ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4042/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4042/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 din 28 ianuarie

2010 a Tribunalului Galați, în baza art. 11 pct. 2 lit. c) cu referire la art.

10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d), f) și

alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Galați a reținut următoarele:

Inculpatul H.G. zis

„B." locuiește cu părinții săi, martorii H.I. și H.M. în sat Vârlezi,

comuna Vârlezi, județ Galați. Inculpatul nu a fost căsătorit niciodată, nu este

un consumator înrăit de băuturi alcoolice, dar este cunoscut în comună ca fiind

o persoană retrasă, ciudată, necomunicativă și ca fiind un împătimit al

jocurilor pronosport. Nu s-a manifestat violent în raporturile cu străinii

însă, la data de 30 octombrie 1999, pentru simplul motiv că mama sa, martora

H.I., nu i-a pus de mâncare, a lovit-o pe aceasta cu piciorul în față, urmare

loviturii martora pierzându-și vederea la un ochi.

În cursul anului

1999, martora H.I. - mama inculpatului, muncea la victima V.T., pentru munca

prestată aceasta fiind plătită de victimă.

Pentru unele

activități mai grele, inculpatul H.G., venea și el la locuința victimei, de asemenea,

fiind plătit cu diverse sume de bani pentru munca prestată.

Victima era cunoscută

în comună ca fiind o persoană liniștită, retrasă, o femeie de încredere, nu

consuma băuturi alcoolice și dispunea mai tot timpul de sume de bani, fiind

pensionară. De asemenea, victima avea un defect la picior, se deplasa greu,

tocmai din acest motiv, nepărăsind locuința sa. Victima obișnuia să-i împrumute

cu bani pe martora H.I. și inculpatul H.G., în schimbul acestor împrumuturi,

cei doi prestând diverse activități în gospodăria victimei.

S-a reținut că în

ziua de 9 mai 1999, în jurul orelor 18,30, inculpatul H.G. a plecat de la

locuința sa la „B.P.", unde a jucat tenis de masă cu mai mulți consăteni

și a consumat 200 ml coniac pe datorie. La acel moment, inculpatul avea la

martorul C.L. (barman) o datorie veche de 5 RON pentru consumația pe care o

făcuse în altă zi și nu o achitase. A plecat de la acest bar în jurul orelor

21,30, fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Ajuns acasă,

inculpatul s-a uitat la televizor și, pentru că nu avea bani, avea datorii la

bar, iar în zilele următoare vroia să joace o sumă mare de bani la Pronosport,

a hotărât să meargă la domiciliul victimei V.T. pentru a face rost de bani.

Inculpatul știa că victima are mai tot timpul bani, că are o pensie de cea

4.000 RON pe lună și că ține banii într-o poșetă în camera ei. A plecat spre

domiciliul victimei în jurul orelor 22,30, având asupra sa un cuțit luat de la

locuința sa, un cuțit cu lungimea de aproximativ 25 cm iar lama de aproximativ 10

- 12 cm. Deoarece poarta era încuiată, inculpatul a escaladat gardul

împrejmuitor și a pătruns în curte. A mers la locuința victimei, becul de

deasupra ușii de acces fiind aprins. Ușa de la locuință era închisă și

descuiată. Inculpatul a intrat în hol și apoi în camera din dreapta unde a

căutat banii în toate obiectele de la mobilier. Nu a găsit nimic și a mers în

bucătărie unde, de asemenea, a căutat peste tot bani. Întrucât nu a găsit nici

aici, s-a hotărât să meargă în camera în care dormea victima V.T. și în care

știa că se găsesc banii într-o poșetă. A intrat în cameră, a aprins lumina iar

victima V.T. s-a trezit și a început să întrebe „cine este". Inculpatul

s-a dus la o poșetă care se afla sub o masă și a luat toți banii din poșetă.

Între timp, victima s-a ridicat din pat și s-a îndreptat spre hol, în ideea,

cel mai probabil, de a-și alerta vecinii. Inculpatul a dat să părăsească

locuința victimei dar, pe hol, victima l-a apucat de mâna dreaptă. Pentru a-și

asigura scăparea, a lovit-o pe victimă cu cuțitul, victima căzând pe hol. În

timp ce victima se afla căzută, inculpatul a mai lovit-o de câteva ori cu

pumnul și cu picioarele. A ieșit din casă, a smuls globul cu bec ce se afla

deasupra ușii și l-a aruncat pe jos în grădină după care a plecat spre locuința

sa. Când a ajuns acasă a numărat banii și a constatat că luase de la victimă 30

RON, respectiv două de 5 RON și restul de 10 RON.

A doua zi, inculpatul

s-a deplasat la „B.P" și a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON. La

data de 11 mai 1999, s-a deplasat la Agenția Loto unde, cu o parte din banii

luați de la victimă, respectiv cam 100 RON, a jucat la Pronosport. Restul

banilor până la 30 RON, i-a cheltuit în zilele următoare, în interes personal.

