ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față:

Analizând lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2665 din 7 octombrie

2010 a Judecătoriei Iași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a

contestației la executare formulată de petentul condamnat B.G., către

Tribunalul Iași.

În susținerea

contestației, contestatorul a solicitat conversiunea pedepsei aplicată prin

sentința penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucție nr. 24 Madrid.

La termenul din 15

iulie 2010, petentul condamnat B.G. și-a precizat obiectul cererii, învederând

instanței că temeiul de drept îl constituie disp. art. 461 lit. c) și d) C.

proc. pen., cu referire la art. 146 din Legea nr. 302/2004, acesta solicitând

pe calea contestației la executare conversiunea condamnării sale la pedeapsa de

12 ani închisoare.

Cu prilejul

soluționării cauzei pe fond, petentul a formulat un nou capăt de cerere,

solicitând modificarea sentinței penale a Curții de Apel București, prin care

s-a recunoscut sentința penală din străinătate, în sensul că amenda penală ce

i-a fost aplicată, a fost anulată prin sentința de condamnare, urmând a se lua

act de acest fapt.

Procedând la

soluționarea contestației la executare cu privire la cererea de conversiune a

pedepsei de 12 ani închisoare, reține Tribunalul Iași că nu este întemeiată

având în vedere decizia nr. 23 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a lămurit disp. art. 146

din Legea nr. 302/2004, în sensul că instanța nu poate înlocui modalitatea de

stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic dispus prin hotărârea

statului de condamnare cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal

român.

Raportat la aceste

considerente, Tribunalul Iași a respins contestația la executare formulată de

contestator în baza art. 461 C. proc. pen., cu referire la art. 146 din Legea

nr. 302/2004.

Cu privire la capătul

de cerere, privind contestația împotriva amenzii stabilite prin sentința penală

nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului Madrid, sentință recunoscută de

Curtea de Apel București, Tribunalul Iași a invocat excepția necompetenței

materiale față de împrejurarea că instanța care a recunoscut sentința din

străinătate este competentă să soluționeze acest capăt de cerere privind

modificarea pedepsei.

Față de aspectele invocate,

prin sentința penală nr. 33 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul Iași în temeiul

art. 461 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004,

a respins contestația la executare formulată de condamnatul B.G privind

conversiunea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98

din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucție Madrid, irevocabilă prin

decizia nr. 823/2007 a Curții Supreme.

A disjuns capătul de

cerere privind contestația la executare împotriva amenzii stabilite prin

sentința penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucție

Madrid, irevocabilă prin decizia nr. 823/2007 a Curții Supreme, sentință

recunoscută, conform sentinței penale nr. 39 din 23 februarie 2009 a Curții de

Apel București și declină competența acestui capăt de cerere în favoarea Curții

de Apel București.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Fiind investită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel București a pus în discuție excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, prin raportare la solicitarea

contestatorului de a i se reduce pedeapsa de 5460 zile închisoare cu 1080 zile

rezultate din transformarea amenzii în închisoare.

Reține Curtea de Apel

București că petentul nu solicită schimbarea condamnării, ci mișcarea pedepsei

ca urmare a intervenirii unor modificări pe parcursul executării, astfel încât

având în vedere și decizia nr. 33 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată - în recurs în interesul

legii, care consacră competența exclusivă a Curții de Apel București - numai în

ceea ce privește conversiunea pedepsei, a considerat că este competent să

soluționeze această cauză, Tribunalul Iași.

Prin sentința penală

nr. 172/F din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 461 alin. (2) raportat la art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la

executare formulată de condamnatul B.G. în favoarea Tribunalului Iași.

A constatat conflict

negativ de competență.

În baza art. 43 alin.

(1) și (3) C. proc. pen. a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului de competență.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Fiind investită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 43 C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic comună celor două instanțe

care și-au declinat competența, constată că este competent să soluționeze cauza

Tribunalul Iași pentru considerentele ce urmează.

Prin sentința penală

nr. 39 din data de 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, definitivă prin decizia penală nr. 3858 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea de recunoaștere a sentinței penale nr.

98 din data de 18 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 24 Madrid

și s-a dispus transferarea cetățeanului român B.G. în vederea executării pedepsei

de 5460 zile închisoare, compusă din pedeapsa de 12 ani închisoare (4380 zile)

și 1080 zile, rezultate din transformarea amenzii în închisoare, într-un penitenciar

din România.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație la executare, întemeiată pe disp. art. 461 lit. d)

C. proc. pen., contestatorul B.G., invocând o cauză de micșorare a pedepsei,

arătând că pedeapsa amenzii a fost anulată.

Ca atare, condamnatul

nu solicită conversiunea pedepsei, situație ce ar atrage competența exclusivă a

Curții de Apel București, conform art. 150 din Legea nr. 302/2004 și deciziei

nr. 34 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, ci doar modificarea

pedepsei, astfel încât instanța competentă, urmează a fi determinată în raport

de disp. art. 460 C. proc. pen.

Este foarte

importantă precizarea făcută de condamnat cu ocazia soluționării fondului,

arătând motivul pentru care a formulat un nou capăt de cerere și anume o cauză

de micșorare a pedepsei, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că este

competent să soluționeze cererea Tribunalului Iași.

Pentru toate

argumentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Iași, instanță căruia îi va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul B.G. în favoarea

Tribunalului Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 mai 2011.