ÎCCJ, decizie (scj.ro #83873)

Contestație la executare. Cauză de micșorare a pedepsei. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație la executare - cauză de micșorare a pedepsei C. proc . pen ., art. 460, art. 461 alin. (1) lit. d) În cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă, pe calea contestației la executare, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., o cauză de micșorare a pedepsei - constând în reducerea pedepsei prin scăderea zilelor de închisoare rezultate din transformarea amenzii în închisoarea, întrucât pedeapsa amenzii a fost anulată - instanța competentă se stabilește potrivit art. 460 C . proc . pen . În acest caz, competența de soluționare a cauzei nu aparține Curții de apel București, întrucât persoana condamnată nu solicită conversiunea condamnării.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 728 din 13 mai 2011 Prin sentința penală nr. 2665 din 7 octombrie 2010 a Judecătoriei lași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de petentul condamnat B.G., către Tribunalul lași. În susținerea contestației, contestatorul a solicitat conversiunea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucție nr. 24 Madrid. La termenul din 15 iulie 2010, petentul condamnat B.G. și-a precizat obiectul cererii, învederând instanței că temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc . pen ., cu referire la art. 146 din Legea nr. 302/2004, acesta solicitând pe calea contestației la executare conversiunea condamnării sale la pedeapsa de 12 ani închisoare.

Cu prilejul soluționării cauzei pe fond, petentul a formulat un nou capăt de cerere, solicitând modificarea sentinței penale a Curții de Apel București, prin care s-a recunoscut sentința penală din străinătate, în sensul că amenda penală ce i-a fost aplicată a fost anulată prin sentința de condamnare, urmând a se lua act de acest fapt. Procedând la soluționarea contestației la executare cu privire la cererea de conversiune a pedepsei de 12 ani închisoare, reține Tribunalul lași că nu este întemeiată având în vedere Decizia nr. 23 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a lămurit dispozițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004, în sensul că instanța nu poate înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic dispus prin hotărârea statului de condamnare cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român.

Raportat la aceste considerente, Tribunalul lași a respins contestația la executare formulată de contestator în baza art. 461 C . proc . pen ., cu referire la art. 146 din Legea nr. 302/2004. Cu privire la capătul de cerere privind contestația împotriva amenzii stabilite prin sentința penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucție Madrid, sentință recunoscută de Curtea de Apel București, Tribunalul lași a invocat excepția necompetenței materiale față de împrejurarea că instanța care a recunoscut sentința din străinătate este competentă să soluționeze acest capăt de cerere privind modificarea pedepsei. Față de aspectele invocate, prin sentința penală nr. 33 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul lași, în temeiul art. 461 C . proc . pen ., cu referire la dispozițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004, a respins contestația la executare formulată de condamnatul B.G.

privind conversiunea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucție Madrid, irevocabilă prin decizia nr. 823/2007 a Curții Supreme. A disjuns capătul de cerere privind contestația la executare împotriva amenzii stabilite prin sentința penală nr. 98 din 18 octombrie 2006 a Tribunalului de Instrucție Madrid, irevocabilă prin decizia nr. 823/2007 a Curții Supreme, sentință recunoscută, conform sentinței penale nr. 39 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București și a declinat competența soluționării acestui capăt de cerere în favoarea Curții de Apel București. Fiind învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București a pus în discuție excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, prin raportare la solicitarea contestatorului de a i se reduce pedeapsa de 5.460 zile închisoare cu 1.080 zile rezultate din transformarea amenzii în închisoare.

Reține Curtea de Apel București că petentul nu solicită schimbarea condamnării, ci micșorarea pedepsei ca urmare a intervenirii unor modificări pe parcursul executării, astfel încât, având în vedere și Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, care consacră competența exclusivă a Curții de Apel București, numai în ceea ce privește conversiunea pedepsei, a considerat că este competent să soluționeze această cauză Tribunalul lași. Prin sentința nr. 172/F din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București, Secția a ll-a penală, în baza art. 461 alin. (2) raportat la art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul B.G.

în favoarea Tribunalului lași. A constatat conflictul negativ de competență și, în baza art. 43 alin. (1) și (3) C. proc . pen ., a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 43 C . proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță ierarhic superioară comună celor două instanțe care și-au declinat competența, constată că este competent să soluționeze cauza Tribunalul lași, pentru considerentele ce urmează: Prin sentința nr. 39 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, Secția a ll-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 3858 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea de recunoaștere a sentinței penale nr. 98 din 18 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 24 Madrid și s-a dispus transferarea cetățeanului român B.G.

în vederea executării pedepsei de 5.460 zile închisoare, compusă din pedeapsa de 12 ani închisoare (4.380 zile) și 1.080 zile, rezultate din transformarea amenzii în închisoare, într-un penitenciar din România. Împotriva acestei decizii a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., contestatorul B.G., invocând o cauză de micșorare a pedepsei, arătând că pedeapsa amenzii a fost anulată.

Ca atare, condamnatul nu solicită conversiunea pedepsei, situație ce ar atrage competența exclusivă a Curții de Apel București, conform art. 150 din Legea nr. 302/2004 și Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, ci doar modificarea pedepsei, astfel încât instanța competentă urmează a fi determinată în raport cu dispozițiile art. 460 C . proc . pen . Este foarte importantă precizarea făcută de condamnat cu ocazia soluționării fondului, arătând motivul pentru care a formulat un nou capăt de cerere, și anume o cauză de micșorare a pedepsei, fapt pentru care apreciază Înalta Curte de Casație și Justiție că este competent să soluționeze cererea Tribunalului lași.

Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași, instanță căreia i s-a trimis dosarul. Notă: În urma republicării Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală în M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011, dispozițiile art. 146 se regăsesc în art. 159, iar dispozițiile art. 150 se regăsesc în art. 163.