Victima V.T. a fost

găsită în dimineața de 10 mai 1999, în jurul orelor 10,30 - 11,00, de martorii

B.I. și Z.E., în spatele ușii de la intrarea în camera ei.

Victima era în viață

și prezenta multiple leziuni pe față și pe corp. A fost transportată la

Spitalul Clinic de Urgență Galați unde, la data de 15 mai 1999, a decedat.

Deoarece victima locuia singură și era o persoană nu tocmai comunicativă,

niciunul dintre apropiații ei nu a putut preciza dacă lipsește vreun bun din

locuința sa, dacă lipsesc bani și care este exact suma de bani sustrasă.

La data de 29 martie

2000, în prezența avocatului din oficiu și a martorilor asistenți B.I. și C.N.,

inculpatul H.G. a efectuat o reconstituire, ocazie cu care a indicat pe momente

modul în care a pătruns în curtea și locuința victimei, modul în care a căutat

banii în locuința victimei, modul în care a lovit-o pe aceasta și modul în care

a părăsit locul faptei.

La data de 29 martie

2000, în prezența martorilor B.I. și C.N. și a avocatului din oficiu,

inculpatul a indicat din grup de obiecte cuțitul de care s-a folosit la

comiterea faptei.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului

simulat din 6 martie 2000, întocmit de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic,

rezultă că la întrebările relevante ale cauzei (inculpatul a negat comiterea

faptei a cărei victimă a fost V.T.), în comportamentul inculpatului H.G. au

fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ

caracteristicilor comportamentului simulat.

Prin ordonanța

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați din data de 1 octombrie 2007 s-a

dispus efectuarea constatării tehnico-științifice poligraf de către I.G.P.R. -

Institutul de Criminalistică. Testarea nu a putut fi efectuată deoarece

inculpatul a susținut că suferă de sinuzită și inflamare a amigdalelor, ceea ce

îi împiedică atât respirația cât și deglutiția. Fiind examinat de către medicul

legist, s-a concluzionat că inculpatul prezintă amigdalită cronică hipertrofică

și rinosinuzită alergică, fără tulburări respiratorii sau alterarea stării

generale. Afecțiunile din sfera O.R.L. erau cronice și nu necesitau intervenții

chirurgicale.

Ca atare, la data de

8 noiembrie 2007, s-a procedat la întocmirea unei noi ordonanțe prin care s-a

dispus testarea cu aparatul poligraf a inculpatului.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 13 noiembrie 2007, întocmit de I.G.P.R. - Institutul de

Criminalistică - Serviciul de Expertize și Cercetare la Fața Locului, rezultă

că pentru răspunsurile inculpatului H.G. la întrebările relevante ale cauzei

(inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor a căror victimă a fost

V.T.), au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică biocriminalistică rezultă că petele de substanță

brun-roșcată de pe obiectele puse la dispoziție (obiecte de îmbrăcăminte ale

victimei) sunt de sânge uman care aparține grupei sangvine 01 (grupa sangvină a

victimei). Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul

autopsierii victimei V.T. rezultă următoarele:

- moartea victimei a

fost violentă;

- ea s-a datorat

șocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu echimoze multiple și

hematoame subcutanate faciale, toraco-abdominale și ale membrelor, cu emfizem

subcutanat, fracturi costale cu rupturi pleurale și pulmonare, hemotorax stâng,

contuzie cerebrală și hepatică;

- leziunile au putut

fi produse prin:

- echimozele faciale,

toraco-abdominale și de pe membre prin loviri cu corpuri contondente;

- echimoza buzei

superioare și plaga contuză jugală prin lovire cu corp contondent sau prin

comprimare cu mâna;

- infiltratele

hemoragice epicraniene, hemoragia subarahnoidiană, contuzia cerebrală prin

lovire cu sau/și de corpuri dure;

- plaga

latero-cervicală stânga și cea de pe antebrațul stâng posibil prin lovire cu

corp tăietor, iar plaga de pe brațul stâng posibil prin lovire cu corp

tăietor-înțepător;

- fracturile costale

stângi, prin comprimarea toracelui în sens antero-posterior (posibil victima în

poziția culcată comprimată de planul dur al solului);

- echimozele albastre-violacee

de pe coapse sunt ulterioare traumatismului, produse de personalul medical;

- politraumatismul

poate data de 9 mai 1999;

- între leziuni și

decesul victimei există legătură directă de cauzalitate;

- data morții este 15

mai 1999;

- sângele victimei

aparține grupei sanguine 01, Rh pozitiv;

- la internare nu s-a

pus în evidență alcool.

