30 unde s-ar fi întâlnit cu numitul O.A. (N.) care l-ar fi dus la locuința sa din bulevardul L., zona bariera Cotești. A fost audiată o persoană pe nume O.A. dar, deși îl cunoaște pe C.G., nu este aceeași persoană cu care susține C.G.

că s-ar fi întâlnit la Focșani întrucât acesta locuiește în satul Gănești, comuna Cavadinești, județul Galați și nu l-a văzut în acea perioadă pe C.G. Ulterior, S.l. a arătat că nu a comis nicio faptă cu C.G. în noaptea de 9/10 mai 1999, fără a explica această revenire asupra declarațiilor anterioare. Având în vedere că declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște comiterea faptelor, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte și împrejurări ce rezultă din probele existente în cauză, condiție care nu este îndeplinită în cauză, s-a constatat că nu poate fi reținută ca fiind dovedită fără echivoc vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunilor deduse judecății.

Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului H.G.. Prin Decizia penală nr. 72/A din 10 mai 2010 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat apelul declarat de procuror. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului H.G. pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. În motivarea recursului se arată că din analiza coroborată a probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală, precum și pe parcursul cercetării judecătorești rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei și violare de domiciliu.

La stabilirea vinovăției inculpatului trebuie analizate declarațiile de recunoaștere ale inculpatului date în cursul urmăririi penale la 24 februarie 2000, 23 martie 2000 și 8 noiembrie 2007, ce se coroborează cu raportul de constatare medică-legală, procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor din lucrări. Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin rechizitoriul nr. 714/P/2000 din 22 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost trimis în judecată inculpatul H.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei și violare de domiciliu prevăzute de art. 291 alin. (1), (2) lit. d) și f) și alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. În fapt s-a reținut că în noaptea de 9/10 mai 1999, inculpatul a pătruns fără drept, prin escaladare, în curtea și locuința victimei V.T. din comuna Vârlezi, județul Galați, a sustras suma de aproximativ 30 RON și, fiind depistat de victimă, ar fi aplicat acesteia lovituri multiple pentru a-și asigura scăparea, iar în urma loviturilor primite victima a decedat. Ambele instanțe au reținut corect că probele administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești nu au dovedit dincolo de orice dubiu că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor în declarațiile date în cursul urmăririi penale la datele de 24 februarie 2000, 23 martie 2000 și 8 noiembrie 2007, însă aceste declarații sunt contradictorii în ceea ce privește modalitatea de comitere a faptelor, declarației ce nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate. Or, potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului, făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Astfel, în declarația dată la 24 februarie 2000 inculpatul arată că, după ce a pătruns în locuința victimei și a căutat bani, a mers în bucătărie, a luat un cuțit de pe masă, după care s-a hotărât să meargă în camera unde dormea victima și unde știa că se găsesc banii într-o sacoșă.

În camera victimei inculpatul a luat toți banii din poșetă, timp în care victima s-a ridicat din pat, l-a apucat de mâna dreaptă, însă pentru a scăpa inculpatul a lovit-o o dată cu cuțitul, victima căzând pe hol. În timp ce se afla căzută, inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii și picioarele. Cuțitul cu care a lovit-o pe victimă era murdar de sânge și l-a aruncat pe uliță, în drum spre casă. În cea de a doua declarație din data de 23 martie 2000, inculpatul arată că în jurul orelor 23,00, pentru a face rost de bani, a luat de acasă un cuțit cu lungimea de 20 cm și s-a hotărât să meargă la casa victimei pentru a lua bani de la ea. Ajuns aici a intrat pe poarta care era deschisă, pe prispă a stins becul și globul din peretele de deasupra ușii, a intrat în locuință pe ușa de acces care era descuiată, a căutat banii și pentru că nu a găsit a mers în camera unde dormea victima.