În faza cercetării

judecătorești au fost audiați nemijlocit: martorii B.I., B.l., H.M., H.I.,

B.C.V., B.I., C.N., C.L., martorul H.N., fratele inculpatului, s-a prevalat de

dispozițiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul nu a dorit să dea

declarație, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând probele

administrate în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării

judecătorești, instanța a reținut că în cauză nu există probe care să

dovedească, dincolo de orice dubiu, că inculpatul H.G. ar fi comis

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Situația de fapt,

reținută prin rechizitoriu, referitoare la ce s-a întâmplat în noaptea de 9/10

mai 1999, respectiv că inculpatul H.G. este cel care a pătruns fără drept, prin

escaladare, în curtea și în locuința victimei V.T., din comuna Vârlezi, județul

Galați și a sustras suma de 30 RON și, fiind depistat de victimă, a aplicat

acesteia lovituri multiple pentru a-și asigura scăparea, în urma loviturilor

primite aceasta decedând, se bazează doar pe una din declarațiile de

recunoaștere a inculpatului, fără a se corobora cu alte fapte și împrejurări ce

rezultă din probele existente în cauză, contrar dispozițiilor art. 69 C. proc.

pen.

S-a constatat că

inculpatul a dat în cursul urmăririi penale 3 declarații olografice în care

recunoștea faptele imputate, pe care ulterior le retracta, însă niciuna dintre

acestea nu prezintă elemente asemănătoare cu privire la modul de comitere al

faptei.

Astfel, în prima

declarație, dată la data de 24 februarie 2000 inculpatul a precizat că:

- în ziua de 9 mai

1999, în jurul orelor 18,30 a plecat de acasă la „B.P." din comună unde a

jucat tenis de masă cu mai mulți săteni și a consumat 200 ml coniac pe datorie.

La martorul C.L. (barman) avea o datorie veche de 5 RON pentru consumația pe

care o făcuse în altă zi și nu o achitase; a plecat de la acest bar în jurul

orelor 21,30 în stare de ebrietate; acasă a urcat în pat și, în timp ce se uita

la televizor, s-a gândit că nu avea niciun ban, avea datorii la bar și

intenționa să joace zilele următoare o sumă mare de bani la Pronosport. A

hotărât să meargă la domiciliul victimei V.T. pe care o cunoștea de foarte mult

timp, iar în cursul anului 1998 a lucrat la ea la munca câmpului; știa că are o

pensie de cea 400 RON pe lună și că ține banii într-o poșetă în camera ei; a

plecat spre locuința victimei la ora 22,30 iar aici a găsit poarta încuiată, motiv

pentru care a sărit gardul; becul de deasupra ușii era aprins, iar ușa a

găsit-o închisă și descuiată. A intrat în hol și apoi în camera din dreapta

unde a căutat banii în toate obiectele de la mobilier; nu a găsit nimic și a

mers în bucătărie unde, de asemenea, a căutat peste tot bani; întrucât nu a

găsit nici aici, a luat un cuțit de pe masă cu lungimea de aproximativ 25 cm cu

lama lungă de 10 - 12 cm și s-a hotărât să meargă în camera în care dormea

victima și în care știa că se găsesc banii într-o poșetă. A intrat în cameră și

a aprins lumina; atunci a observat-o pe victima V.T., care se trezise și a

început să întrebe „cine este". Inculpatul s-a dus la o poșetă care se

afla sub o masă și a luat toți banii din poșetă; între timp, victima s-a ridicat

din pat și s-a îndreptat spre hol; inculpatul s-a hotărât să iasă din casă dar

pe hol, victima l-a apucat de mâna dreaptă. Pentru a scăpa, a lovit-o o dată cu

cuțitul, victima căzând pe hol; în timp ce victima se afla căzută pe hol, a mai

lovit-o de câteva ori cu pumnul și cu picioarele.

A ieșit din casă, a

smuls globul cu bec ce se afla deasupra ușii și l-a aruncat pe jos în grădină

după care a plecat spre locuința sa. Cuțitul pe care îl luase din bucătăria

victimei și cu care o lovise pe victimă, era murdar de sânge și l-a aruncat pe

uliță, pe drum spre casă. Când a ajuns acasă a numărat banii și a constatat că

luase de la victimă 30 RON, respectiv două de 5 RON și restul de 10 RON.

Inculpatul a mai precizat că atunci când a vrut să iasă din casă, victima l-a

apucat și de păr; a doua zi s-a deplasat la „B.P." și a achitat martorului

C.L. datoria de 5 RON; la data de 11 mai 1999, s-a deplasat la Agenția Loto

unde, cu o parte din banii luați de la victimă, respectiv cam 10 RON, a jucat

la Pronosport; restul banilor până la 30 RON, i-a cheltuit în zilele următoare.

În a doua declarație,

dată la data de 23 martie 2000, inculpatul a susținut că:

- în cursul anului

1998, a lucrat cu ziua la victima V.T., în sensul că îi tăia lemne, o ajuta la

treburile gospodărești și îi muncea pământul; pentru aceste activități era

plătit de victimă cu suma de 2 RON pe zi, bani pe care îi dădea la fiecare

sfârșit de zi. Inculpatul a precizat că, de obicei, cât timp lucra în curte,

bătrâna stătea în casă, întrucât se deplasa foarte greu; când îi dădea banii pe

ziua lucrată, îl invita în casă; cu aceste ocazii, a observat că bătrâna ținea

banii într-o poșetă, iar pe aceasta o ținea în prima cameră din stânga,

câteodată sub patul mare, iar altădată într-un sertar de noptieră sub oglindă.

Tot din această perioadă, inculpatul a reținut că bătrâna avea în permanență

bani în poșeta respectivă, chiar și înainte de pensie, respectiv între zilele

14 - 17 ale lunii.

Inculpatul știa că

pensia victimei se ridica la 300 - 400 RON. Tot în perioada anului 1998, mama

inculpatului - martora H.I., a lucrat la victimă cu ziua, însă se ocupa de

spălat și curățenie în casă. Inculpatul a susținut că a renunțat să mai lucreze

la victimă în toamna anului 1998, după ce i-a prășit via, întrucât aceasta voia

să îi reducă ziua de muncă la 15 RON. În primăvara anului 1999, inculpatul a

admis că se confrunta cu o lipsă de bani pentru a juca la Pronosport și pentru

nevoile zilnice. În jurul datei de 9 mai 1999, s-a gândit să meargă la victimă

și să-i fure banii din casă pentru că știa că are și unde îi ține. În ziua de 9

mai 1999, în jurul orelor 18,30 a mers la „B.P." iar în jurul orelor 21,30

a revenit acasă unde se aflau părinții săi care dormeau în camera lor,

respectiv în camera a doua (fără ca aceștia să aibă efectiv posibilitatea când

vine și pleacă de acasă inculpatul). Inculpatul a precizat că a intrat în prima

cameră și a vizionat la televizor, timp în care a mai băut două pahare cu vin;

a adormit cu televizorul deschis și s-a trezit pe la ora 23,00; gândindu-se că

nu are bani, a luat din casă un cuțit cu mâner de plastic alb în lungime totală

de 20 cm și s-a hotărât să meargă acasă la victimă pentru a lua bani de la ea.

A plecat pe lângă „B.P." și a intrat în curtea victimei pe poarta care era

deschisă; când a ajuns pe prispă, a smuls globul și becul din peretele de

deasupra ușii și Ie-a pus jos lângă balcon; a intrat în casă pe ușa pe care a

găsit-o descuiată, în prima cameră de pe hol, din dreapta. Aici, a căutat în

dulapuri și sertare după care a mers în bucătărie și a căutat în bufet și pe

pat însă nu a găsit banii, a mers apoi în prima cameră din stânga, unde dormea

bătrâna și a început să caute sub patul mare. în continuare, inculpatul a

căutat la noptieră și a găsit poșeta în care știa că ține banii victima, între

timp, victima V.T. s-a trezit și a plecat pe hol, iar inculpatul a luat toți

banii din poșetă și a încercat să iasă afară, însă pe hol a fost agățat de mână

de bătrână. A scos cuțitul și a lovit-o la mână, victima a căzut și a mai

lovit-o cu pumnii și picioarele în zona pieptului, bătrâna a rămas căzută pe

hol, lângă lada de lemne, după care inculpatul a plecat spre casă tot pe

același drum. Nu a discutat cu nimeni despre această faptă, a fost de acord să

conducă organele de urmărire penală la locul faptei pentru a arăta cum a

procedat. Inculpatul a mai susținut că, în data de 24 februarie 2000, când s-a

deplasat cu organele de anchetă la fața locului pentru a face reconstituirea, a

văzut-o pe mama sa în curtea Postului de Poliție, a avut un sentiment ciudat pe

moment și a negat că este autorul faptei și nu s-a mai efectuat reconstituirea.

În a treia

declarație, dată la data de 8 noiembrie 2007, inculpatul precizează că el este

cel care a intrat în curtea și locuința victimei V.T. în noaptea de 9/10 mai

1999, în jurul orelor 22,00, pentru a împrumuta 10 RON ca să joace la

pronosport, victima a refuzat să-i dea banii, a venit către el la ușă, i-a

aplicat acesteia o lovitură cu palma peste față, aceasta căzând, a luat o

bancnotă de 10 RON de sub o vază, iar a doua zi a mers la Agenția Loto din

Târgu Bujor și a luat bilet la pronosport.