Aici a găsit banii într-o poșetă aflată pe noptieră, între timp victima s-a trezit și s-a îndreptat pe hol. Inculpatul a lovit-o la mână, victima a căzut pe hol, unde inculpatul a mai lovit-o cu pumnii și picioarele. La data de 8 noiembrie 2007, inculpatul neagă că i-ar fi aplicat victimei lovituri cu cuțitul, precizând că a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, iar victima a căzut, sustrăgând suma de 10 RON de sub o vază. Declarațiile de recunoaștere a faptelor cuprind contradicții în ceea ce privește cuțitul cu care a fost lovită victima, dacă a fost luat din domiciliul inculpatului sau din bucătăria victimei, dacă inculpatul a lovit-o pe victimă cu cuțitul, pumnii și picioarele sau i-a aplicat doar o palmă, dacă a sustras suma de 30 RON din partea victimei sau suma de 10 RON aflată sub o vază.

În momentul efectuării reconstituirii inculpatul a susținut că, pe hol, a lovit-o pe victimă cu cuțitul la unul din brațe cu care victima îl apucase de mână, apoi a lovit-o cu pumnul, iar victima a căzut pe hol, peste o ladă cu lemne, unde i-a mai aplicat două lovituri cu piciorul stâng. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că victima a fost găsită în camera sa, lângă pat pe pardoseală și pe lenjerie fiind descoperite urme de sânge. Or, victima fiind o persoană în vârstă, cu un defect la picior, în condițiile în care i s-au produs leziunile grave descrise în raportul medico-legal de necropsie, aceasta nu se putea deplasa singură din hol în camera sa. În plus, în ipoteza în care susținerile inculpatului în sensul că a lovit victima pe hol ar fi reale, petele de sânge ar fi trebuit să existe și pe hol, nu doar în dormitorul victimei.

Faptul că inculpatul a descris cu lux de amănunte interiorul locuinței victimei se datorează împrejurării că acesta fusese de mai multe ori la victimă unde presta diferite munci împreună cu mama sa. În ceea ce privește testarea inculpatului cu ajutorul tehnicii de tip poligraf, Înalta Curte reține că aceasta nu face parte dintre mijloacele de probă enumerate de art. 64 C. proc. pen., ci oferă numai indicii referitoare la un posibil comportament simulat al inculpatului, indicii ce trebuie apreciate în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză. Or, prin coroborarea acestora, nu rezultă cu certitudine că inculpatul a fost cel care în noaptea de 9/10 mai 1999 a pătruns în curtea victimei, a sustras suma de cca.

30 RON și a aplicat lovituri acesteia pentru a-și asigura scăparea, existând serioase dubii sub acest aspect, ce trebuie interpretate în favoarea inculpatului, conform principiului in dubio pro reo. În actul de sesizare s-a reținut că a doua zi după comiterea faptelor, inculpatul s-a deplasat la „B.P." și a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON. Din declarațiile martorului C.L. rezultă că inculpatul obișnuia să mai bea câte o bere la barul unde acesta lucra, fără a se îmbăta, uneori se întâmpla să-i mai dea bani pe datorie, acesta îi aducea banii într-o zi, două, iar datoriile nu au depășit suma de 5 RON. Martorul nu relatează nimic despre plata sumei de 5 RON la data de 10 mai 1999, după uciderea victimei.

Martorii B.C.V. și P.I. au arătat că l-au văzut pe inculpat, cu alte ocazii, sărind noaptea în și din curtea victimei, nu însă și în noaptea de 9/10 mai 1999, când s-au comis faptele. Referitor la declarațiile martorului B.C.V., Înalta Curte observă că acesta nu aduce elemente noi, de natură să contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului. Martorul a relatat că, fiind deținut în Penitenciarul Galați, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că este cercetat pentru agresarea victimei V.T. fără a-i oferi alte amănunte. Faptul că inculpatul nu a negat niciodată în prezența martorului că este autorul faptei l-a determinat pe acesta să creadă că inculpatul a săvârșit fapta, formulând și un denunț în acest sens.

În cauză au mai fost efectuate cercetări și cu privire la numiții S. . și C.G. fără a se dispune vreo soluție cu privire la aceștia, iar pe baza acelorași probe s-a dispus față de inculpat scoaterea de sub urmărire penală prin Ordonanța nr. 714/P/2000 din 10 septembrie 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. Față de considerentele arătate, întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice, recursul urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 72/A din 10 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe intimatul inculpat H.G. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.