S-a constatat că

există neconcordanțe majore cu privire la modul în care s-ar fi comis fapta,

respectiv dacă inculpatul a intrat în curte pe poartă sau a sărit gardul, dacă

a smuls globul și becul din peretele de deasupra ușii înainte de a intra în

casă sau după ce a ieșit, dacă cuțitul I-a luat de acasă sau din bucătăria

victimei, dacă a aruncat cuțitul sau nu pe uliță, dacă a lovit victima cu

cuțitul, pumnii și picioarele sau i-a dat doar o palmă, dacă a sustras 30 RON

sau numai 10 RON.

Dacă inculpatul ar fi

comis faptele ar fi spus de fiecare dată aceeași variantă.

Neconcordanțe există

și între declarațiile inculpatului și împrejurările constatate prin

procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de reconstituire,

raportul de constatare medico-legală privind necropsia victimei și planșele

foto aferente.

Astfel, inculpatul a

arătat, la reconstituire, că a lovit victima o dată cu cuțitul la mâna dreaptă,

apoi cu pumnul în față pe partea dreaptă, după ce mutase cuțitul în mâna

stângă, aceasta căzând pe hol, după care a mai lovit-o de câteva ori cu pumnul

și cu picioarele, însă, din raportul de constatare medico-legală privind

necropsia victimei rezultă că victima a fost tăiată la mâna stângă și în zona

gâtului tot pe partea stângă, iar din procesul-verbal de cercetare la fața

locului rezultă că victima a fost găsită în camera sa (camera din stânga, cum

se intră pe hol), lângă pat fiind găsite urme de sânge.

Pe hol nu s-au găsit

urme de sânge, urme care ar fi trebuit să se găsească dacă victima ar fi fost

tăiată de inculpat și aceasta ar fi căzut pe hol.

Având în vedere că

victima era în vârstă, avea un defect la picior, se deplasa greu, precum și

leziunile grave descrise în raportul de constatare medico-legală, aceasta nu se

mai putea deplasa din hol (unde căzuse, după spusele inculpatului) în camera sa

unde a fost găsită de martorii B.I. și Z.E.

În primele două

declarații inculpatul a arătat că știa locul unde victima avea banii, respectiv

într-o poșetă pe care o ținea sub pat sau într-un sertar la noptieră sub

oglinda din camera sa (camera din stânga, cum se intră pe hol). În aceste

condiții este ilogic ca inculpatul să caute banii mai întâi în celelalte camere,

să răvășească lucrurile din acestea și, negăsind banii, să se ducă apoi în

camera victimei, să caute sub pat, la noptieră ori sub masă și să găsească

poșeta din care a luat banii, deși cunoștea dinainte că aceasta ținea banii în

camera ei.

Aspectele consemnate

cu ocazia reconstituirii provin tot din declarațiile inculpatului, declarații

care nu se coroborează cu alte probe, fiind chiar contradictorii cu privire la

locul altercației dintre inculpat și victimă și leziunile produse acesteia față

de cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul

de constatare medico-legală privind necropsia victimei.

În actul de sesizare

s-au reținut două motive pentru care inculpatul ar fi comis fapta, respectiv că

ar fi avut o datorie de 5 RON la martorul C.L., barman la „B.P.", pentru

consumația pe care o făcuse în altă zi și nu o achitase și că vroia să joace o

sumă mare de bani la Pronosport, aspecte care rezultă tot din declarațiile

inculpatului, însă acestea nu se coroborează cu alte probe administrate în

cauză.

Astfel, martorul C.L.

a arătat că inculpatul obișnuia să frecventeze barul, să mai consume bere și să

joace tenis de masă dar, în general, era o fire închisă și nu consuma băuturi

alcoolice în mod excesiv, doar câte o bere și nu se îmbăta, îi plăcea să joace

fotbal. A mai precizat că se mai întâmpla să îi mai dea inculpatului câte o

bere pe datorie dar că, de regulă, acesta venea și-și achita datoriile (de până

la 5 RON) într-o zi sau două. Martorul nu a putut preciza dacă în luna mai 1999,

inculpatul a acumulat datorii și dacă și când a achitat aceste datorii.

Având în vedere că,

pentru anul 1999, suma de 5 RON era o sumă destul de mare, că inculpatul nu

consuma decât câte o bere, nu se îmbăta, că martorul C.L. îi mai dădea câte o

bere pe datorie, că datoriile nu treceau de 5 RON nu s-a putut reține că

inculpatul a avut o datorie de 5 RON la bar.

Cu privire la al

doilea motiv s-a constatat că este ilogic ca inculpatul să se ducă, în miez de

noapte, la victimă pentru a face rost/împrumuta bani pentru a juca la

pronosport în condițiile în care următorul joc la pronosport era programat

peste o săptămână, pe 16 mai 1999, timp suficient pentru ca inculpatul să

meargă la victimă să-i ceară banii necesari, mai ales că aceasta îl mai

împrumutase cu bani și în alte rânduri iar inculpatul o ajutase la diferite

munci în gospodărie pentru banii împrumutați.

Nu s-a putut reține

că inculpatul era un înrăit al jocurilor pronosport de vreme ce la domiciliul

său s-au găsit doar 3 asemenea bilete, în valoare totală de 1.23 RON.

Susținerile

martorilor B.C. și P.I. cum că l-au văzut pe inculpat sărind noaptea în/din

curtea victimei, cu alte ocazii, precum și cele ale martorului B.l. că l-a

văzut pe inculpat într-o altă seară la poarta victimei, nu au relevanță în

cauză întrucât nu privesc faptele deduse judecății. Toți acești martori au

declarat că nu și-au făcut griji de ceea ce văzuseră întrucât îl cunoșteau pe

inculpat și știau că lucrează pe la victimă.

Împrejurarea că

inculpatul a discutat cu părinții săi despre faptul că a recunoscut la poliție

că el ar fi comis faptele, de frica unui polițist anchetator, nu constituie o

probă care să-i dovedească vinovăția, ci o simplă discuție despre ceea ce s-a

întâmplat când a fost chemat la audieri.

Cu privire la declarațiile

inculpatului din martie 2008 în care nu a recunoscut comiterea faptelor, dar a

precizat că a auzit despre agresarea victimei V.T. în dimineața de 10 mai 1999,

în jurul orelor 730, când a mers la prășit la vie, în condițiile în care fapta

nu fusese sesizată (martorul B.I. a găsit-o pe victimă în locuința sa în ziua

de 10 mai 1999 în jurul orelor 1030 - 1100) s-a constatat că acestea sunt

contradictorii cu declarațiile date în cursul anului 2000, în care a arătat că

a aflat despre agresarea victimei V.T. a doua zi, pe 10 mai 1999, de prin sat,

fără a preciza o anumită oră. S-a apreciat că declarația dată în cursul anului

2000, fiind mai apropiată în timp e momentul comiterii faptelor iar amintirile

mai proaspete, reflectă adevărul. De altfel, cu greu, dacă nu imposibil, o

persoană poate să-și aducă aminte detalii referitoare la ce anume a făcut

într-o anumită zi și la o anumită oră în urmă cu circa 9 ani.

Cu privire la

testarea inculpatului cu ajutorul tehnicii de tip poligraf se constată că

aceasta nu face parte dintre mijloacele de probă, cum nu se înscrie nici

printre modalitățile de ascultare a învinuitului sau inculpatului. Faptul că

inculpatul a prezentat reacții specifice comportamentului simulat la testarea

cu poligraful o constituie o probă care să conducă la concluzia că el a comis

faptele deduse judecății, ci simple indicii care trebuie completate cu alte

mijloace de probă, nu doar cu declarațiile inculpatului.

Față de cele arătate

s-a constatat că declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște

comiterea faptelor, nu se coroborează cu alte probe, directe sau indirecte,

care să conducă la stabilirea vinovăției acestuia, existând dubiu cu privire la

comiterea infracțiunilor deduse judecății de către inculpat, dubiu ce profită

acestuia.

Dubiu este cu atât

mai mare cu cât în cauză s-au făcut cercetări și pe altă pistă, la care s-a

renunțat fără a se da o soluție (nici măcar de neîncepere a urmăririi penale),

și, inițial, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului,

practic, pe baza aceluiași material probator.

Astfel, s-au făcut

cercetări cu privire la făptuitorii S.l. și C.G. S.l. a arătat că în noaptea de

9/10 mai 1999 a mers împreună cu C.G. până în apropierea locuinței victimei,

C.G. a intrat în curte pe poartă și apoi în locuință iar S.l. a rămas la

poartă. După o jumătate de oră C.G. s-a întors și i-a spus că a lovit-o pe

victimă cu pumnii și picioarele, precum și cu un cuțit pe care îl avea la el,

că a căutat bani, găsind 1 RON. C.G. nu a recunoscut arătând că ar fi plecat

din Vârlezi în după amiaza zilei de duminică, pe 9 mai 1999. Ambii au fost

testați cu aparatul poligraf, rezultând că S.l. nu a evidențiat reacții

specifice comportamentului simulat iar C.G. a evidențiat reacții specifice

comportamentului simulat.

Pe această pistă au

fost audiați mai mulți martori, printre care T.G., B.V., G.F., S.C. care au

arătat că l-ar fi auzit pe C.G., în după amiaza zilei de duminică, 9 mai 1999,

că vrea să plece la Târgu Bujor, precum și pe martorul P.V. care a arătat că

s-a întâlnit cu C.G. în ziua de luni, 10 mai 1999, pe drumul dintre Târgu Bujor

și Vârlezi, acesta deplasându-se spre Târgu Bujor. Nu au fost verificate

susținerile lui C.G. care a arătat că după ce a plecat din Vârlezi în după

amiaza zilei de duminică, 9 mai 1999, a ajuns la Tecuci și apoi la Focșani pe

la ora 3,30 unde s-ar fi întâlnit cu numitul O.A. (N.) care l-ar fi dus la

locuința sa din bulevardul L., zona bariera Cotești. A fost audiată o persoană

pe nume O.A. dar, deși îl cunoaște pe C.G., nu este aceeași persoană cu care

susține C.G. că s-ar fi întâlnit la Focșani întrucât acesta locuiește în satul

Gănești, comuna Cavadinești, județul Galați și nu l-a văzut în acea perioadă pe

C.G. Ulterior, S.l. a arătat că nu a comis nicio faptă cu C.G. în noaptea de

9/10 mai 1999, fără a explica această revenire asupra declarațiilor anterioare.

Având în vedere că

declarațiile inculpatului, prin care acesta recunoaște comiterea faptelor, pot

servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte

fapte și împrejurări ce rezultă din probele existente în cauză, condiție care

nu este îndeplinită în cauză, s-a constatat că nu poate fi reținută ca fiind

dovedită fără echivoc vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunilor

deduse judecății.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,

criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului H.G..

Prin Decizia penală

nr. 72/A din 10 mai 2010 a Curții de Apel Galați s-a respins ca nefondat apelul

declarat de procuror.

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului

H.G. pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea

recursului se arată că din analiza coroborată a probelor administrate în cauză

în faza de urmărire penală, precum și pe parcursul cercetării judecătorești

rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie urmată

de moartea victimei și violare de domiciliu.

La stabilirea

vinovăției inculpatului trebuie analizate declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului date în cursul urmăririi penale la 24 februarie 2000, 23 martie

2000 și 8 noiembrie 2007, ce se coroborează cu raportul de constatare

medică-legală, procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile

martorilor din lucrări.

Examinând recursul

declarat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Prin rechizitoriul

nr. 714/P/2000 din 22 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a

fost trimis în judecată inculpatul H.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de

tâlhărie urmată de moartea victimei și violare de domiciliu prevăzute de art.

291 alin. (1), (2) lit. d) și f) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 13 C.

pen. și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În fapt s-a reținut

că în noaptea de 9/10 mai 1999, inculpatul a pătruns fără drept, prin

escaladare, în curtea și locuința victimei V.T. din comuna Vârlezi, județul

Galați, a sustras suma de aproximativ 30 RON și, fiind depistat de victimă, ar

fi aplicat acesteia lovituri multiple pentru a-și asigura scăparea, iar în urma

loviturilor primite victima a decedat.

Ambele instanțe au

reținut corect că probele administrate atât la urmărirea penală, cât și pe

parcursul cercetării judecătorești nu au dovedit dincolo de orice dubiu că

inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul a

recunoscut comiterea infracțiunilor în declarațiile date în cursul urmăririi

penale la datele de 24 februarie 2000, 23 martie 2000 și 8 noiembrie 2007, însă

aceste declarații sunt contradictorii în ceea ce privește modalitatea de

comitere a faptelor, declarației ce nu se coroborează cu celelalte mijloace de

probă administrate.

Or, potrivit art. 69

C. proc. pen., declarațiile inculpatului, făcute în cursul procesului penal pot

servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și

împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Astfel, în declarația

dată la 24 februarie 2000 inculpatul arată că, după ce a pătruns în locuința

victimei și a căutat bani, a mers în bucătărie, a luat un cuțit de pe masă,

după care s-a hotărât să meargă în camera unde dormea victima și unde știa că

se găsesc banii într-o sacoșă. În camera victimei inculpatul a luat toți banii

din poșetă, timp în care victima s-a ridicat din pat, l-a apucat de mâna

dreaptă, însă pentru a scăpa inculpatul a lovit-o o dată cu cuțitul, victima

căzând pe hol. În timp ce se afla căzută, inculpatul i-a mai aplicat câteva

lovituri cu pumnii și picioarele. Cuțitul cu care a lovit-o pe victimă era

murdar de sânge și l-a aruncat pe uliță, în drum spre casă.

În cea de a doua

declarație din data de 23 martie 2000, inculpatul arată că în jurul orelor

23,00, pentru a face rost de bani, a luat de acasă un cuțit cu lungimea de 20

cm și s-a hotărât să meargă la casa victimei pentru a lua bani de la ea. Ajuns

aici a intrat pe poarta care era deschisă, pe prispă a stins becul și globul

din peretele de deasupra ușii, a intrat în locuință pe ușa de acces care era

descuiată, a căutat banii și pentru că nu a găsit a mers în camera unde dormea

victima. Aici a găsit banii într-o poșetă aflată pe noptieră, între timp

victima s-a trezit și s-a îndreptat pe hol. Inculpatul a lovit-o la mână,

victima a căzut pe hol, unde inculpatul a mai lovit-o cu pumnii și picioarele.

La data de 8

noiembrie 2007, inculpatul neagă că i-ar fi aplicat victimei lovituri cu

cuțitul, precizând că a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, iar victima a

căzut, sustrăgând suma de 10 RON de sub o vază.

Declarațiile de

recunoaștere a faptelor cuprind contradicții în ceea ce privește cuțitul cu

care a fost lovită victima, dacă a fost luat din domiciliul inculpatului sau

din bucătăria victimei, dacă inculpatul a lovit-o pe victimă cu cuțitul, pumnii

și picioarele sau i-a aplicat doar o palmă, dacă a sustras suma de 30 RON din

partea victimei sau suma de 10 RON aflată sub o vază.

În momentul

efectuării reconstituirii inculpatul a susținut că, pe hol, a lovit-o pe

victimă cu cuțitul la unul din brațe cu care victima îl apucase de mână, apoi a

lovit-o cu pumnul, iar victima a căzut pe hol, peste o ladă cu lemne, unde i-a

mai aplicat două lovituri cu piciorul stâng.

Din procesul-verbal

de cercetare la fața locului rezultă că victima a fost găsită în camera sa,

lângă pat pe pardoseală și pe lenjerie fiind descoperite urme de sânge.

Or, victima fiind o

persoană în vârstă, cu un defect la picior, în condițiile în care i s-au produs

leziunile grave descrise în raportul medico-legal de necropsie, aceasta nu se

putea deplasa singură din hol în camera sa.

În plus, în ipoteza

în care susținerile inculpatului în sensul că a lovit victima pe hol ar fi

reale, petele de sânge ar fi trebuit să existe și pe hol, nu doar în dormitorul

victimei.

Faptul că inculpatul

a descris cu lux de amănunte interiorul locuinței victimei se datorează

împrejurării că acesta fusese de mai multe ori la victimă unde presta diferite

munci împreună cu mama sa.

În ceea ce privește

testarea inculpatului cu ajutorul tehnicii de tip poligraf, Înalta Curte reține

că aceasta nu face parte dintre mijloacele de probă enumerate de art. 64 C.

proc. pen., ci oferă numai indicii referitoare la un posibil comportament

simulat al inculpatului, indicii ce trebuie apreciate în raport cu mijloacele

de probă administrate în cauză.

Or, prin coroborarea

acestora, nu rezultă cu certitudine că inculpatul a fost cel care în noaptea de

9/10 mai 1999 a pătruns în curtea victimei, a sustras suma de cca. 30 RON și a

aplicat lovituri acesteia pentru a-și asigura scăparea, existând serioase dubii

sub acest aspect, ce trebuie interpretate în favoarea inculpatului, conform

principiului in dubio pro reo.

În actul de sesizare

s-a reținut că a doua zi după comiterea faptelor, inculpatul s-a deplasat la

„B.P." și a achitat martorului C.L. datoria de 5 RON.

Din declarațiile

martorului C.L. rezultă că inculpatul obișnuia să mai bea câte o bere la barul

unde acesta lucra, fără a se îmbăta, uneori se întâmpla să-i mai dea bani pe

datorie, acesta îi aducea banii într-o zi, două, iar datoriile nu au depășit

suma de 5 RON.

Martorul nu relatează

nimic despre plata sumei de 5 RON la data de 10 mai 1999, după uciderea

victimei.

Martorii B.C.V. și

P.I. au arătat că l-au văzut pe inculpat, cu alte ocazii, sărind noaptea în și

din curtea victimei, nu însă și în noaptea de 9/10 mai 1999, când s-au comis

faptele.

Referitor la

declarațiile martorului B.C.V., Înalta Curte observă că acesta nu aduce

elemente noi, de natură să contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului.

Martorul a relatat

că, fiind deținut în Penitenciarul Galați, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a

spus că este cercetat pentru agresarea victimei V.T.

fără

a-i oferi alte amănunte. Faptul că inculpatul nu a negat niciodată în prezența

martorului că este autorul faptei l-a determinat pe acesta să creadă că

inculpatul a săvârșit fapta, formulând și un denunț în acest sens.

În cauză au mai fost efectuate cercetări și cu

privire la numiții S. . și C.G. fără a se dispune vreo soluție cu privire la

aceștia, iar pe baza acelorași probe s-a dispus față de inculpat scoaterea de

sub urmărire penală prin Ordonanța nr. 714/P/2000 din 10 septembrie 2001 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Față de

considerentele arătate, întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine că

inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată,

soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice, recursul urmând a fi respins în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

împotriva Deciziei penale nr. 72/A din 10 mai 2010 a Curții de Apel Galați,

secția penală, privind pe intimatul inculpat H.G.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2010.